2,455 matches
-
sau numite azi "alimente pentru persoane cu nevoi speciale"). Alimentele dietetice sunt acele alimente verificate în laborator care au de regulă pe ambalaj sigla spicului de grâu barat, acordat sub licență specială (vezi AOECS), pentru evitarea contaminări produsului în timpul producției. Ovăzul este îngăduit celiacilor în cazul în care este crescut separat de grâu, orz și secară, iar terenul respectiv nu conține urme din niciuna din acestea. De asemenea, cereale precum meiul, durra, orezul sau porumbul, nu conțin gluten. Celiacul corect tratat
Celiachie () [Corola-website/Science/304396_a_305725]
-
hidrați de carbon și o sursă importantă de proteine în alimentația zilnică. Ultimii ani au arătat că un număr tot mai mare de oameni suferă de intoleranță la gluten. Doar în scop medical , glutenul denumește proteinele conținute în grâu, orz, ovăz, secară, alac și hibrizii acestora. Proteinele acestor cereale sunt toxice pentru persoanele care au dezvoltat această intoleranță alimentară. Restul cerealelor (porumb și orez), precum și pseudocerealele mei, hrișcă, quinoa etc., nu sunt toxice pentru organismul uman afectat. Organismul persoanei cu intoleranță
Gluten () [Corola-website/Science/304455_a_305784]
-
Pe coline se cultivă viță de vie, pe versanți — pomi fructiferi: meri, pruni, caiși, piersici, nuci, cireși, vișini. Pe văi se cultivă legume: roșii, castraveți, vinete, ceapă, ardei dulci, varză etc. Pe câmpuri se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, orz, secară, ovăz. Dintre animale se cresc ovine, bovine, porcine, canine, iar dintre păsări: pui, rațe, gâște, curci. Orășelul cu această denumire e menționat documentar ca sat la 20 martie 1545, când Alexandru Voievod, domnul Moldovei, confirmă mănăstirii Pobrata o jumătate de moșie
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
economice mai bune decât a celorlalți locuitori din Transilvania. Principalele taxe pe care le plăteau localnicii, direct la Sibiu, erau: Astfel, în 1721 taxele plătite de „partea scăunală” au constat din: 800 florini, 64 găleți de grâu, 69 găleți de ovăz și 40 care de fân, cerealele predându-se în natură iar fânul în bani. În anul următor, pe lângă bani și grâu s-au mai predat și 54 „"câble"” de orz precum și 36 care de fân. În anul 1748, pe lângă cei
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
situația materială a clerului care a intrat în comuniune cu Roma, nu s-a îmbunătățit substanțial după 1700, deși Sinodul din acest an a prevăzut ca fiecare casă era datoare să dea preotului o claie de grâu, o „feldără” de ovăz și două zile de clacă. Din aceste venituri preoții erau obligați, la rândul lor, să plătească atât contribuția față de stat, cât și față de vlădică. Împotriva acestei stări de lucruri s-a ridicat cu hotărâre episcopul Inocențiu Micu-Klein, într-unul din
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
în vederea construirii Hidrocentralei Electrice Racovița. De asemenea pe terenul de la "Butinei" a fost construită în perioada regimului comunist o "Întreprindere de selecționare și creștere a porcilor" (I.S.C.I.P). În domeniul agricol se distinge cultura plantelor cerealiere ( grâu secară, porumb, orz, ovăz), tehnice și textile ( sfecla de zahăr (în perioada comunistă), cânepa) și cultura cartofului. În zootehnie, s-a remarcat în trecut creșterea boilor și a bivolilor, aceștia din urmă fiind înlocuiți la sfârșitul secolului al XX-lea de vite. În gospodăriile
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
s-a trecut la practicarea unei agriculturi sedentare trienale, după modelul săsesc, numit „Dreifelderwirtschaft” . Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri” (părți), pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație toamna, grâu sau secară și primăvara - ovăz, porumb sau cartofi, în al treilea an terenul fiind lăsat ogor „să se odihnească” conform tabelului. O singură suprafață de teren nu avea nevoie de un astfel de sistem trienal:lunca Oltului precum și „Mestecănișul” care trebuia să fie „gunoit” (îngrășat
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
lemne de foc, fructe, unt, păsări, pește etc. Astfel, racovicenii din „partea scăunală”, anterior anului 1700, erau obligați în fiecare iarnă să plătească castelanului de la Turnu Roșu: 50 de care de lemne, 4 care de fân și 16 "câble" de ovăz. În anul 1749 valoarea taxelor plătite a fost de 1458,47 florini, echivalent cu prețul a 140 de boi, în timp ce „partea iobăgită” a plătit impozite în valoare de 290,10 florini. În plus față de plata acestor taxe, se executau diverse
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
mogoșene (foto). Alte culturi nu prea găsim deși cu două-trei decenii în urmă se mai cultiva și grâul, care era secerat, îmblătit și era transformat în făină la acele mori pe apă, sau la morile mai moderne apărute mai târziu. Ovăzul cultivat pentru animale era cultivat aproape de fiecare gospodărie; acum însă doar cei mai zgârciți mai cultivă pe suprafețe destul de restrânse pentru uzul propriu. Apărute pe o anumită treaptă de dezvoltare a societății, datinile si obiceiurile au dăinuit atâta timp cât condițiile care
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
iar pe lângă pereți, de o parte și de alta a ferestrei se așezau câte un pat. În paturi se puneau saltele, numite în secolele XIX si XX "strujacuri", făcute din pânză groasă țesută în casă și umplute cu paie de ovăz, grâu sau foi de porumb. Peste saltele se așezau cearceafuri din pânza de cânepa, lucrate în casă, apoi se puneau pernele și deasupra acestora o cerga din lână dubită. Păturile se acopereau cu un covor de lână, țesut în casă
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Sărandului (Hodiș), Valea Borșa și Maghișa, care se varsă în Crișul Repede. Vegetația este una de stepa, plantele ierboase cele mai răspândite fiind graminoidele iar dintre arbuști porumbacul și măcieșul. La cultura plantelor cele mai răspândite sunt grâul, secara, orzul, ovăzul, porumbul, floarea - soarelui, cartoful etc. Animalele specifice zonei sunt vulpea, iepurele, dihorul, șoarecele de câmp, cârtita, iar dintre păsări amintim cioară, vrabia, ciocârlia, potârnichea, prepelița, coțofana și fazanul. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sacadat se ridică la locuitori
Comuna Săcădat, Bihor () [Corola-website/Science/310207_a_311536]
-
bîntuit de secetă. Două familii au cîte 10 ha pămînt, 10 cîte 4 ha, 16 cîte 2 ha, iar cea mai mare parte sub l ha. Din suprafața de 300 ha, 70 % este cultivată cu porumb, restul cu grîu, orz, ovăz etc. Bugetul anual al unei fa¬milii variază între l 000-10 000 lei. Cerințele sînt însă mai mari ca posibilitățile de cîștig. Mulți dintre săteni împrumută bani de la Banca Populară din comună restituindu-i foarte greu. ...In timpul războiului din
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
în traducerea "Fragmentelor"... cât și în "Scrisoarea III", datorită elaborării sincrone, ilustrează și teritoriul transpunerilor: a) «...îndrăznețul Sultan, simțindu-se mare în puterea să, se fălea că de pe pristolul bisericii Sf. Petru din Romă își va pune sirepul să mănânce ovăz» (HF, I, 270); Am jurat că peste dânșii să trec falnic, fără pas, Din pristolul de la Romă să dau calului ovăs..." b) «...căci începuseră a roi numeroase cete ce călăreți româno-cumani împrejurul mandrei rezidente a împăraților...» (HF, I, 81); «...o
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
ghiocelul, albăstrița, viorele, dumbrăvița purpurie, capsunita roșie, bujorul străin, ciulinul-de-apă, etc. Din aceste plante se află pe cale de dispariție: ghiocelul, capsunita roșie și bujorul străin. Comuna este bogată în plante de cultură. Din cereale sunt răspândite porumbul, grâul, secara, orzul, ovăzul; dintre culturile tehnice -floarea-soarelui, sfecla de zahăr; dintre culturile legumicole - cartoful, fasolea, varza, usturoiul, castravetele, morcovul, pepenele verde, pepenele galben. În anii în care cad destule precipitații atmosferice aceste culturi dau roade bogate. Vegetația spontană are o mare importanță pentru
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
suprafața terenurilor arabile este de 4.163 hectare. Din totalul pămînturilor arabile (4.163 hectare) o mare importanță revine cultivării cerealelor, circa 600 hectare grîu, 894 hectare porumb, 120 hectare orz de toamnă, 125 hectare orz de primăvară, 6 hectare ovăz. Pe larg este cultivată și floarea-soarelui pe o suprafață de 968 hectare. Suprafața cultivată cu viță-de-vie este de 560 hectare, fiind aproape în jumătate ca cea de acum 20 de ani în urmă, ceia ce înseamnă o pondere de 10
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
școală, școală de dans, de muzică, pictură, spital, bibliotecă, casă de cultură, biserică. Ocupația de bază a colibășenilor este agricultura. Avînd parte de o climă foarte favorabilă, soluri prielnice , locuitorii cultivă un spectru larg de culturi agricole: cereale (grîu, orz, ovăz), legume (roșii, varză, ardei etc), legumicultura fiind mai dezvoltată în lunca rîului Prut, unde sînt condiții favorabile de aplicare a irigației. Se mai cultivă vița-de-vie, care reprezintă atît emblema sudului, cît și a satului. Puține mai sînt suprafețele cultivate cu
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Secidevanda - 320 desetine. În anul 1910 în satul Puhoi erau 2518 locuitori, care dispuneau de 3174 desetine de pământ. Deci față de anul 1874 numărul desetinelor care aparțineau puhoienilor a crescut de 2 ori. În acea perioadă ei cultivau grâu, orz, ovăz, porumb. Pentru asigurarea familiei cu făina locuitorii Puhoiului măcinau cerealele lor la moară. În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară cu benzină. O altă ocupație a puhoienilor la începutul secolului XX
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
desțelenire împrejurul vetrei satului pentru a evita secătuirea pămînturilor.Se cultivau diverse cereale, plante textile și zarzavaturi și erau crescute vite. Majoritatea preocupărilor s-au păstrat până în ziua de azi. Sunt cultivate cereale cum ar fi grâul, porumb, secara, orz, ovăz. Sunt crescute vite- boi, vaci, capre, oi- porci, căi, galonacee, iar păstoritul este transhumant, determinat de relief, clima și vegetație. În sfera preocupărilor agricole intra și cultivarea zarzavaturilor precum cartoful, ceapă, varză, mazărea, fasolea, morvovul, gulia, lintea, salată. De asemenea
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
Haliciului, iar oastea voievodului a participat alături de armatele regale in cele mai importante bătălii care s-au dat în estul regatului cu tătarii, cu lituanii, cu turcii sau cu moldovenii. Oamenii se ocupau cu agricultura, culturile predominante fiind secara și ovăzul, dar și hrișca și cînepa, principalul material textil pentru îmbrăcăminte. Creșteau vite - 40% din oasele găsite la reședința din Cuhea le aparțin, precum și 50% din cele găsite în vatra Sarasăului - cel mai adesea din rasa Brună de Maramureș, bine adaptată
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
practicau. Moșia satului constituia 3800 desetine terenuri agricole, cu productivitate la desetină (1 desetină = 1,09 ha) semănat/cultivat: grâu - 6/60 chile (1 chilă = 4,57 hectolitri), secară - 5/50 chile, orz - 2/180 chile, porumb - 4/180 chile. Ovăz și mei nu se cultivau. În anul 1827 noul proprietar al moșiei Temeleuți, boierul Ioan Borcar, zidește în sat Biserica cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, în formă de cruce. Informațiile pentru 1 ianuarie 1843 arată că satul Temeleuți era locuit
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
se socializeze: 14 pluguri, 29 de boroane, 10 căruțe, 12 cai, 10.369 kg de grîu, 168 kg de soia, 1400 kg de porumb, 217 kg de orz, 2950 kg de cartofi, 266 kg de fasole și 59 kg de ovăz. De notat că țăranii nu-și revenise după foametea crîncenă din 1946-1947. Nu e de mirare că o bună parte din kolhoznici nu-și îndeplineau minimumul stabilit de zile-muncă. Doi dintre kolhoznici au fost trimiși în judecată și condamnați la
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
albiile pâraielor, ce evoluau pe cristalin, se adânceau progresiv prin eroziune, determinând formarea unei cuvete largi și adânci" (Rusu T., Carstul din Munții Pădurea Craiului). Principalele culturi care se practică în arealul Depresiunii Damiș sunt cele ale cartofului, secarei, grâului, ovăzului și orzului. Pentru consumul propriu se cultivă și o serie de legume (fasolea, ceapa, usturoiul, morcovul etc.). Cultura pomilor fructiferi este restricționată de condițiile pedoclimatice, fiind întâlniți totuși prunul, mărul, părul, cireșul, vișinul etc. În schimb, pajiștile și fânețele acoperă
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
publicat în cadrul ziarului. Acesta este despre Alexandru cel Mare și este scris de un conferențiar universitar de istorie, Alexandru Andronic. Grigore Bucșan este un puternic om de afaceri care se pregătește de Afacerea Protar - o lovitură pe piața cerealelor (a ovăzului). Datorită greșelilor de tipar, articolul lui Andronic stârnește suspiciunile lui Bucșan care se crede șantajat. Directorul ziarului întrezărește aici o portiță de scăpare de unele datorii și încearcă și el să-l șantajeze pe Bucșan. Încurcăturile se țin lanț, în
Ultima oră (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/300014_a_301343]
-
surse poate fi adecvată. Dietele vegetariene conțin în mod tipic nivel de fier similar cu cele non-vegetariene, dar acestea au biovalabilitate scăzută față de fierul din surse de carne. Printre mâncărurile vegetariene bogate în fier se includ: fasolele negre, acaju, linte, ovăz, stafide, păstăi, boabe de soia, câteva cereale, semințe de floarea-soarelui, sos de tomate, pâine de grâu etc.. Dietele vegane sunt, de obicei, mai bogate în fier deoarece produsele lactate sunt scăzute în acest domeniu. Deficiența de fier este mai comună
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
ocru roșu, olistrand prezența ritualurilor funerare, pe model occidental sau sub influențe orientale. Neoliticul s-a încheiat în conformitate cu schimbările climatice, geografice și demografice, principalele ocupații fiind modificate, iar mobilitatea triburilor locale a sporit. Erau cultivate graminee-grâu, orz, secară, mei și ovăz, precum și leguminoase că bob, mazăre și linte, plante tehnice-in și cânepă, și pomi fructiferi ca mărul, atestat doar în aria Cucuteni. Probabil cultivau "Triticum monococcum", cea mai veche specie de grâu, ce descinde din triticum boeticum, originar din Orient și
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]