6,112 matches
-
Înfrângerea mișcării revoluționare din 1905, denunțata drept „trădare” de cei care rămăseseră fideli partidului. Mișcarea culturală și literară a proletkult-ului, care reunea la momentul sau de vârf aproape jumătate de million de persoane, revendică un drept al culturii populare la originalitate, criticând acțiunile de alfabetizare, considerate un mod de inoculare a culturii burgheze. Recunoscut oficial În 1921 (Mele, 1989, p. 41), proletkultismul a jucat un rol important În condițiile războiului civil, prin intermediul cluburilor muncitorești devenite ulterior „cluburi comuniste”, apoi cluburi ale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
perspectivă sunt analizate romanele Omul descompus de F. Aderca, Interior de C. Fântâneru, Întâmplări în irealitatea imediată de M. Blecher. În monografia Adrian Maniu (1985), L. pornește de la premisa că poetul care a debutat sub zodia simbolismului, șocând printr-o originalitate accentuată, s-a clasicizat mai târziu, când a încercat să se apropie de spiritul și arta creatorilor anonimi. Impresia e totuși superficială, deoarece - argumentează autorul - inspirându-se din folclor, tinzând spre stilizare și imagine plastică, Adrian Maniu nu a renunțat
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
evidențiindu-se modul în care activitatea literară și publicistică a lui Negruzzi se integrează în mentalitatea și manifestările literare ale vremii prin traduceri, imitații, localizări, adaptări, dar și prin capacitatea de a asimila modelele, de a le ilustra cu indiscutabilă originalitate (nuvela), și nu în ultimul rând prin impunerea unor specii și formule artistice noi (eseul, epistola, foiletonul literar), care configurează, mai mult decât reprezentările literare tradiționale, tabloul epocii. Referirile la nuvelistică evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
poezia, altfel zis a o aristocratiza”. Dar în dorința de a păstra în jurul său un grup și de a impune o direcție literară, Macedonski îl lansează în L. o. și pe unul dintre discipolii săi, Constantin Cantilli, poet lipsit de originalitate, la care descoperă însă naturalețe și simplitate. Alături de Al. Macedonski (Psalmi moderni, Ploaia, Gusla, Ecourile nopții, Cameea) și de Ion Theo (Valea Saulei, Mai în roz, Do-re-mi), poezie au mai publicat Aristide și Constantin Cantilli, Elisabeta M.Z. Ionescu, iar
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
în consecință, că este neapărat necesară o acțiune fermă de încurajare a oricărui talent, spre îmbogățirea patrimoniului literar național. Revista își propunea să acorde o mai mare importanță tradiției autohtone, pentru a pune capăt la ceea ce ea numea lipsa de originalitate a literaturii române din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, și să contribuie totodată la formarea unor cititori care să sprijine cultura națională. La L. și a. r. au colaborat unii dintre cei mai de seamă poeți ai vremii
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
romanul e prea literar și, de aceea, în bună măsură artificial, că e prea încărcat și are un stil prea ornamentat, potrivindu-i-se caracterizarea de stil rococo. Un studiu fundamental este acela despre Mihail Sadoveanu, situat, prin puternica sa originalitate, alături de Eminescu și Caragiale. Efectuând o analiză etnopsihologică, R. îl definește pe marele scriitor un „spirit pandur”, iar natura zugrăvită de el, istorizantă. Examinează și de astă dată opera din punctul de vedere al specificului național, literatura lui Sadoveanu reprezentând
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Hortensia Papadat-Bengescu cu nuvela Fetița între lupi, Gala Galaction cu Scrisori către epigonii Simforozei, Victor Eftimiu cu schița De vorbă cu dracu, în timp ce Teodor A. Naum traduce din Catul. Critica este susținută de E. Lovinescu (Hortensia Papadat-Bengescu), Nicolae Petrescu (Despre originalitate), Ion Biberi (Rimbaud văzut de Jacques Rivière), Șerban Cioculescu (Predealul și poetul), Emil Serghie (Un înger vagabond: Dimitrie Stelaru), Tudor Vianu (I. Vlasiu, Eminescu prozator, Mentalitatea estetică și timpul nostru). N. Carandino deține rubrica „Note teatrale”, K.H. Zambaccian este autorul
REVISTA ROMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289255_a_290584]
-
București. Alte două filoane tematice o vor atrage pe R. în anii care vor urma: narațiunile cu subiect istoric și literatura științifico-fantastică. Pe Argeș în sus. Secvențe istorice (1964) anunță interesul pentru trecutul național, pe care îl va recupera, cu originalitate și forță compozițională, și în romanul Vlad, fiul Dracului (1970), devenit, în varianta definitivă, Drăculeștii (1977; Premiul Asociației Scriitorilor din București), primit favorabil de critică, mai cu seamă pentru capacitatea de a recompune trecutul prin apelul la documente istorice consultate
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
încă nespecifică, impregnate de ecouri din Ioan Alexandru, Adrian Păunescu cel de atunci sau, mai general, din «noii tradiționaliști»”. Recuzita este păstrată în versurile din Viața și petrecerea (1969), Clar și singurătate (1972), în timp ce dicția se rafinează și își perfecționează originalitatea totuși minoră. În Viața și petrecerea poate fi găsit poemul modular Săptămâna firească, în șapte secvențe, probabil scrierea cea mai interesantă sau profundă a autorului. Iată secvența a cincea, Îngerul: „Fluturându-și trupul/ ca pe un văl de sepie/ urlă
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
1962), I. L. Caragiale (1964), Ion Ghica (1970), Vasile Alecsandri (1973). În biografiile de scriitori, toate concepute ca lucrări cu un scop superior didactic, R. descrie universul tematic, pune în relief contribuția autorului la viața cultural-artistică și insistă mai puțin asupra originalității scrierilor. E un cercetător bine informat, nu contrazice în esență documentul, are talent de evocator și de portretist, mânuiește un stil narativ plăcut, știe să recompună atmosfera de epocă, mai ales a Bucureștiului din secolul al XIX-lea. Remarcabilă în
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
că și în acest domeniu al formalizării, al stereotipizării expresiei, mai puțin propice ieșirii din tipare, basmul românesc și-a creat și a conservat - ca și în fondul de motive - elemente specifice, bunii povestitori știind să își pună în valoare originalitatea chiar în acest spațiu al „locurilor comune”. Altă carte, Eseuri despre folclor (1984), reține din nou atenția prin considerațiile despre raportul dintre stereotipie și originalitate, ca și prin reflecțiile din Avertisment, privitoare la metodologia cercetării. R. acceptă laturile profitabile din
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
și în fondul de motive - elemente specifice, bunii povestitori știind să își pună în valoare originalitatea chiar în acest spațiu al „locurilor comune”. Altă carte, Eseuri despre folclor (1984), reține din nou atenția prin considerațiile despre raportul dintre stereotipie și originalitate, ca și prin reflecțiile din Avertisment, privitoare la metodologia cercetării. R. acceptă laturile profitabile din punct de vedere științific ale metodelor moderne, însă respinge diletantismul, absolutizarea anumitor metode, „formalizarea” cercetării, investigațiile hibride, experimentele gratuite, ermetismul, „limbajele secrete”. SCRIERI: Stereotipia basmului
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
și în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Echinox” ș.a. Poezia lui S. se înscrie în descendența liricii lui Lucian Blaga și a celei a lui Ion Vinea - căruia i-a dedicat în 1971 și o micromonografie -, zvâcnirile de originalitate nefiind întru totul înăbușite de această înrâurire. Două ar fi supratemele din volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972), derivate și ele din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin revenire la
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
1939; Cântece de luptă, București, 1941; Drumuri spre legendă, București, 1947; Liniștea furtunii, pref. Dragoș Vrânceanu, București, 1968; Ora târzie, București, 1972; Poeme intime, București, 1980; Izvoare subterane, București, 1984; Marea eclipsă, București, 1993. Repere bibliografice: Nichifor Crainic, Voința de originalitate, G, 1936, 1; Streinu, Pagini, V, 146-147, 149; J. V. Pandelescu, Un poet teleormănean - Constantin Salcia: „Năvodar de stele”, „Scânteia”, 1936, 1-2; C. Fântâneru, „Logodna apelor”, UVR, 1939, 17; George Ivașcu, „Logodna apelor”, JL, 1939, 22; Dragoș Vrânceanu, „Logodna apelor
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
G.W. Allport (1965), despre autonomia funcțională a motivelor ca „nefiind în contradicție cu nici un fapt neurologic cunoscut, doar că informațiile prezente asupra modului în care sistemul nervos operează sunt departe de a o explica” (p. 230). Cu pretenții de originalitate, M. Apter (1982), pe baza interpretării unor date de neurofiziologie, psihologie și cibernetică, crede că suntem îndreptățiți să admitem ideea conform căreia atât la nivelul motivației efective, cât și la acela al experienței subiective a acestei motivații (metamotivația) funcționează mecanismul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de autentice sunt aceste atitudini, chestiune ce va fi discutată imediat, în secțiunea 2.4., „Schimbarea atitudinală”. Însă compararea socială este izvorul nu doar al formării atitudinilor consensuale, ci și al celor ce ies din tiparul social. Cei ce cultivă originalitatea și au o accentuată înclinație spre unicitate procedează tot prin raportarea la ceilalți. Elementul deliberativ este și mai prezent ca resort al atitudinilor în procesul mai larg de reflexivitate și autoanaliză, neglijat de psihologii sociali și evidențiat mai mult de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
muncă și fermitate, încredere în sine și autocontrol; 2) de ordin moral-axiologic: onestitatea, fidelitatea, integritatea, sensibilitatea și deschiderea către ceilalți din grup; 3) de ordin cognitiv: inteligența (capacitatea de a integra și interpreta o cantitate mare de informație), creativitatea și originalitatea (pp. 253-254). Probabil că, așa cum observă și autorii citați, abilitatea cea mai importantă (care într-un fel le și sintetizează pe celelalte) este flexibilitatea, capacitatea de a sesiza ce acțiuni și abordări sunt centrate pe o anume situație și de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
următoarele precizări: „lista” rămâne, în principiu, deschisă, nu doar fiindcă practicile cotidiene și studiile relevă noi trăsături, ci mai ales pentru că expresii diferite sunt folosite pentru conținuturi psihosociale identice sau foarte apropiate. Greu putem găsi distincții reale, de pildă, între „originalitate” și „creativitate” sau „înțelegerea corectă și rapidă a situației” și „inteligență”, între „energie și dinamism” și „putere de muncă” etc. Dincolo de aspectele semantice, în judecarea relației dintre un set de însușiri și calitatea de lider - după cum îndreptățit observă și I.
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că ai și bani, ești cineva, câștigi sau confirmi prestigiul social, crește valoarea ta pe piața business-ului, pe cea politică și, desigur, pe cea maritală și erotică. A iniția un nou stil în diferite sectoare ale vieții sociale atestă originalitate: atunci când noua modă devine comportament de „turmă”, nonconformismul inițial se transformă într-un conformism vulgar. Cei dornici de afirmare facilă vor recurge la altceva provocator. Bineînțeles însă că, din multiple rațiuni, modele nu se înlocuiesc la fel de repede în toate domeniile
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
din 1789, destrămarea URSS și altele), de a descifra actorii principali și traiectoria evenimentelor, într-un cuvânt „dinamicile mișcărilor contestatare” (care e și titlul cărții), și de a sesiza aspectele comune. Cu toate că în lucrare se bate mult moneda pe ideea originalității acestei opțiuni epistemologice, este, în fond, vorba despre ceea ce a devenit clasic cunoscut ca „studiu de caz multiplu” (vezi și Iluț, 1997). Oricum, concluzia de final (pp.314-315) a demersului este că, în ciuda unor mecanisme și traiectorii specifice fiecărui episod
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
plină de contradicții derutante, L. adoptă ca premisă un fel de luciditate amintind „oglinda” stendhaliană „purtată de-a lungul unui drum”. El face parte din acea categorie de artiști rari al căror ideal de personalitate este anonimatul total. Păstrându-și originalitatea pentru actul analitic precreator, care ajunge cu timpul să devină o Weltanschauung, aceștia creează opere a căror viață este independentă, aproape fără relație necesară cu artistul; în fața unei astfel de opere, spectatorul sau cititorul va atribui insatisfacțiile sale mai degrabă
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
traducători din limba engleză. Numărându-se printre puținii eseiști cărora li se publicau articole despre literatura occidentală contemporană, a contribuit la popularizarea unor autori printr-o serie de prefețe și prin două prezentări monografice, lipsite însă de rigoare și de originalitate: George Bernard Shaw (1958) și Hemingway, scriitorul (1966). Are meritul de a fi semnat versiuni românești din scrierile lui Ernest Hemingway, John Dos Passos, John Updike, William Faulkner și James Joyce. Bibliografia sa de traducător îi mai cuprinde pe William
LUPAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
determinând o latură agresiv-ofensivă, competitivitate și operativitate. Asociată cu presiunea sângelui, această culoare exprimă, de asemenea, aspectele afective ale dorinței, excitabilitate, dominație și sexualitate; - dacă roșul stimulează, galbenul este văzut mai degrabă ca un simbol al inspirației, concretizat prin spontaneitatea/originalitatea persoanei. El definește, în același timp, un sentiment al fericirii persoanei guvernate și de o lipsă a inhibiției, evidențiind dorința de schimbare, centrarea pe investigație și productivitate; - cafeniu/maro - văzut ca un amestec între roșu și galben are ceva din
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu formulări de tipul „nu sunt sigur de asta, dar cred...” -, eliminarea elementelor comune, aflate constant în uz, de tipul „onestitatea este cea mai bună politică”, deoarece ele fac prezentarea să pară neinspirată și, în orice caz, arată lipsă de originalitate, și a locurilor comune, a frazelor-tip care și-au pierdut din semnificație - pentru titlul unui seminar, întotdeauna cineva venea cu un loc comun de genul „...provocări și tendințe”. Construcția prezentării trebuie să țină cont de utilizarea propozițiilor scurte în favoarea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
conflictului este considerarea a ceea ce Kirton și McCarthy caracterizau drept un conflict sociocognitiv al grupului definit de stilul cognitiv al majorității acestuia, diferențiind între stilul inovativ și cel adaptativ. Astfel, pentru cei doi autori, stilul inovativ al unei persoane desemnează originalitate dublată de eficiență mai redusă, indisciplină și dezacord, tentativă de schimbare a regulilor, generarea unui mare flux de idei, capacitatea de muncă de rutină și de detaliu fiind susținută pe perioade foarte scurte. Un astfel de individ se simte bine
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]