8,628 matches
-
peste hotare. Tot în perioada asta mi-am permis primul hobby consumator de timp - literatura. Mai întâi pe site-uri literare. Mai apoi, văzând că există persoane care mă iau în serios mai mult decât mă luam eu însumi, am pășit cu oarecare reținere din viața virtuală în cea reală - cenacluri, reviste, antologii, festivaluri. Vă vine să credeți că primesc uneori apelativul “Maestre” ? Cu același efect ca la măgarul lui Arghezi. Dar de Crăciun ne adunăm cu toții, se umple sufrageria, mie
DESPRE SACRIFICII PĂRINTEŞTI de DAN NOREA în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349539_a_350868]
-
vitrinei? Poate că ieșise în ușa magazinului, urmărindu-mă până dispăream? Ce gândise pe când mă observase fără ca eu să știu? Ce răbdare avusese să aștepte acest moment și cum de putuse să prevadă că oricum, într-o zi, tot voi păși în magazin? De ce se înnoia atât de des acea vitrină și unde dispăreau poșetele? Le cumpăra cineva? Cine avea așa de mulți bani încât să îi cheltuiască pe astfel de poșete? - Întotdeauna ești așa de sinceră?, a insistat el, repetând
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
celor dragi face. Pentru că mereu și mereu îmi ofer doar ce-mi place. Iartă-mă, pentru viața veșnică ce de la naștere mi-ai oferit Pentru nesăbuința că eu că un om mereu Ți-am greșit, Pentru necunoscutul în care să pășesc nu am îndrăznit Pentru tot ce-aș fi putut iubi și nu am iubit, Pentru cărțile bune pe care-aș fi putut să le citesc, să le scriu Pentru că nu am forță să lupt ca să fiu veșnic viu. Iartă-mă
RUGĂCIUNE DE IERTARE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349548_a_350877]
-
nori albi împestrițat. Ce frumoasă, ce splendoare Marea Neagrămi se pare, o cunosc din altăviață și de-aceea mă răsfață... uneori un val mai mare mătrimite la plimbare. Nisipul ei este fin, pare un covor divin, cu cochilii presărat, când pășești ești mângâiat și dacăvântul adie plaja-n valuri se mlădie. Marea Neagră e albastră, nici o mare nu-i ca ea, o iubesc și-s fericită, nu se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
al curcubeului care n-a prelins niciodată cerul ... „Și deasupra creștetelui lucrurilor, nimic-nimic !? „Pe Dumnezeu, însămânțănd iarba zorilor în care își umezește obrajii ! Cu care le spală picioarele oamenilor pentru a-i înzdrăveni și a-i învăța din nou să pășească !... Și cu care aceștia să fie siguri că vor poposi în cele din urmă la EL ! Referință Bibliografică: Dominus Rei ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 157, Anul I, 06 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]
-
așa cum își dorise Lia, atunci când că o presimțire a evenimentelor ce aveau să urmeze, a propriei morți, are o premoniție, o viziune, gândindu-se “cât de frumos ar fi fost ca împreună, ea și Florin, ținându-se de mână, să pășească amândoi în fața zâmbetului Mântuitorului.” Așa se și întâmplă, pentru că Lia i se alătură logodnicului ei în viața de dincolo, lăsând în urmă iertare și împăcare. Suntem martorii unor evenimente plăsmuite de dragoste, astfel că nu există loc pentru regrete, pentru
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
Acasa > Strofe > Amintire > POVESTE LA MARE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pășeau timizi pe plaja udă Un El și-o Ea. Visau de mult așa ceva Și-acum...se materializa Puternic,în lumina crudă Afinități de mult ascunse Venite-n zbor Găseau în soarele-arzător Și El și Ea,inimi-cuptor De Cupidon pe veci
POVESTE LA MARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349703_a_351032]
-
am parcurs drumul până acasă într-o tăcere deplină. Atât eu cât și bunicuțu eram scufundați în marea liniștii interioare, pătrunși de bucuria înălțării sufletești din timpul slujbei. Ajunși acasă, ne-am scuturat zăpada de pe haine, pe prispă, apoi am pășit îmbujorați în căldura camerei, ce ne-a învăluit în parfum de brad și aromele ispititoare ale bunătăților gătite, cu dragoste și pricepere, de bunicuța Petra, așezate cuminți pe plita în care focul se domolise. - Sărut mâna, bunicuțo! Ai văzut că
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
în scenele de dragoste, dar nu pot decât să sper că s-a întâmplat lucrul acesta. Ador aceste ținute sexoase, păcat că nu pot să fie tatuate pe piele. Ca povestea de dragoste să poată să își intre în drepturi, pășește în scenă un adam, mai tânăr ca Julia cu vreo zece ani; un ogar, un Jim pe care curg cămașa, cravata și pantalonii, dar cărora le este oprită curgerea de o pereche de bretele, ce nu erau folosite mereu. Ca să
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > PREGĂTIREA SUFLETULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Remușcare Timid, pășesc pe puntea curcubeu Și-mi număr pași, de spate-ncovoiat, Simțindu-mi trup murdar și despuiat, Târât prin ani din viața-mi de plebeu. Încerc să urc, dar sunt îngenuncheat De multele păcate și-mi e greu Să trec peste
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
până către orele dimineții; apoi va trebui să te întorci în camera ta, fără ca Shinji și ai săi să bage de seamă”, îi șopti aceeași voce, pe care o identifica drept a zeității. ”Așa voi face”, rosti fetița, apoi, nerăbdătoare, păși în tărâmul abia descoperit. * Micuței Aiko îi era foame - mâncarea pe care i-o dădea Shinji era proastă și mereu aceeași. Nu avea însă nimic la îndemână, îi era frig, îi era frică... S-a așezat pe iarbă, apoi s-
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
toate direcțiile. Așa ceva chiar că nu mai văzuse niciodată. Dar nu s-a îndepărtat prea tare de ei, păreau prietenoși. A avut grijă doar să nu inhaleze fumul care se temea că ar fi putut fi otrăvitor. Pe urmă a pășit pe o cărare ce se deschidea în dreapta sa, și care părea că merge foarte mult în linie dreaptă (lui Aiko i se părea că vede în depărtare ceva asemănător cu linia orizontului), și pe marginea căreia se aflau mulți arbori
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
vikingi și gali în luptă, palate unde stăteau domnițe și prinți, vrăjitoare arse pe rug, dansuri tribale, curse de cai, victime ale molimelor din vechime, peisaje medievale, castele și palate. Toate, în irizațiile aceleiași fântâni atemporale. Apoi în peisaj a pășit un pui de cerb roz, vorbitor. Acesta nu avea deloc coarne (cum ar fi trebuit să aibă unul autentic), și de asemenea ochii și botul îi erau mult mai mari decât în mod obișnuit. Fremăta din toată ființa sa și
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
ochii Tăi, Iubire! Astăzi Bucurați-vă, păsări târzii! Din pribegie azi m-am intors cu cerul pe buze! Inserare Când Dumnezeu tace, tu, Omule, unde-ți mai plimbi turmele Gândului? Potirul e plin... Solitudine În singurătate, pipai sandale de înger pășind pe Calea Robilor: ,,Domnul meu Și Dumnezeul meu!” Ascultă-mă! Vei spune mâine nopții: pleacă! Vei spune astăzi Clipei: stai! Nu plânge, mormântul e gol! Binecuvântare Munților cine v-a dat înălțare? Cine abis, cine mare? Îngenunchi pe un cal
EPIFANII STELARE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350297_a_351626]
-
la secția aceasta, de „Pictură religioasă” este ușor de intrat, chiar dacă nu prea ai talent artistic. Doar și tu ai absolvit-o ușor. Se întunecase. Trebuiau să plece împreună. Iulian cu Andrada ieșiseră primii din clădire. Andrei îi urma tăcut.. Pășiră cam o sută de metri. - Aici stau eu, spuse Andrada. Nu urcați la mine, în garsonieră? spuse tânăra. Vă rooog, spuse ea cu un glas de nerefuzat. Serviți o cafea, o prăjitură făcută de mine... -Dar, sunt cu Andrei, spuse
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
și priviri pătrunzătoare, îi arunca ocheade voluptoase, dându-și agale ochii peste cap, închinzând din când ochii parcă pentru a-și etala genele exagerat de lungi și dese, țuguind-și buzele. Termină rapid prânzul și apăru la ei la masă, pășind ca pe un podium la o prezentare de modă. - Sunteți profesor la noi? întrebă fata, păstrând cu insistență contactul cu ochii bărbatului. - Sunt profesor, dar nu aici, la Arte. Fosta mea soție a fost lector la ASE, răspunse Iulian cu
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
Acasa > Stihuri > Momente > HOROSCOPUL SĂPTĂMÂNII Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului Această săptămână-i specială Și Taurul și Leul sînt pe cer, Fecioara a pășit în boreală, Iar Racul s-a ascuns într-un ungher; La început, primești o veste bună: Auzi că soacra-ți pleacă la Pitești, Dar vine înapoi după o lună, De teamă că la păr n-ai să albești, Și tot
HOROSCOPUL SǍPTǍMÂNII de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350303_a_351632]
-
atunci de glie; Iar ca s-ajung mai repede în sat, Într-a fântânii roată m-am rotit Și-n stropi căzuți de ploaie m-am uscat Pe lutul prispei ce l-am încălțat Când prima oară-n viață am pășit; Dar astăzi, între Lună și-ntre Soare, Mă legăn în clopotnița bătrână Vestind în bronz de clopot sărbătoare: E vineri, este “Vinerea cea mare ” Când cuiu-a sângerat în a Lui mână; De Paști, însă, voi fi lângă Isus, Din ochii
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
NISIPUL, VÂNTUL ȘI STÂNCA Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 822 din 01 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului „Nu-i trândăvie viața, ci trudă și-alergare.” Serghie Sevici Viețuim, adică existăm. Despre viața noastră, Nicolae Iorga - istoricul care a pășit prin întreaga pădure a istoriei poporului român -, spunea că ea este mărginită în timp, în spațiu, în putința de manifestare, că reprezintă așa de puțin, încât „trebuie s-o lărgim și s-o ridicăm cât se poate mai sus”. Echilibrul
ALEGE-ŢI PLAJA, NISIPUL, VÂNTUL ŞI STÂNCA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350295_a_351624]
-
răspuns Și dă-ne liniște-mpăcare, Tu știi ce-n suflet este-ascuns. Reînoiești în fiecare primăvară, Promisiunea de a Învia, Dacă scăpăm de rea povară, Păcatul, din inima grea. Lumină dă-ne Tu din ceruri, Puterea de a nu greși, Pășește lângă noi prin geruri, Cu gândul de-a ne mântui. Referință Bibliografică: Sub crucea-nsângerată / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUB CRUCEA-NSÂNGERATĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350330_a_351659]
-
de ceilalți prezenți în antice săli când ploaia lovea florile reci când lumina se îneca în întuneric, Tineri țanțoși ieșeau la vedere de-a lungul zidului de promenadă Neștiutor, el aluneca prin coridoare să dispară în volume cu praf bizantin pășea pe mozaic din năluci de ocazie departe în Sala Pașilor Pierduți De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Căluțul de legănat meșterit din lemn Căluțul de legănat meșterit din ipsos Sunătoarea cocuței meșterită-n argint Sunătoarea cocuței meșterită
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
De ce ți-e teamă de a mea privire, Sunt sufletul de mult însingurat, Ce-a așteptat râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar în iubire. Andrada era complet
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
întâi, de o operă care revelează lumii ultima paradigmă a artei sculpturale, bazată pe simplitate esențială și puritate formală. Este vorba, mai apoi, de sentimentul de lume, de armonia semantică și de poetica unică a elementelor, așa cum le presimțim atunci când pășim în megacreațiile sale: Atelierul din Paris și Ansamblul de la Târgu-Jiu. Este vorba, în sfârșit, de faptul că Brâncuși a sculptat, profetic și fără egal, taina primă a Universului. Acest primenitor drum începe cu o Pasăre de Aur, o Măiastră, expusă
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
uit nimic” - îmi spuneam în gând, încercând să-mi reamintesc fiecare cuvânt și fiecare întâmplare. Nu știu cât am stat așa nemișcat - parcă timpul stătea în loc. Când m-am ridicat în picioare ușa bisericii s-a deschis și mai mulți călugări au pășit înăuntru. Mă băteau pe umeri zâmbind și îmi spuneau ceva în limba greacă, dar nu înțelegeam nimic. Un călugăr cu o barbă mare, roșie și creață mi-a vorbit pe românește. - Acum înțelegi de ce am renunțat la lume, la toate
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
repede totul așa cum a fost. Altfel te vei măcina și mintea ți-o va lua pe arătură. Seara și noaptea mi-am petrecut-o în biserică în genunchi pe pardoseala veche, tocită de zecile de mii de oameni care au pășit pe ea, ori pe băncile uscate de pe care lacul și vopseaua dispăruse de mulți ani. Nu-mi luam ochii de la icoana Fecioarei Maria și mi se părea că ea mă privea altfel, nu tot tristă, ci cu un zâmbet complice
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]