2,408 matches
-
le (Soleidae) este o familie de pești marini adaptați la o viață bentonică din ordinul pleuronectiformelor. Pești de talie mică sau mijlocie având o lungime totală de la 7 până la aproximativ 70 cm. Au un corp oval și alungit în formă de frunză sau limbă, puternic comprimat lateral (care în stare matură e asimetric). Capul este nediferențiat de trunchi, cu botul rotunjit, în formă de un lob cărnos. Maxila proeminează mult în afara mandibulei. Gura mică, inferioară, puternic
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
nord-est de Donauwörth. Cu un flanc protejat de dealul cu pădurea Boschberg, deasă și impenetrabilă și la sud și vest protejată de râul Wörnitz și mlaștini, Schellenberg oferea o poziție privilegiată pentru orice apărător. Cu toate acestea vârful de formă ovală cu diametrul de un kilometru, era plat și deschis și era apărat de un vechi fort neglijat și aproape în ruină, construit de regele suedez Gustav Adolf în timpul războiului de treizeci de ani. În cazul unui atac neașteptat asupra bastioanelor
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
atunci când frunza este pentalobată, sunt deschise în forma literei V. Sinusul pețiolar este deschis în forma literei U sau liră largă. Strugurele este mijlociu spre mare, de formă cilindro-conică, cu o compactitate a boabelor mijlocie spre laxă. Bobul este mare, oval, de culoare verde-gălbuie cu o pieliță destul de groasă, acoperită cu un strat de pruină persistentă. Miezul este cărnos-crocant, cu gust plăcut. Augusta este un soi cu vigoare mijlocie, dezmugurește târziu, în a doua parte a lunii aprilie, pârga strugurilor are
Augusta (strugure) () [Corola-website/Science/331882_a_333211]
-
mijlocie, glabră, pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt ovoidal închise, cele inferioare sunt în formă de U. Sinusul pețiolar este deschis sub formă de V sau liră. Strugurele este de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie-mare, semicompact. Bobul este mijlociu ca mărime, oval, cu pielița groasă, colorată negru-deschis, acoperit cu un strat fin de pruină și miez semicărnos. Soi de epoca a III- a, prezintă vigoare mare, fertilitate mijlocie spre mare, manifestată printr-un procent de lăstari fertili cuprins între 60-75% lăstari fertili
Cetățuia (strugure) () [Corola-website/Science/331884_a_333213]
-
Bobul este ovoidal-alungit, cu vârf teșit, de mărime mijlocie spre mare. Pielița este de culoare neagră-roșietică, potrivit de subțire, acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, crocant, cu gust specific de coarnă. Sămânța este mare, oval-alungită, colorată cafeniu închis, cu șalaza ovală și rostru scurt și subțire. Este un soi rustic, viguros, cu creșteri vegetative mari, dar care își maturează bine lemnul. Are o perioadă lungă de vegetație (185-200 zile), prezintă cerințe mari față de căldură (3800 grade C temperatura globală). Dezmugurește relativ
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
de spermatozoizi (spermatofor) pe substrat sub un fir de mătase, care este preluat de femelă cu ovipozitorul. Unele specii sunt partenogenetice. Femelele folosesc ovipozitorul lor pentru a introduce ouăle în fisuri și în gunoiul de pe sol. Ouăle sunt eliptice sau ovale, aproximativ 1 mm lungime. Ele sunt moi și albe când sunt depuse, dar după câteva ore devin galbene și chiar brune. Speciile sinantrope de tizanure sunt dăunători comuni, cauzând pagube masive a bunurilor de uz casnic hrănindu-se cu pastă
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
termitele, cu corpul subțire și alungit, puțin turtit și cu colorit brun-închis. Majoritatea speciilor sunt nearipate (aptere), la altele numai masculii au aripi. Aripile, când există, sunt homonome, cu nervația redusă, cele anterioare puțin mai scurte. Capul este prognat, mare, oval, cu clipeu mare și antene moniliforme de lungime medie. Toracele este heteronom, cu protoracele mai mic, mezotoracele fiind segmentul cel mai mare. Picioarele heteronome, tarsele din trei articole. Pe tarsul primei perechi de picioare se află o glandă sericigenă, cu
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
Constantin Cantacuzino, pentru documentarea prea eminentului medic-filozof Ioan Comnen. Acum pentru întâia oară tipăriă cu litere grecești și închinată în chip respectuos prea învățatului ..., domnului Ioan Constantin Basarab, de către Hrisant previstierul...”". În dreapta legendei se află stema Țării Românești întrun scut oval, aproape rotund, cu marginea perlată. În interpretare heraldică, punctele și liniuțele din interiorul scutului oval reprezintă culorile steagului românesc (roșu și galben pe fond albastru). Deasupra se află coroana domnească închisă, iar în părți - grifoni încolăciți în spirale. În scut
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
litere grecești și închinată în chip respectuos prea învățatului ..., domnului Ioan Constantin Basarab, de către Hrisant previstierul...”". În dreapta legendei se află stema Țării Românești întrun scut oval, aproape rotund, cu marginea perlată. În interpretare heraldică, punctele și liniuțele din interiorul scutului oval reprezintă culorile steagului românesc (roșu și galben pe fond albastru). Deasupra se află coroana domnească închisă, iar în părți - grifoni încolăciți în spirale. În scut: acvila valahă cu crucea în pliscul întors spre dreapta. Sub aripi, în stânga Luna, iar în dreapta
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
origine admis de toți geografii de pe vremea lui Cantemir. "Titlul hărții", așezat în colțul din stânga jos, se află închis într-un cadru semănând cu un cămin monumental. Deasupra - doi îngeri, susținând o frumoasă coroană, sub care se află un ecuson oval și gol - ceea ce în limbajul heraldic înseamnă principe care și-a pierdut tronul. În dreapta titlului stă așezată o persoană încoronată și îmbrăcată în hermină, cu capul ușor înclinat, ținând în mână un sceptru și având în spate un caduceu care
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
turnul corului, iar între 1996-1997 au fost reparate drumurile de strajă de la turnul clopotniță și turnul corului. Alături de actuala biserică exista o capelă dedicată Sf. Cyriacus (Chiriac sau Țiriac), atestată în anul 1446. Biserica este înconjurată de o singură incintă ovală, în care se intra printr-un gang boltit situat în partea de vest, care putea fi închis cu o hersă. Se mai păstrează trei bastioane pe flancuri, în cele patru puncte cardinale. Zidurile ajung la 6-7 metri înălțime și au
Biserica fortificată din Valea Viilor () [Corola-website/Science/332621_a_333950]
-
încredințată în 1517 lui Guglielmo dei Grigi și Bartolomeo Bon cel Tânăr și a fost finalizată în 1538, aparent cu ajutorul lui Jacopo Sansovino. În partea superioară a clădirii a fost amplasată o friza deschisă de o sută de mici oculi ovali deasupra cărora se află un crenel alb cu scop decorativ. În prezent, clădirea adăpostește magazine la parter și birouri la etajele superioare. Construcția Procurațiilor Noi, după proiectul lui Vincenzo Scamozzi, a început în 1583 pe zona în care se aflau
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
clădiri apropiate una de cealaltă pot să aibă numere complet diferite. Numerele existente sunt următoarele: Într-un mod similar cu nizioleti, indicatoarele venețiene ale străzilor, plăcile cu numere sunt pictate cu caractere roșu închis pe fundal alb în interiorul unui cadru oval negru amplasat pe pragul de sus al ușii. Sestierele Veneției sunt simbolizate prin cele șase bare orizontale paralele, care se află una deasupra celeilalte pe fierul de la prova gondolelor. Curbura decorației reprezintă Canal Grande. O bară finală, orientată în spate
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]
-
se află încastrata o placă din 1548, care amenință cu blesteme și cu excomunicarea, impusă de Dumnezeu împotriva celor care își abandonează copiii în orfelinatul della Pietà din apropiere, dacă au mijloacele de a-i întreține. Interiorul are o formă ovala, fiind caracterizat prin două coruri cu grile din fier forjat care se întind de-a lungul pereților laterali. Plafoanele sunt pictate în frescă de Tiepolo, prezentând "Tărie și pace" și "Triumful credinței", flancate de muzicieni angelici, în timp ce prezbiteriul a fost
Biserica Santa Maria della Pietà din Veneția () [Corola-website/Science/333419_a_334748]
-
de unde-i provine și numele de peștele cu pinteni. Are capul plat, gura este așezată ventral sub bot. Dinții sunt ascuțiți, așezați pe 6 rânduri, cu vârfurile îndoite de la mijloc în direcția colțurilor gurii. Ochii sunt foarte mari, de formă ovală, fără membrană (pleoapă), iar culoarea irisului poate varia foarte mult. Branhiile sunt mici și așezate înaintea pectoralelor. În colorația corpului predomină nuanța cenușiu-albăstruie, cenușiu închis pe partea dorsală și părțile laterale, pe burtă alb-gălbuie. Este un înotător foarte bun datorită
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]
-
al talusului fiind unit de corpul talusului prin colul talusului. El se articulează înainte cu osul navicular, iar în jos cu calcaneul și se află în contact cu ligamentul calcaneonavicular plantar și partea calcaneonaviculară a ligamentul bifurcat. Capul talusului este oval, cu axul mare transversal. El are 2 fețe: anterioară și inferioară (plantară). "Fața anterioară a capului talusului" prezintă o față convexă, ovală și netedă numită fața articulară naviculară care se articulează cu fața articulară posterioară a osului navicular. "Fața inferioară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și se află în contact cu ligamentul calcaneonavicular plantar și partea calcaneonaviculară a ligamentul bifurcat. Capul talusului este oval, cu axul mare transversal. El are 2 fețe: anterioară și inferioară (plantară). "Fața anterioară a capului talusului" prezintă o față convexă, ovală și netedă numită fața articulară naviculară care se articulează cu fața articulară posterioară a osului navicular. "Fața inferioară (plantară) a capului talusului" prezintă 3 fetișoare articulare, separate prin proeminențe netede: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
continuă convexitatea feței trohleare. În timpul flexiunii dorsale, această fațetă va stabili un contact cu capătul inferior al epifizei distale a tibiei dar nu cu marginea sa anterioară. "Fața anterioară a talusului" prezintă "capul talusului" ("Caput tali"). Capul este o proeminență ovală, cu axul mare transversal. El prezintă o fața articulară naviculară. În jos capul se continuă lateral cu fața articulară calcaneană anterioară pentru calcaneu, iar medial cu fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar, aceste 2 fețe articulare se află pe fața
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
iar medial cu fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar, aceste 2 fețe articulare se află pe fața inferioară a talusului. "Fața articulară naviculară" ("Facies articularis navicularis tali") este segmentul superior a suprafeței articulare anterioare a capului talusului. Ea este netedă, ovală, convexă și se articulează pe toată suprafața sa cu fața articulară posterioară a osului navicular ("Os naviculare"). "Fața articulară a părții calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat" ("Facies articularis partis calcaneonavicularis ligamenti bifurcati tali") este o fetișoară mică pe segmentul inferior a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar; aceste două fețe articulare sunt delimitate de o creasta mică sau de o schimbare a direcției feței articulare calcaneene anterioare. Fața articulară calcaneană anterioară este mică, plană și are o formă aproape patrulateră sau ovală, iar curbura suprafeței sale diferă în mod evident de cea a feței naviculare. Ea corespunde cu fața articulară talară anterioară ("Facies articularis talaris anterior calcanei") de pe față superioară (dorsală) a calcaneului cu care se articulează în cadrul articulației talocalcaneonaviculare. Fața articulară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
foarte concavă în sens anteroposterior (sagital) cu axul mare (lung) orientat oblic anterolateral. Unghiul format de acest ax cu axul anteroposterior al talusului este în medie de 45ș, maxim 50ș și minim 26ș. Fața articulară calcaneană posterioară are o formă ovală (ovalară) sau patrulateră (dreptunghiulară medial, și mai mult sau mai puțin ovală lateral) și privește oblic în jos și înapoi. Marginea anterioară (anteromediala) a feței articulare calcaneene posterioare este de obicei convexă și formează marginea posterioara a șanțului talusului; ea
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
anterolateral. Unghiul format de acest ax cu axul anteroposterior al talusului este în medie de 45ș, maxim 50ș și minim 26ș. Fața articulară calcaneană posterioară are o formă ovală (ovalară) sau patrulateră (dreptunghiulară medial, și mai mult sau mai puțin ovală lateral) și privește oblic în jos și înapoi. Marginea anterioară (anteromediala) a feței articulare calcaneene posterioare este de obicei convexă și formează marginea posterioara a șanțului talusului; ea se îndreaptă oblic de la tuberculul medial al procesului posterior la suprafața anterioară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de la colul talusului până la fața posterioară a talusului. Ea este ocupată în jumătatea anterioară de o suprafață înfundată, perforată de numeroase găuri vasculare. În jumătatea posterioară a acestei suprafațe rugoase, imediat sub coada feței maleolare mediale, se află o suprafață ovală mare, plană sau ridicată, pe care se inseră partea tibiotalară posterioară a ligamentului colateral medial al articulației talocrurale ("Pars tibiotalaris posterior ligamenti collateralis medialis"). Extensia anterioară a feței maleolare mediale. Față maleolară medială este adesea extinsă anterior pe fața medială
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
al talusului. Tendonul mușchiului flexorul lung al halucelui trece medial de osul trigon. După cum sugerează și numele, osul trigon are de obicei o formă triunghiulară, cu 3 fețe (anterioară, inferioară și posterioară), dar poate avea și o formă rotunjită sau ovală. Osul trigon este compus dintr-o parte corticală periferică și un centru spongios. De obicei, osul trigon are trei fețe: una anterioară, alta inferioară și a treia posterioară. Fața anterioară articulară are de obicei o formă de semilună și formează
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
singur centru de osificare primar. Însă osificarea poate apărea în mai mulți nuclei, care fuzionează rapid într-un singur centru de osificare. Procesul de osificare este plenar în luna a 8-a de viață intrauterină. Talusul perinatal are o formă ovală, iar imaginea sa radiografică se aseamănă cu o arahidă boantă, cu axul lung situat orizontal de-a lungul planului proximo-distal. Distal, la o distanță mică de centrul feței superioare a talusului, se află o adâncitură mică, care este înclinată într-
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]