3,270 matches
-
ea are doi copii și nu prea iese. —Scuză-mă, poți schimba un Red Square cu Red Bull? îl întrebă Ashling pe barman, din reflex, gândindu-se că Clodagh băuse destul. Dar uimitor, deși era beată, Clodagh știa că fusese păcălită cu o băutură non-alcoolică și s-a întors, destul de supărată. Probabil mă credeți o idioată absolută, se plânse ea. Cred că mă credeți proastă ca noaptea. Ar trebui să o ducem acasă? șopti Marcus. Ashling dădu din cap, foarte fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucruri pe care le servise la micul dejun. Vârful capului său spusese adio părului cu mult timp În urmă, dar se ambiționa să păstreze o șuviță pe care și-o lățise pe toată suprafața cheliei sale strălucitoare. Nu reușea să păcălească pe nimeni, poate doar pe sine. — Îl căutăm pe Colin Miller, spuse Logan, scoțând din nou la iveală legitimația. Bărbatul ridică o sprânceană. — A, da? făcu. Vreți să-l arestați? Logan Își strecură legitimația la loc În buzunar. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dovezi care o să arate că ai legătură cadavrul ăla? — N-am făcut nimic! Nicholson lovi cu putere În masă, făcând ca micul morman de hârtiuțe să se Împrăștie și să cadă precum fulgii de nea. — Sunteți Încolțit, domnule Nicholson. Vă păcăliți doar pe dumneavoastră dacă vă gândiți că veți scăpa basma curată. Cred că puțin mai mult timp În Închisoare o să vă ajute. Vom vorbi abia după ce veți fi gata să spuneți adevărul. Interogatoriu terminat la 13:36. Logan Îi ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a căzut mototol În fața ta. Te apleci s-o ridici, s-o ajuți: „Ți-ai făcut rău?“. Râde ca le petit prince; te-a „prins“, s-a prefăcut, a vrut să te păcălească, să te prindă În vreun fel, să te facă să-i dai atenție. Râzi și tu, n-ai Încotro. Acum, strigă la colegele ei cu voce groasă de șantan, le Înjură pe Mariana și pe Angela: „Bă boarfelor, voi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unii colegi ai mei mai puțin dotați (de exemplu, Irimescu) reușeau să-i Înșele pe profesori și să-și adjudece note mai mari sau aprecieri mai bune decât mine. Ceea ce mă mira nu era faptul că aceștia puteau să-i păcălească pe profesori, ci Întâmplarea că eu, deși simțeam că sunt mai bun, nu reușeam În nici un fel să găsesc calea prin care să dovedesc capacitățile mele superioare și, ceea ce era mai curios, lăsam impresia că nu am aptitudinile celorlalți, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
filmate cu Încetinitorul; devenisem dintr-odată hiperlucid, deși până atunci eram adormit, Întârziat În decizie, am avut brusc revelația violenței asupra ființei mele și m-am dedublat. Nu copilul ce sta În fața omului matur și-și deșerta secretele l-a păcălit atunci pe omul matur, ci un alt personaj, un fel de sinteză a eroilor fictivi, intrați În subconștient prin lectură, acel personaj ce nu se lasă intimidat de nimic și rămâne el Însuși, Își păstrează individualitatea neștirbită, acționând prompt contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea neverosimil de albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic; sunt treaz, nimic nu se Întoarce, aud pendula bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Este aproape imposibil pentru cititor să prevadă toate cotiturile și răsturnările de situație. Întrebarea pe care țio pui nu este „Când îmi voi da seama de ce se întâmplă cu adevărat?”, ci „Oare cum va reuși de data această să mă păcălească din nou?”. Pentru cititor, nu este decât o nouă cursă nebunească cu montagne russe-ul de emoții, palpitații și frică. „Omul Dispărut” își câștigă mai mult decât binemeritat locul pe raftul „cărților care țin cititorul pe muchia fotoliului”. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Pentru cititor, nu este decât o nouă cursă nebunească cu montagne russe-ul de emoții, palpitații și frică. „Omul Dispărut” își câștigă mai mult decât binemeritat locul pe raftul „cărților care țin cititorul pe muchia fotoliului”. Se spune că „Nu poți păcăli pe toată lumea tot timpul” - perfect adevărat, afară doar dacă ești cumva maestrul povestitor Jeffery Deaver.” Janice Young, Yorkshire Post „Răsturnările de situație se succed cu o viteză amețitoare și când totul pare să-și fi găsit într-un final rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ne-ar putea ajuta. - E vorba despre vreo escrocherie? întrebă Balzac. A sunat defensiv, gândi Kara. Explicabil dacă stai să te gândești că, de-a lungul vremii, magia a fost asociată cu hoții dibaci și cu clarvăzătorii șarlatani care au păcălit familii întregi de creduli că pot comunica cu rudele decedate. Dar vizita polițistei era de cu totul altă factură, așa cum avea să se vadă. - De fapt, spuse ea, privind întâi spre Kara și apoi spre Balzac, este vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
numere au de-a face cu oameni sau obiecte de dimensiuni mari. - Și de ce ne ajută pe noi această informație? - Pentru că iluzionismul este mai mult decât îndemânare. Adevărații iluzioniști cunosc foarte bine psihicul spectatorilor și creează trucuri pentru a le păcăli mințile, nu numai ochii. Scopul lor nu este să te facă să râzi pentru că o monedă dispare, ci să te facă să crezi din toată inima că ceea ce vezi și crezi este adevărat, când de fapt este opusul. Acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Rhyme. - Faptul că vrea să vă inducă în eroare. Domnul Balzac spune că asta este sarea și piperul iluzionismului. Ați auzit vreodată expresia „mâna e mai iute decât privirea”? Nimic mai fals. Ochiul e întotdeauna mai rapid. De aceea, iluzioniștii păcălesc ochiul pentru ca acesta să nu vadă ce face mâna. - Vrei să spui diversiune, distragere a atenției? încercă Sellitto să înțeleagă. - Asta pe de o parte. A induce în eroare audiența înseamnă de fapt a-i îndrepta atenția acolo unde vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ochi mâna ei stângă. - V-ați uitat toți la mâna mea stângă, nu-i așa? râse ea. Dar nu ați observat că am împins cu piciorul chestia aia albă în spatele mesei. - Plosca, spuse Rhyme tăios și vizibil iritat că fusese păcălit din nou, dar simțind palida consolare de a fi numit obiectul cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că în timp ce voi vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lipsea ceva de la centură. - Deci aceasta este maniera fizică de a induce pe cineva în eroare. Dar asta e un lucru relativ simplu comparativ cu cea psihică. Oamenii din public nu sunt proști. Ei știu că vei încerca să-i păcălești cu ceva. Acesta e motivul principal pentru care au venit la spectacol, nu-i așa? De aceea, primul lucru pe care îl facem este să reducem sau să anihilăm suspiciunea lor. Cel mai important lucru este să te porți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ce e? - Știți, nu cred că de fapt mai aveți atât de mult timp. - Cum adică? - Vă aduceți aminte ce v-am povestit despre inducerea în eroare? - Da. - Mai există și inducerea în eroare în ceea ce privește timpul. Se referă la a păcăli audiența că un lucru se va întâmpla la un anumit moment dat și de fapt să se petreacă mai devreme sau mai târziu. De pildă, un iluzionist va repeta un anumit lucru la intervale fixe. În mod subconștient, audiența va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
intervale fixe. În mod subconștient, audiența va crede că ce face el se întâmplă doar după un anumit timp, iar el de fapt să micșoreze intervalele de timp. Publicul nu este niciodată atent la așa ceva și e ușor să fie păcălit. Îți poți da seama de o inducere în eroare de acest tip când artistul înștiințează publicul asupra mărimii intervalului. - Cum a făcut el cu spartul ceasurilor? întrebă Sachs. - Exact. - Deci nu crezi că următoarea crimă va fi la 16:00
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar crede că ai putea orchestra iluziile care se perindă prin fața lor. Jumătate din ei ar fi chiar obsedați de condiția ta, iar cealaltă jumătate nici măcar nu s-ar uita la tine... De aceea, ai putea cu ușurință să îi păcălești. Oricum să știi că mai devreme, când ne-am cunoscut, era preocupată de cu totul alte lucruri. Nu am fost empatică deloc, nici măcar nu cred că te-am întrebat ce faci, cum o duci. Nu am zis „Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
m-a tras pe sfoară. Rhyme citi dezgustul pe fața ei. Amelia Sachs își păstra cele mai grele reproșuri chiar pentru ea. - Nu fi prea aspră cu tine, încercă să o consoleze Kara. Auzul e simțul cel mai ușor de păcălit. Noi nu prea folosim iluzii auditive în spectacole. Ni se pare un truc prea ieftin. Sachs, evident neconsolată de cele spuse de Kara, adăugă cu regret: - În timp ce eu și Roland încercam să ne recăpătăm vederea, el a profitat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe prima lui reprezentație. După aceea, Micul Houdini - primul său nume de scenă - nu a pregetat să apară pe scenă la nicio ocazie ce i s-a ivit. Cât îi plăcea să își fascineze spectatorii, să îi încânte, să îi păcălească. Și să îi sperie. Da, îi plăcea să îi și sperie. Într-un final, a fost descoperit și de mama lui. Femeia și-a dat seama că băiatul își petrece din ce în ce mai puțin timp acasă și a dat buzna în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Strada 88. I-ai spus lui Lincoln Rhyme noaptea trecută că l-ai omorât și că i-ai abandonat corpul undeva prin West Side. - Voiam doar să-l fac să creadă că am de gând să atac circul. Să-l păcălesc. Să-i dau informații greșite. - Și când ai recunoscut că ai ucis celelalte victime? La fel, ai mințit? - Exact. Nu am ucis pe nimeni. Altcineva a făcut-o și acum încearcă să mi le pună mie în cârcă. A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu era însă omul care să pună preț pe spusele avocaților, nici măcar când era vorba de oameni integri ca Roth. - Și are dovezi clare? întrebă el. - Da, are. Grady îl crezu. Roth nu era omul pe care să-l poți păcăli; dacă el credea că Andrew Constable avea să-și dea în vileag câțiva din oameni, atunci așa era. Care vor fi consecințele în economia cazului, asta era desigur o cu totul altă problemă. Dar dacă informațiile lui Constable erau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
petele roșii de pe podea. Acestea, spre deosebire de primele, păreau reale. Luă și de acolo o mostră și testul fu pozitiv. Apoi observă un briceag abandonat lângă perete. - Doamne, Rhyme, a simulat împușcătura. S-a tăiat în alt loc și i-a păcălit pe agenți. - Cheamă paza. Sachs țipă: - E o evadare! Închideți toate ieșirile! Detectivul apăru în cadrul ușii și privi podeaua. Linda Welles i se alătură, cu ochii holbați. Eliberarea de moment pe care o simți la gândul că nu era responsabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vitală. Capitolul XXXVII Croindu-și drum cu atenție prin subsolul Centrului de Detenție Manhattan, Malerick reflecta la evadarea sa, ținând un nou discurs onoratei sale audiențe. Acum să vă împărășesc un mic secret despre misiunea unui iluzionist. Pentru a-i păcăli pe oameni, nu e de ajuns să îi induci în eroare în timpul reprezentației propriu-zise. Asta pentru că, atunci când este pus față în față cu un fapt care sfidează logica, creierul uman continuă să-și reprezinte acel fapt și după terminarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fapt care sfidează logica, creierul uman continuă să-și reprezinte acel fapt și după terminarea lui, pentru a-l înțelege. Noi, iluzioniștii, numim asta „reconstrucție”, și dacă un truc nu este pregătit îndeajuns de bine, publicul, întotdeauna suspicios, va fi păcălit doar pentru un interval foarte scurt de timp și își va da seama de metodă imediat ce reprezentația ia sfârșit. Deci, cum reușim de fapt să păcălim spectatorii? Folosim cea mai neplauzibilă metodă: fie una absurd de simplă, fie una extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dacă un truc nu este pregătit îndeajuns de bine, publicul, întotdeauna suspicios, va fi păcălit doar pentru un interval foarte scurt de timp și își va da seama de metodă imediat ce reprezentația ia sfârșit. Deci, cum reușim de fapt să păcălim spectatorii? Folosim cea mai neplauzibilă metodă: fie una absurd de simplă, fie una extraordinar de complicată. Exemplu: un iluzionist faimos pare să bage o coadă întreagă de păun printr-o batistă. Publicul își dă seama rareori de trucul folosit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]