KorAP: Find »[drukola/base=osos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...491 >

12,261 matches

Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006

sistemul osos, chiar de la începutul studiilor efectelor iradierii, au fost observate modificări osoase la om și animale, în special la tineri. Aceste modificări constau în oprirea procesului de osificare și creștere, iar la doze mai mari de 1000 remi, necroza osoasă. Efectele radiațiilor la nivelul pielii sunt și ele în funcție de doze și de timpul de acțiune. La doze mici apar eriteme, apoi apar pigmentații iar la doze mari apar radiotermitele ce se pot ulcera sau se pot transforma în tumori maligne

BIOFIZICA by Servilia Oancea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
factorii care determină această sensibilitate, dar esențial în acest proces este AND-ul (ipoteză ce concordă cu datele referitoare la variația radiorezistenței în diferite stadii ale dezvoltării speciilor). Aceasta este explicația pentru faptul că unele organe cum sunt timusul, măduva osoasă, glandele sexuale, ganglionii limfatici, care au o radiosensibilitate mare, conțin și o cantitate mai mare de AND. După cum am arătat, pentru om, cele mai sensibile structuri din corp sunt cele care produc sânge, cele sexuale precum și ochii iar la nivelul

BIOFIZICA by Servilia Oancea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
o cantitate mai mare de AND. După cum am arătat, pentru om, cele mai sensibile structuri din corp sunt cele care produc sânge, cele sexuale precum și ochii iar la nivelul celulelor cele mai sensibile sunt țesuturile limfatice, epiteliale și din măduva osoasă. De asemenea, modificări în compoziția sângelui cum ar fi reducerea numărului de leucocite sunt procese care au efecte nefaste asupra vieții omului. Din acest motiv, cele mai grave efecte ale iradierii sunt următoarele: 1) afectarea organelor hematopoetice cu modificări esențiale

BIOFIZICA by Servilia Oancea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206

și auricular), ganglionii axilari (police și index), ganglionii deltopectorali (medius). cercetarea sensibilității este importantă în flegmoane și pentru aprecierea consecințelor traumatismului inițial. 10.1.5. EXPLORARI PARACLINICE Examenul radiologic în cel puțin 2 incidențe (față și profil) pentru depistarea interesărilor osoase; unii autori recomandă de principiu repetarea radiografiilor după 8-10 zile având în vedere unele modificări care pot apărea [1]. Examenul bacteriologic cu efectuarea de frotiuri și culturi din secreții, hemoculturi și testarea germenilor la antibiotice. Examene de laborator: uzuale: hemoleucogramă

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
Clinic se manifestă prin durere foarte intensă și evidențierea puroiului prin semitransparența unghiei și congestia tegumentelor adiacente. În lipsa tratamentului evoluția este spre complicații: evacuarea spontană a puroiului cu cronicizare și apariția unui botriomicom sau propagare spre profunzime cu interesarea falangei osoase și osteită. Tratamentul constă în excizie parțială sau totală (enucleerea) unghiei, lavaj cu soluții antiseptice. Antibioterapia sistemică poate fi necesară în primele 48-72 ore. La primele pansamente, pentru a evita lipirea compreselor de patul unghial, se vor folosi ungvente (de

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
falangei; dacă în procesul supurativ este prins și spațiul comisural, incizia laterală se prelungește la nivelul acestuia pe fața palmară și dorsală incizie în „Y” (Fig.10.6). 10.2.3. PANARITII PROFUNDE 10.2.3.1. Panarițiul osteitic (panarițiul osos, osteita falangiană) În general este urmarea unui panarițiu superficial sau subcutanat neglijat sau incorect tratat, cu migrarea infecției în profunzime, distrugând periostul cu compromiterea vascularizației osoase, rezultând o necroză ischemică asociată cu necroză septică. Poate surveni și după o fractură

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
10.6). 10.2.3. PANARITII PROFUNDE 10.2.3.1. Panarițiul osteitic (panarițiul osos, osteita falangiană) În general este urmarea unui panarițiu superficial sau subcutanat neglijat sau incorect tratat, cu migrarea infecției în profunzime, distrugând periostul cu compromiterea vascularizației osoase, rezultând o necroză ischemică asociată cu necroză septică. Poate surveni și după o fractură deschisă. Se poate localiza la orice nivel, dar mai frecvent la falanga distală, favorizat de particularitățile anatomice ale acesteia. Clinic se constată deformarea falangei, tegumente violacei

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
mai lungă după un panarițiu subcutanat sau superficial, explorarea traiectului fistulos care conduce la os, precum și radiografia în cel puțin două incidențe, stabilesc diagnosticul. Semiologia radiologică include următoarele aspecte: osteita: structură palidă a osului, aspect „vătuit”, „mâncat de molii” ; sechestrul osos: zonă de osteoliză relativ bine delimitată. Tratamentul constă în incizii corespunzătoare și excizia țesuturilor necrotice fără a atinge osul, dacă radiologic nu s-au constatat sechestre; în această situație examenul radiologic va fi repetat la 7 zile pentru a surprinde

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
penetranță bună la nivelul osului, de exemplu Lincomicina); se asociază obligatoriu imobilizarea pe atelă circa 2-3 săptămâni. Vindecarea este de durată mai mare, în aproximativ 8-10 săptămâni. În situațiile în care la examenul radiologic se constată dispariția cvasitotală a structurii osoase, singura soluție terapeutică este amputația. 10.2.3.2. Panarițiul osteo-articular Este infecția localizată la nivelul articulațiilor degetelor: Etiopatogenie. Infecția poate rezulta în urma: inoculării directe printr-o plagă articulară; propagării de la un focar de vecinătate (panarițiu subcutanat, tenosinovită sau osteită

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
spontană și la tentativa de mobilizare activă și pasivă în articulația respectivă. Un semn important este exacerbarea durerii la palparea în axul degetului. Ulterior, mobilitatea articulației poate deveni anormală, mare, cu cracmente și exteriorizarea puroiului. Examenul radiologic evidențiază ștergerea capetelor osoase și modificări ale spațiului articular. Tratamentul constă în incizie dorsolaterală cu excizia țesuturilor necrozate, lavaj cu soluții antiseptice și plasarea unui cateter pentru instilarea postoperatorie de antibiotice. Imobilizarea în poziție funcțională este obligatorie. În ciuda tratamentului corect efectuat, prognosticul funcțional la

Capitolul 10: INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cornel-Nicu Neacşu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1206]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186

6 luni de la primoinfecție, sub forma unei bacteriemii sau a unui embolism bacterian, soldat cu localizări lezionale inaparente, care se pot reactiva după ani de zile de latență. În această perioadă se conturează multe din formele chirurgicale de tuberculoză: ganglionară, osoasă, peritoneală, etc. Perioada terțiară: este definită prin consolidarea reacției imunitare, datorită căreia procesul bacilar este localizat la un singur organ și acesta fiind de obicei plămânul. De la acest nivel se poate produce o nouă contaminare, dar de data aceasta pe cale

Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
cu TBC în general. Tratamentul curativ este: patogenic, etiologic și chirurgical. Tratamentul patogenic, are ca scop, mărirea rezistenței organismului, printr-o serie de măsuri igieno-dietetice, kineziși psihoterapice. Tratamentul etiologic, este util și eficace și în formele de tuberculoză chirurgicală: ganglionară, osoasă, renală, genitală, etc. Numărul mare de medicamente de care dispunem și valoarea lor inegală, impun o ierarhizare a lor, pentru o administrare mai judicioasă. Ele pot fi clasificate astfel: antibiotice majore hidrazida acidului nicotinic (HIN) și rifampicina (RPM); antibiotice foarte

Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
viscerale, de exemplu în tratamentul stenozelor intestinale. În tuberculoza osteo-articulară, atitudinea chirurgicală variază în funcție de stadiul evolutiv al bolii. Astfel, în formele incipiente, asociat tratamentului medical specific, se va practica și imobilizarea externă în aparat gipsat. În formele evoluate, cu distrugeri osoase importante (de exemplu distrugerea corpilor vertebrali în cadrul morbului Pott) se va prefera tratamentul chirurgical care să abordeze focarul osos realizându-se imobilizarea internă prin osteosinteză sau artrodeză. Rezecția radicală a suprafețelor articulare afectate se practică doar în anumite forme de

Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
în formele incipiente, asociat tratamentului medical specific, se va practica și imobilizarea externă în aparat gipsat. În formele evoluate, cu distrugeri osoase importante (de exemplu distrugerea corpilor vertebrali în cadrul morbului Pott) se va prefera tratamentul chirurgical care să abordeze focarul osos realizându-se imobilizarea internă prin osteosinteză sau artrodeză. Rezecția radicală a suprafețelor articulare afectate se practică doar în anumite forme de tuberculoză, cum ar fi tuberculoza genunchiului, și numai într-o anumită fază de evoluție, cu scopul de a corecta

Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
extensie directă. Propagarea agentului patogen nu se face pe cale limfatică, dar există posibilitatea propagării pe cale sanguină, realizându-se o pioemie cu abcese metastatice. Localizările viscerale se însoțesc de o reacție conjunctivă intensă care va da naștere la tumori voluminoase; localizarea osoasă va da naștere la osteomielită. La om, cele mai frecvente localizări sunt: cervicofacială, toraco-pulmonară și intestinală. Tratament: Este același ca pentru sporotrichoză doar că la terapia cu iod, sulfamide și antibiotice se mai poate asocia radioterapia în doză antiinflamatorie. Chirurgia

Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225

Limfografia identifică adenopatiile tumorale. Tomografia computerizată este cea mai sensibilă metoda de identificare a tumorilor de mici dimensiuni. Tomografia cu emisie de pozitroni oferă evaluări morfologice și funcționale ale tumorilor. examenul scintigrafic al unor organe (tiroidă, ficat, căi biliare, sistem osos) poate identifica prezența tumorilor primitive sau secundare. Poate fi efectuată și intraoperator pentru identificarea țesutului tumoral (limfadenectomii). examenul echografic poate evidenția tumori ale organelor parenchimatoase (tiroidă, sân, inimă, ficat, pancreas, splină, rinichi, organe genitale) și adenopatiile tumorale. Efectuată intraluminal (rect

Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
17.7.2. RADIOTERAPIA Radiațiile ionizante produc perturbări morfofuncționale ale celulelor care, în funcție de doză și de timpul de expunere, duc la moartea acestora. Acțiunea este mai accentuată în cazul celulelor cu proliferare rapidă (celulele tumorale, dar și celule normale - măduva osoasă, mucoasa tubului digestiv) și mai ales în fazele S și M ale ciclului celular. Celulelor tumorale li se descrie o sensibilitate diferită la iradiere. Unele tumori sunt radiosensibile (limfoamele), iar altele sunt radiorezistente (sarcoamele). În funcție de radiosensibilitatea și localizarea tumorii se

Capitolul 17: TUMORILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304

lipsind mușchii de tonus și forță. Stretching-ul conferă elasticitate mușchilor și le îmbunătățește alimentarea, stimulând circulația sângelui și a limfei, îngroașă fibrele musculare, mărește forța de contracție și mobilitatea articulațiilor și dezvoltă forța și rezistența musculară. Efectele stretching-ului asupra sistemului osos Calciul și alte substanțe nutritive ajung la coloana vertebrală și la toate oasele corpului prin canale mici, numite canale nutritive. Respectivele substanțe, precum și lichidele, sunt esențiale pentru sănătate. De pildă, discurile intervertebrale, formate în proporție de 80% din apă, degenerează

Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint (2008) [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208

fluctuentă, moale spre centru și înconjurată la periferie de un burelet mai dur. La palpare, se constată prezența crepitațiilor sanguine care sunt similare cu senzația produsă de strivirea între degete a unui cheag de sânge. Ele trebuie diferențiate de crepitațiile osoase (aspre) sau cele din tenosinovite (amidonate). 2. Hematomul difuz (fig.12.2 ) este determinat de pătrunderea în țesuturi a sângelui extravazat în urma traumatismului, de-a lungul tecilor vasculare și nervoase, în interstițiile musculare. Sângele devine extrem de aderent în țesuturile înconjurătoare

Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
hemostazei reprezintă o necesitate vitală. 12.3.5.1.2. Semnele clinice particulare ale plăgilor funcție de regiunea anatomică interesată a. Plăgile craniocerebrale pot fi clasificate schematic în nepenetrante și penetrante. plăgile nepenetrante interesează părți moi epicraniene, cu sau fără leziune osoasă, dar păstrează integritatea durei mater. Leziunile părților moi au aspecte diferite după agentul vulnerant care le-a determinat și sunt asemănătoare cu orice plagă din altă regiune. Ceea ce le caracterizează este sângerarea abundentă datorită vascularizării bogate a acestei regiuni. Unele

Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
carotidă primitivă, externă și internă) care dau o mortalitate ridicată prin hemoragia externă masivă, uneori fulgerătoare, ce pot duce la tulburări cardiace, cerebrale, sincopă și moarte. c. Plăgile toracelui pot fi nepenetrante și penetrante: plăgile nepenetrante, cu sau fără leziuni osoase, sunt asemănătoare plăgilor din altă regiune ; plăgile penetrante pot fi: pleuropulmonare, cardio-pericardice și toracoabdominale. Plăgile pleuro-pulmonare se clasifică în funcție de comunicarea cu exteriorul în: plăgi cu torace închis, cu torace deschis și cu pneumotorax cu supapă. Dat fiind aspectul clinic, aceste

Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
la membrul superior și 1-1,5 ore la membrul inferior. b. calmarea durerii prin administrarea de novocaină 1% intravenos sau perilezional, algocalmin, opiacee (cu excepția traumatizaților toracici sau cardiopericardici). c. imobilizarea provizorie a leziunii traumatizate, mai ales când sunt asociate leziuni osoase sau vasculo-nervoase. d. în măsura posibilităților se va începe tratamentul antișoc. În acordarea primului ajutor se recomandă: plăgile nu se spală; nu se vor folosi antiseptice caustice, tinctură de iod, sau precipitante (alcool) în plagă; este permis lavajul cu soluție

Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
Nu se vor face eschilectomii în fracturile complexe deoarece excesul îndepărtării lor duce la pseudartroză. Vasele care sângerează vor fi ligaturate, cu excepția celor mari și vitale care vor fi reparate. Sutura (repararea) constă în repararea tuturor leziunilor musculare, vasculare, nervoase, osoase, etc. întâlnite în timpul explorării plăgii, care se va face plan cu plan în ordinea importanței. Plăgile penetrante cu leziuni viscerale pun probleme de tactică și tehnică chirurgicală particulare și vor fi tratate la capitolul de patologie respectiv Plăgile superficiale și

Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
existente se vor explora cu degetul și vor fi aplatizate (netezite) și drenate; în fracturile deschise supurate, imobilizarea în aparate ghipsate cu fereastră, care să permită pansamentul după drenaj larg, este metoda de ales. Nu se va încerca abordul focarului osos decât numai dacă există sechestre care întrețin supurația. în plăgile contuze complicate cu gangrenă gazoasă se vor efectua incizii largi și multiple care să treacă în zona sănătoasă. Este obligatoriu asocierea tratamentului cu ser antigangrenos, antibiotice, oxigen sub presiune (3

Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
Este obligatorie restabilirea continuității arteriale în punctele critice: iliacă primitivă, femurală comună, poplitee, axilară, humerală. În prezența edemelor dure ale extremității se va recurge la fasciotomie decompresivă (aponevrotomie). Când leziunea coexistă cu fracturi repararea arterială se va face după cea osoasă. Terapia anticoagulantă va fi folosită cu prudență mai ales atunci când există leziuni tisulare întinse sau leziuni organice. Se va combate spasmul și efectele sale prin infiltrații cu novocaină 1%, mai ales la cei cu ligaturi vasculare, administrare intravenoasă sau intramusculară

Capitolul 12: TRAUMATISMELE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa (2008) [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]