5,719 matches
-
Consiliului Europei, București, 1997, p. 6). 70 Alain Choppin, op. cit., p. 178. 71 Vezi, de exemplu, Falk Pingel, UNESCO Guidebook on Textbook Research and Textbook Revision, Verlag Buchhandlung, Hanovra, 1999. Conform autorului, primul obstacol în calea revizuirii manualelor este atitudinea ostilă oricărei intervenții din afară. Manualele sunt inevitabil considerate "parte a patrimoniului național, definind tradiția istorică a națiunii, granițele geografice și normele politice" (Ibidem, p. 10), ceea ce reduce mult posibilitatea modificărilor serioase de conținut. 72 Vezi, în acest sens, Marc Ferro
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a XI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1963, pp. 282-288). 348 Dar fără a se specifica mai precis cum și când se exprimase această voință sau cum s-ar fi putut estima exact, în termeni cantitativi, acea "imensă majoritate" ostilă (Ibidem, p. 287). 349 Ibidem, p. 286. 350 Ibidem, p. 288. 351 În această amplă desfășurare temporală, Marea Revoluție Socialistă a dispărut din tabla de materii, orientată acum exclusiv spre istoria națională, prin titluri de genul: "România în timpul primului război
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
patron. Nu s-a putut integra în compania femeilor, indiferent cât de bine stăpâneau franceza, dar Yourcenar nici nu a încercat; ele, în schimb, o considerau ciudată și o lăsau să se descurce singură. Cercurile academice nu erau în sine ostile Margueritei: câțva ani mai târziu, în anii '80, când era ispitită să susțină conferințe la Universitatea Harvard și să-și lase lor expunerile științifice, era încântată și flatată. Dar pe atunci era o scriitoare celebră și Harvard o trata în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
polemica nu poate lipsi din parodii, chiar dacă din arsenalul procedeelor sale face parte și comicul. În majoritatea cazurilor, "lupta" e purtată cu înverșunare, răutăcios, chiar "cu dușmănie"; "vocile sunt nu numai izolate, despărțite prin distanțare, ci ele sunt opuse și ostile una alteia (...), de aceea sentimentul întreținut cu bună știință că te afli în fața unui cuvânt străin trebuie să fie deosebit de clar și izbăvitor în parodie". Dostoievski e creatorul unui gen de roman cu totul nou, polifonic, noțiune la care se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și aceeași persoană cu autorul, Jauss vrea să descopere ce anume l-a împins pe respectivul autor să parodieze acea operă. Inițial cititor, parodistul se orientează spre alegerea unui text anume motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant la lectura respectivului text. Iar identificarea poate fi, după caz, asociativă, admirativă, simpatetică, kathartică și ironică. În acest punct, studiul se leagă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
italieni la abuzuri. În mintea multor români, cu precădere tineri, imaginea pozitivă a italienilor de persoane binevoitoare a fost înlocuită cu aceea de "exploatator" la locul de muncă, a proprietarului unei case de închiriat, al omului legii care are prejudecăți ostile împotriva imigranților.3 Un rol negativ în promovarea dialogului dintre români și italieni l-a avut și prezentarea anumitor abordări mentale greșite ale românilor din Italia, cum ar fi: închiderea propriu-zisă a comunității și izolarea acesteia. Claudia Brunetta de la Repubblica
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
în timp și se vor descoperi procese similare, până în detaliu, și mecanisme aproape identice, mă refer la proceduri și secvențe, la stiluri lingvistice și fizionomice, la formule verbale și structuri sintactice folosite pentru stigmatizarea unui alt subiect considerat diferit și ostil, acela albanez, care a avut loc pe întreaga perioadă a anilor '90. Mai mult: să nu se creadă că, compararea între cele două procese de "ură" împotriva albanezilor, la început, și a românilor, după aceea, are relevanță doar pentru aflarea
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
pleacă din zonele rurale, din România profundă, din comunități rurale bine delimitate, unde se cunosc cu toții, unde se aplică în continuare controlul impus de cei în vârstă celor tineri; și se regăsesc pe neașteptate într-o lume necunoscută, adesea urbană, ostilă, sau cel puțin străină. O lume fără control social, unde pare că totul este permis, deoarece într-o mare metropolă cine își va da seama de ei? Cum să ne mirăm că cei mai slabi din punct de vedere moral
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
valențe ambițioase, capabil să preia, cu precădere în Italia, în condițiile istorice actuale, nevoia de certudine și de protecție pe care comunitatea românească o simte cu precădere. În absența statului român (absent și dezinteresat) și al celui italian (absent sau ostil), biserica greco-ortodoxă își asumă rolul spiritual în comunităților românești, adunându-le, în rugăciune, în activități sociale promovate de aceasta, susține conservarea etnică: organizează sărbători cu caracter religios și laic, spații de joacă pentru copii, sau manifestări cu scopul socializării. La
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
fi transferați în țara de origine. Aceștia își explică atitudinea prin faptul că în Italia nu pot fi vizitați de rude, vizitele sunt rare în general, costurile medicale pentru diverse afecțiuni sunt scumpe, sau pur și simplu existența unui mediu ostil. De la fereastra celulei spun ei văd o bucățică din cerul românesc. Cu toate că în Europa există principiul recunoașterii reciproce a condamnărilor și posibilitatea executării pedepsei în țările de origine, fenomenul împatrierilor acestor cazuri este anevoios deoarece, pe de o parte birocrația
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
mintea multor români, cu precădere tineri, imaginea pozitivă a italienilor de persoane binevoitoare a fost înlocuită cu cea detestabilă de exploatator la locul de muncă, de proprietar al unei case de închiriat neonest, de om al legii care are prejudecăți ostile împotriva imigranților. Și s-a născut un spirit instictiv de reacție. Semnificativă chiar dacă fără o mare relevanță este contraexodul, reîntorcerea în România ca efect al unei experiențe de integrare nereușite în Italia, sau nereușite parțial. Doar în anul 2008, în
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
care s-a ținut la Farnesina, ministrul Diaconescu merge chiar mai departe de atât, susținând că Guvernul de la București este "preocupat pentru siguranța românilor din Italia". Preocuparea provine în special de la apariția acelor "patrule" și de la declanșarea mai multor acte ostile îndreptate împotriva românilor care trăiesc și muncesc în Italia. Ministrului Frattini, contrazicându-l, îi amintește că nu se poate "generaliza asupra unei comunități întregi". Observăm că din partea italiană au venit doar răspunsuri generale alături de afirmarea principiului de reciprocă colaborare. Observăm
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
târziu: Ce rost are să se vorbească despre aceste lucruri, de ce nu se lasă lucrurile așa? Anne Applebaum povestește, în cartea sa despre Gulag, despre reacțiile de care s-a lovit în munca ei de documentare: Unul dintre bărbați a devenit ostil: "De ce vă interesează pe dumneavoastră, străinii, numai aspectele negative din istoria noastră?" a vrut să știe el. "De ce să scrieți despre Gulag?" [...]. Soția lui m-a atacat și ea: "Gulagul nu mai are nici o relevanță", mi-a spus ea. "Avem
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cultul personalității instituit de "tătucul" Stalin. Autorul care debuta avea, atunci, 45 de ani și nu era deloc un tânăr neexperimentat și timid, dimpotrivă, el era un scriitor deja format, chiar fără să fi trecut prin etapele obișnuite. Condițiile politice ostile creației încă funcționau ca o barieră, iar prin filtrul ideologic treceau toate produsele artistice. Nuvela a apărut cu aprobarea lui Nikita Hrușciov, care era convins că subiectul ei vizează trecutul stalinist, după cum comentează Soljenițîn, cu ironie: Când Hrușciov, ștergându-și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unei "lumi de cunoștințe" complet noi151. Arestarea lui Innokenti Volodin, din romanul Primul cerc, apare în primul rând ca o agresiune, pentru că îl smulge pe tânărul diplomat din lumea cunoscută pentru a-l arunca într-o altă lume, necunoscută și ostilă. Simultan, arestarea îl aruncă într-o stare de groază și perplexitate. Accesul în lumea închisorii se face printr-un șir de coridoare și uși, sub supravegherea unor oameni insensibili la situația celui arestat. La nivelul comunicării verbale și al gesturilor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este deloc un eveniment fericit, este tot o ruptură, o ipostază a morții sufletești, deoarece îl smulge pe individ dintr-un univers și dintr-o stare devenite între timp familiare și îl aruncă într-o lume devenită străină și chiar ostilă: "Eliberarea este tot o arestare, tot o trecere chinuitoare de la o stare la alta, trecere care îți frânge pieptul, tot rostul vieții tale, al ideilor tale și nu îți făgăduiește nimic în schimb"152. Zekii eliberați se lovesc de neîncrederea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
peste o întreagă epocă a Arhipelagului am aruncat doar o mică punte șubredă, pur și simplu pentru că n-am izbutit să adunăm mai mult material. Iar chestionare prin radio n-am avut cum difuza"240. Limitele sunt cauzate de condițiile ostile în care scriitorul și-a realizat opera. În acest demers, esențială pentru el era comunicarea cu alți foști deținuți, iar el era izolat, așa cum erau izolați și ceilalți. Deși fuseseră eliberați din lagăre, detenția nu se încheiase, de fapt. Într-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
s-a autointitulat "sovietic""248. El demonstrează că apariția sistemului datează încă din 1918, din perioada lui Lenin, de vreme ce au fost create atunci lagăre pentru burghezi, opozanți, contrarevoluționari, iar în 1928 au fost trimise în lagăre victimele epurărilor sau țăranii ostili colectivizării. De asemenea, la întrebarea privind modul în care a apărut răul sovietic, Soljenițîn răspunde că răul provine din ideologia care vede în lupta de clasă forța de mișcare a dezvoltării istorice. Scriitorul nu abordează aceste chestiuni din perspectivă strict
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să participe 262. La Soljenițîn, ironia ca "act de rescriere"263 se leagă de atitudinea "scriitoricească", semnalată de Emil Iordache 264 și vizibilă în faptul că, plasându-se în interior, autorul "traduce" pentru cititor realitatea concentraționară și ideologică. Ironia aprigă, ostilă, apropiată de sarcasm a scriitorului se îndreaptă spre ideologia comunistă și spre conducători. Prin ironie, Soljenițîn, exponent al victimelor, se ridică deasupra călăilor. În Arhipelagul GULAG abundă exemple de "ironie locală", precum: Doar conștiința revoluționară îi călăuzea (și întotdeauna fără
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
timp, calități profund creștine. În această categorie se află cei doi protagoniști din primele povestiri ale lui Soljenițîn Ivan Denisovici Șuhov și Matriona Vasilievna. Ca orice alt deținut din lagăr, Ivan Denisovici are drept unic scop supraviețuirea în acest univers ostil, conceput pentru distrugerea ființei umane, la nivel fizic și spiritual. Pe el îl intersează aspectele generale ale vieții: sănătatea, obținerea hranei și a îmbrăcămintei, munca și confortul. În lagăr, aceste aspecte iau forme diferite față de cele din libertate: grija pentru
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Ca și Alioșa, ea se jertfește ajutând pe toată lumea, fără să primească nimic în schimb. Atitudinea față de muncă o apropie, în același timp, de Ivan Denisovici, cu care seamănă și în capacitatea ei de a-și păstra demnitatea în condiții ostile, de a cunoaște fericirea, neavând pentru aceasta nimic din exterior, ci doar viața "în acord cu propria conștiință". Matriona dovedește noblețe spirituală, prin jertfa permanentă, făcută firesc și cu discreție. Noblețea ei este în afara logicii comune și a dreptății lumești
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
acestora fără sorți de izbândă datorită unității și coerenței teologice a creștinismului. Acesta nu admitea ideea compromisului religios și nici nu promova supunerea oarbă pentru supraviețuirea cultului, în ciuda tuturor presiunilor exercitate de-a lungul acestei perioade din partea diferitelor autorități imperiale, ostile sau aparent favorabile existenței sale. Deosebindu-se de celelalte religii, creștinismul cultiva ideea de conștiință care îi va influența sistematic supraviețuirea și deciziile imperiale. Din motive de conștiință apar numeroși creștini care refuză serviciul militar, sub presiunea unor erezii de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moment în care abia ieșit din criza anarhică avea să se cufunde în cea teologică. Convocarea primului conciliu ecumenic la Niceea (325) pentru unitatea Bisericii, în vederea restabilirii unității doctrinare și pastorale, urmărea stabilizarea acesteia și consolidarea statului, prin exilarea elementelor ostile păcii romane. În secolul IV creștinismul depășea progresiv stadiul de religie tolerată ajungând religie de stat; activitatea literară teologică a Bisericii copleșea ireversibil erudiția păgână a vremii. Biserica secolelor IV-V s-a bucurat de opera unor genii autentice, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
opus expansiunii iudaice poruncite de Domnul. Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul cel viu și nemuritor, potrivit psalmiștilor, Dumnezeul cel puternic, Domnul oștirilor (Ps 79, 5), învață mâinile la luptă și degetele la război (Ps 143, 1), care vrea eliminarea popoarelor ostile Israelului (cf. Ps 82) și care dăruiește credincioșilor săi sabia ca pe un dar al său: Ia această sfântă sabie, care este un dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrăjmași (2Mac 15, 16). Războiul, cu toate detaliile sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înaintea Domnului. 1.2. Concepția Noului Testament despre serviciul militar În paginile Noului Testament nu există nici o informație ori aluzie care să indice ori să dea de înțeles că Ioan Botezătorul, Isus sau Apostolii și-ar fi asumat vreo atitudine ostilă prestării serviciului militar. Dimpotrivă, ofițerii și soldați au fost primiți întotdeauna cu multă bunăvoință și cu respect, ori de câte ori se prezentau în fața lor pentru a cere vreun har. Așa a procedat Ioan Botezătorul atunci când unii iudei, soldați în serviciul romanilor ori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]