2,661 matches
-
o singură deschidere de 10,40 m, formată din patru traverse metalice arcuite, asamblate la cheie prin bulonare și decorate cu rozete și cu câte un brâu de elemente înscrise în cercuri. Arcele au secțiune constantă (circa 50x10 cm) cu ornamente vegetale sau geometrice de factură neogotică. Traversele metalice arcuite din partea de sud au cercurile cu diametru maxim decorate cu stema Sibiului, iar cele din partea de nord poartă inscripțiile “1859”, respectiv “FRIEDRICHS HÜTTE”. De o parte și de alta a podului
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
a vândut în Germania un covor pentru 20.000 dolari SUA. Covoarele din Herăt, sau cele cu un desen similar fabricate în Lahore și Agra (India), sunt cele mai numeroase în colecțiile occidentale. Se caracterizează printr-un câmp roșu cu ornamente de viță de vie și arbori cu frunze de culoare verde întunecat sau cu margini albastre. Cele șapte clase de covoare de Kermán au fost definite de către May Beattie. Ea a identificat structura sa unică și a denumit-o „tehnica
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental. Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. Poarta și anexele gospodărești sunt îndeobște situate pe latura opusă reședinței, care este organizată pe două niveluri, deasupra
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
de familie, inscripția fiind de obicei așezată într-un registru central, ca de pildă în cazul pietrelor funerare ale lui Iordache și Matei Cantacuzino, la Cotroceni, ale Bălașei Cantacuzino și patriarhului Dionisie (ambele la Târgoviște). În sculptura în lemn predomină ornamentul floral, de remarcat la ușile bisericii mănăstirii Horezu și la cele ale Bisericii Stavropoleos din București. În cazul iconostaselor sunt frecvente motivele fitomorfe, uneori cu figuri de animale, dar se întâlnește și reprezentarea lui Ieseu. Artele decorative înfloresc în epoca
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
de regatul Goguryeo. Se credea că imaginea tigrului protejează cavourile. În afară de desene pe pereți, în cavouri au fost găsite și obiecte de uz casnic din epoca bronzului cu imagini ale tigrului pictate sau gravate pe ele: oglinzi, topoare, cuțite, clopoței, ornamente etc. Tigrul reprezintă unul din cele mai utilizate motive în arta plastică chinezească. Tigrul este adeseori reprezentat și în arta indiană. Un exemplu notoriu este jucăria mecanică de lemn „Tigrul lui Tipu”, care reprezintă un tigru înfruptându-se dintr-un
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
la gât, de la Sfântul Ignatie Teoforul și Sfântul Ioan Gură de Aur. Biserica Mănăstirii Tismana își etalează statutul de „monument de artă” prin tot ceea ce reprezintă și există în ea: "catapeteasma" din stejar executată în 1766 în stil post-brâncovenesc cu ornamente florale, suflată în aur, cu icoanele împărătești (1844); "iconostasul" mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de călugări în anul 1731 și 1735; "policandrul" mare din alamă lustruită din secolul XIX; toaca
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
mediu. Odată aprins nu mai putea fi stins decât cu urină sau nisip. Lansarea a focului se făcea printr-un sistem de conducte care porneau din vârful catargului corăbiei bizantine și se proiecta pe nava dușmană prin ajutajul aflat pe ornamentul din prora corăbiei (femeie sau balaur). Odată deschis vasul (de obicei o amforă) și intrând în contact cu aerul, "" se amorsa și se turna de pe platforma catargului (de obicei unic la acea vreme). El ajungea, prin conducte, la corabia inamică
Focul grecesc () [Corola-website/Science/305375_a_306704]
-
Art Nouveau cât și aspectul de a fi importate, element esențial în Italia timpului respectiv. În Franța, cu deosebire în capitala țării, Paris, intrările anumitor stații de metrou, dar mai ales clădirile realizate de arhitectul Hector Guimard, precum și vitraliile și ornamentele clădirilor proiectate de el, constituie dovezi puternice de existență ale unui stil arhitectural Art Nouveau care a evoluat în mod cu totul particular în "orașul lumină." Similar, în Belgia, în special în Bruxelles, clădirile realizate de arhitectul, designerul și decoratorul
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
au evitat cu grijă eclectismul erei victoriene și excesul ornamental prolix corespunzător. Designerii Art Nouveau au selecționat și modernizat câteva dintre cele mai abstracte elemente ale Rococoului, așa cum ar fi texturile de tip "flacără" sau "scoică", folosindu-le consecvent în locul ornamentelor victoriene de tip istoric sau realistic-naturaliste. Corespunzător, Art Nouveau a promovat consecvent utilizarea extrem de stilizată a motivelor existente în natură, extinzând domeniul "natural" la orice inspirat de viață, de la ierburi marine la muguri florali și de la formele nevertebratelor, a insectelor
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
forme umanoide, o descoperire recentă, masca de la La Roche-Cotard în Franța, sugerează că omul de Neanderthal a dezvoltat o tradiție artistică mai sofisticată și mai complexă. În Ucraina (situl de la Mizyn), au fost găsite brățări de fildeș de mamut cu ornamente sculptate, datând din perioada Musteriană a Paleoliticului. "Articol principal: Arta mezoliticului" Perioada Mezolitică prezintă câteva exemple de artă "portabilă", cum ar fi pietrele sculptate (Azilien) de la Birseck, Eremitage în Elveția, și, în anumite zone, cum ar fi Levantul spaniol, artă
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
Anglia, în zona Stonehenge, cercul de la Avebury, mormintele de la West Kennet, precum și Woodhenge. Un mormânt descoperit în New Grange, Irlanda, avea intrarea acoperită de o piatră mare sculptată cu un model complicat de spirale.Mormântul de la Knowth avea de asemenea ornamente sculptate în piatră, printre care s-ar putea afla și cea mai veche reprezentare a lunii. Multe din aceste monumente erau morminte megalitice, iar arheologii presepun că majoritatea aveau o importanță religioasă. Epoca bronzului a început în Europa în mileniul
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
după un proiect din Polonia. Ea este realizată din piatră cioplită și cărămidă roșie presată, fiind acoperită cu eternit. Edificiul are 40 m lungime, 23 m lățime, 14 m înălțimea interioară și 50 m înălțimea turnului. De asemenea, are multe ornamente din piatră, galeria la înălțimea de 30 de metri și patru colțuri înalte de 21-25 m. Deasupra intrării în biserică, este amplasat în fereastra mare de la cor un crucifix din piatră pe care se află Isus Cristos, iar în timpan
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
amestecată cu ulei vegetal si cu țuică). Se întrebuințau următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda la desenatorii cancelariei desenarea blazonului, respectiv a ornamentelor de înfrumusețare pe margini. Lipsa blazonului sau a ornamentelor indica faptul că noul înnobilat nu dispunea de bani suficienți să achite notele de plată ale desenatorilor. Mihai Apafi I (1632-1690) a emis cel mai mare numar de diplome de înnobilare
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda la desenatorii cancelariei desenarea blazonului, respectiv a ornamentelor de înfrumusețare pe margini. Lipsa blazonului sau a ornamentelor indica faptul că noul înnobilat nu dispunea de bani suficienți să achite notele de plată ale desenatorilor. Mihai Apafi I (1632-1690) a emis cel mai mare numar de diplome de înnobilare dintre toți principii Transilvaniei (447 de diplome, dintre care
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
Pentru a construi o poartă secuiască, meșterul trebuie sa fie dulgher, tâmplar și sculptor în același timp. Sculptarea unei porți poate să dureze între 16-20 zile, construirea porții de la alegerea materialului până la ridicarea lui se poate face în 6 săptămâni. Ornamentele specifice sunt aplicate manual, respectând atât tradiția, cât și preferințele viitorului proprietar. Sculptura în relief poate să aibă adâncimea între 5-10 mm. După finisare, poarta este impregnată cu ulei de in. În afară de porțile ornamentate cu sculpturi există și modelul simplu
Poartă secuiască () [Corola-website/Science/314555_a_315884]
-
fost descoperite la Cucuteni, pe Dealul Cetățuiei. S-a extins din sud-estul Europei, fiind prezentă în sud-estul Moldovei și în Dobrogea. A fost perioada de apogeu a tehnicii de cioplire a pietrei-renașterea prelucrării silexului. Ceramică era neagră, variat decorată, cu ornamente în alb și roșu, statuetele erau din lut și marmură, iar vasele aveau caracter zoomorf sau antropomorf. Locuitorii din aria culturii creșteau cornute mari, cai, oi, capre și porci. În așezarea de la Căscioarele, a fost descoperit și un model de
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
fir textil, dar mai adesea sînt realizate ca spații goale în țesutul efectiv al dantelei. ria este un meșteșug antic. Dantela autentică este formată cînd un fir se împletește cu altele fără o anumită stofă de fundal. Ochiurile care formează ornamentul pot fi obținute prin împletirea și/sau înnodarea unui fir cu alte fire independent de fundal, ce creează dantele străvezii și fine. Materialele care au fost folosite de-a lungul timpului pentru realizarea dantelelor au variat de la in, mătase, aur
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
explice sursele acestui meșteșug. Una dintre cele mai cunoscute legende ne vorbește despre o nevastă din Veneția care aștepta iubitul marinar zile lungi. Marinarul i-a lăsat un coral ca amintire. Fata, privind continuu la coral, a încercat să imite ornamentele variate ale coralului cu ajutorul acului și firelor de ață. Flandra întotdeauna a disputat cu Veneția întîietatea invenției dantelei. O legendă flamandă relatează că ultimii participanți la cruciade au adus această artă în Țările de Jos. Istoria orașului Bruges amintește că
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
firelor de ață. Flandra întotdeauna a disputat cu Veneția întîietatea invenției dantelei. O legendă flamandă relatează că ultimii participanți la cruciade au adus această artă în Țările de Jos. Istoria orașului Bruges amintește că prima dantelărează a fost impresionată de ornamentul unei pînze de păianjen. În Brabant se spune că dantela a fost adusă în Nuremberg de refugiații protestanți care au scăpat de persecuțiile spaniolilor. O fiică a unui burghez bogat a învățat acestă artă și a prezentat modele în ziua
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
anul publicări la Venezia a două volume cu modele de dantelă "Le Pompe" în 1557-1559, care demonstrează o desăvârșire avansată a artei. Oricare ar fi fundalul legendar al artei dantelei, este unanim acceptată Venezia ca centru al acestui meșteșug. Primele ornamente dantelate cu acul sau cu bilele au un caracter oriental în arabescile formate, fapt ce ar advoca ideea originii asiatice. O altă teorie a fost despre evoluția artei în diferite regiuni independent una de alta, dar această idee nu a
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
de un număr mare de mosoare și este țesută "de-a întregul". Acest tip este numit Torchon, sau dantelă numărată. A doua tehnică este lucrată cu un număr mic de mosoare cu ajutorul cărora se țese o panglică care repetă un ornament cursiv, golurile sînt umplute cu o bază (plasă) de fundal. Al doilea tip de dantelă este numită dantelă de Bruges sau de Rusia. Dantela cu panglică folosește o panglică care este plasată ca un ornament, iar golurile sunt umplute cu
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
o panglică care repetă un ornament cursiv, golurile sînt umplute cu o bază (plasă) de fundal. Al doilea tip de dantelă este numită dantelă de Bruges sau de Rusia. Dantela cu panglică folosește o panglică care este plasată ca un ornament, iar golurile sunt umplute cu broderii sau dantele cu ciocănelele. Macramé-ul, arta modernă a dantelei din noduri, pare să își aibă începuturile la țesătorii arabi ai secolului al XIII-lea. Termenul arab de "migramah"(مقرمة) poate fi tradus prin "șervet
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
construcțiilor mărețe ale Romei antice, cu ziduri masive, solide, înfruntând secolele; toate de un caracter monumental, în planuri mărginite de drepte, scandate de ritmul grav al coloanelor, cu suprafețe în care toate muchiile erau perpendiculare sau paralele cu pământul, cu ornamente simple însă frumos executate care-ți dau impresia stabilității - în comparație cu construcțiile în linii șerpuitoare, agitate ale stilului baroc. Iată deci un prim element care pregătește spiritele în vederea transformării și duce la inspirația arhitecților pentru construcțiile ce vor urma să apară
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
peste moaștele sfintei. Ulterior se schimbă destinația clădirii devenind un fel de necropolă de onoare a oamenilor mari ai Franței. Clădirea se remarcă prin sobrietate, asemenea celei care apărea în construcțiile Romei republicane: ziduri imense, aproape fără nici un fel de ornament exterior iar deasupra cu o cupola uriașă. Are forma tipică de cruce grecească, cu laturile egale iar interiorul păstrează o decorație luxuriantă. Ei iau colonade, peristiluri, frontoane atice și chiar planul general al templului și le adaptează bisericilor nou construite
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
uzau de cele 3 sau 4 ordine la aceeași clădire: la primul etaj - coloane dorice, la al 2-lea etaj - coloane toscane, la al 3-lea etaj - coloane ionice, iar la al 4-lea etaj- coloane corintice. Aceasta bogăție de ornamente începe să dispară, apropiindu-se de simplitate, de categorii de coloane care ofereau mai puține podoabe, adică cele ionice și chiar cele dorice. Mai târziu coloanele dorice dispar, chiar și canelurile și ornamentele de la bază, ajungându-se la ,une rude
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]