3,151 matches
-
propriu, specific numai popurului nostru: Crăciun. Cu privire la originea acestuia, există o îndelungată dispută filologică, dar majoritatea lingviștilor afirmă că termenul provine din limba latină. Hasdeu îl deduce din lat. crastinum. alții din colationem de la colatio (chemarea făcută poporului de către preoții păgâni pentru a anunța sărbătorile ce soseau). Sau din lat. carnatione, de la incarnatio (întruchipare). Sau din alt cuvânt latinesc creatione, creationis, adică născut la începutul erei creștine. Pomul de Crăciun D. Caselli, în cărticica sa "Crăciunul la diferite popoare" (București, 1915
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
numește și Micul Crăciun sau Fratele Crăciunului. Colindele De sărbătorile Crăciunului, cel mai frumos obicei este colinda. Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii, maturii întâmpină pe Hristos pe pământ. Aceste tradiții s-au păstrat de pe timpul romanilor. Vechile petreceri păgâne de la începutul lui ianuarie, așa- numitele calendae, s-au preschimbat, cu timpul, în sărbători creștinești. Colindele de Crăciun narează despre viața zbuciumată a Mântuitorului, de la naștere până la răstignire. De unde povine cuvântul colind (sau colindă)? Filologii sunt cu toții de acord în privința
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
s-au preschimbat, cu timpul, în sărbători creștinești. Colindele de Crăciun narează despre viața zbuciumată a Mântuitorului, de la naștere până la răstignire. De unde povine cuvântul colind (sau colindă)? Filologii sunt cu toții de acord în privința etimologiei cuvântului: latinescul calendae, nume dat sărbătorilor păgâne de Anul Nou, când romanii, strămoșii noștri, urau noroc și fericire prietenilor lor, cu ocazia anului care începea. În timpul calendelor lui januariu, copiii romanilor umblau din casă în casă și cântau imne. Datina latină a trecut, mai apoi, nu numai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
este laurul, numit și planta sfântă. În trecut a fost un simbol al solstițiului de iarnă de la festivalurile precerștine, iar în prezent dă o aură aparte Sfinteleor Sărbători, fiind considerat pavăză împotriva spiritelor rele. Deși era privit ca un arbore păgân, făcându-se paralele între frunzele-spini și coroana de spini a lui Iisus în momentul răstignirii, între fructele roșii și sângele lui Hristos, laurul și-a câștigat titlul de plantă sfântă, fiind acceptat și de creștinism. În mitologie, laurul este unul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și anumite atitudini etice referitoare la procesul subsecvent. În consecință, am putea spune că, aidoma celorlalte configurații asociative, textemele privind FURIA codifică, în limba română, anumite modele culturale. În cazul de față, se pot distinge două asemenea modele: un model păgân (precreștin), care celebrează FURIA drept o expresie a unei instanțe naturale sau divine, și un model creștin, care o condamnă ca pe o manifestare de proveniență demonică și/sau animalică. Dacă ultimul model își are originea în creștinismul neotestamentar (chiar dacă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fi conturat în tradiția greco-iudaică (prin expresii precum "mânia divină" sau "furiile eroice"), perpetuându-se, cu anumite intermitențe, până în prezent. Raportată la aceste modele antagonice, e evident că limba română atribuie FURIEI un sens preponderent negativ. Chiar dacă reminiscențe ale modelului păgân persistă în textemele diasketice românești (în expresii precum a se face leu paraleu sau a tuna și a fulgera), prin valențele etico-simbolice ale metaforelor conceptuale amintite anterior (NEBUNIE, BOALĂ, MURDĂRIE etc.), ca și prin anumite expresii concrete (a-i veni
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
îl evocă majoritatea textemelor din Creanga de aur este, desigur, acela al creștinismului (nu ortodox, deoarece acțiunea cărții se petrece înainte de Marea Schismă din 1054). Din acest motiv, textemele care trimit către alte cadre culturale, precum hinduismul, ezoterismul egiptean, filozofia păgână sau mitologia latină (v. [5], [6], [7], [8], [17] și [33]), dobândesc un sens aparte în text, evidențiind, fie și în mod indirect, ideea ecumenismului și, mai ales, "religia" crengii de aur. Apoi, universul de discurs al romanului este, evident
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vice jude, cu duzini de cetăți "pictate" pe creste de munte (dintre care cea mai însemnată, a fratelui lui Attila, era Buda, așezată lângă Odorheiul Secuiesc); în filele lui, secuii, ce-și foloseau străvechea scriere runică, închinau (pentru zeii lor păgâni) antice potire de nucșoară. La propagarea acestei imagini, un rol important l-a jucat romanul Bálványosvár (Cetatea "Unguraș") al lui Jókai Mór, publicat în foileton prin 1882. Deși, din 1883, lucrări profesioniste serioase dovedeau că faimoasa Cronică Secuiască de la Ciuc
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
imagini. Acesta este începutul simplu necesar oricărei noi construcții de imaginar, început care prin structura sa este într-o oarecare măsură pulsional. După instituirea acestui context social, cultura a început să se dezvolte prin intermediul religiei creștine care, prin creștinarea popoarelor păgâne, oferă un nou tip de "înțelepciune" și de "putere" la curțile diferitor regi "păgâni". De asemenea se adaugă construcția de mănăstiri care devin oaze de cultură într-un spațiu primar. Imaginarul rațional specific noului ciclu se dezvoltă în aceste spații
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
structura sa este într-o oarecare măsură pulsional. După instituirea acestui context social, cultura a început să se dezvolte prin intermediul religiei creștine care, prin creștinarea popoarelor păgâne, oferă un nou tip de "înțelepciune" și de "putere" la curțile diferitor regi "păgâni". De asemenea se adaugă construcția de mănăstiri care devin oaze de cultură într-un spațiu primar. Imaginarul rațional specific noului ciclu se dezvoltă în aceste spații închise. Aici se caută "adevărul", dar într-un alt mod, fără a se mai
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Augustin, care a predat-o timp de 13 ani, avem de-a face cu tehnicieni exersați, stăpânind întreg arsenalul procedeelor literare ale clasicismului, cunoscând de altfel adesea foarte precis ansamblul repertoriului constituit de operele marilor scriitori și gânditori din literatura păgână"37. După cum este prezentată evoluția gândirii creștine raționalizarea imaginii despre lume specifică se realizează în două etape. Prima este reprezentată de perioada apologetică și patristică care se desfășoară într-un spațiu cultural roman, folosindu-se instrumentele proprii gândirii grecești și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de cenzură erau bine structurate și aveau capacități foarte mari de acțiune. Orice element care părea la un moment dat neconform cu tradițiile ortodoxe ale Bisericii Catolice, putea fi considerat vrăjitorie sau erezie. Cu toate acestea mediul popular amestecă tradițiile păgâne, cu concepțiile eretice și componente ale creștinismului și astfel s-a ajuns la o imagine complexă asupra realității plină de personaje și imagini fantastice. Dincolo de acestea, perspectivele magice a căror origine se află în concepțiile aristotelice și interpretările adiacente acestora
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unde totul începe în legendă și se termină în ruină. Din punct de vedere gnoseologic, se poate vorbi de un eclectism cultural, de un amestec de curente și concepții care se suprapuneau unor practici religioase bogate în rituri și ritualuri păgâne. Punctarea spațială a spiritului, prin reliefarea trăsăturilor distinctive ale celor trei cetăți, trebuie completată, în viziunea lui Petre Țuțea, cu trei factori majori: Dumnezeu, omul și lumea. Prin Dumnezeu se poate depăși neliniștea produsă de infinit, precum a dovedit experiența
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
relația dintre religios și politic, dintre Biserica Creștină și Imperiul Roman prin apelul la Meliton de Sardes și Augustin. Există mai multe modalități de abordare a unei asemenea problematici: fie plecând de la răspândirea creștinismului, se examinează maniera în care statul păgân reacționează în fața dezvoltării noii religii, fie modul în care Biserica reacționează față de Stat, având ca ipoteză de lucru pozițiile scriitorilor creștini, atitudinile martirilor creștini, în lipsa unui act normativ oficial. Autorul acestui studiu alege o a treia modalitate de abordare a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Textul lui Bogdan Tătaru-Cazaban "Îngerii neamurilor sau dimensiunea teologico-politică a angelologiei" evidențiază profunzimea semnificațiilor teologico-politice a "îngerilor neamului": "pe de o parte, ei sunt chipul teologic al unei pluralități culturale și religioase, care ridică în disputele Părinților cu reprezentanții lumii păgâne problema unității providențelor regionale exercitate prin îngeri; pe de altă parte, ei sunt chipul politic al diversității organizate a lumii" (p. 98). A doua secțiune a volumului, intitulată Problema teologico- politică a modernității, cuprinde studiul aplicat al lui Ștefan Vianu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a filosofului italian, rescrisă în mai multe etape, pînă la o a treia ediție din 1744; prin care propune primul și cel mai limpede model de interpretare a istoriei. În axioma 200 din Știința nouă filosoful afirmă că toate națiunile păgîne... au fost la originile lor națiuni poetice; și că la început a apărut aici poezia divină, apoi cea eroică. Și vom cita integral axiomele 186-187, în care este recunoscută evidenta conexiune dintre filologie și filosofie: "ceea ce obține mai sublim poezia
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
capătă, în aceste condiții, remarcă eseistul, un sens foarte larg: competența poeziei se întinde de la gramatică la structura statului divin". În Secțiunea a doua - Despre elemente, din Știința nouă, propoziția XLVI-a, aliniatul 200, Giambattista Vico nota: "... la temelia omenirii păgîne a existat poezia, aceasta, și nu altceva, fiind izvorul tuturor artelor, primii poeți au fost poeți în mod natural". Se vede că nu altfel s-a întemeiat poezia și în spațiul românesc. Eugen Simion cercetează aproape toți poeții din dimineața
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a lungul istoriei creștine până În prezent, aflăm că În primele secole (IV-VI ) era foarte aspră canonisirea de Îndreptare. Creștinii considerați păcătoși stăteau În pridvorul bisericii și nu aveau voie să ducă darul la Sfântul Altar. Chiar și la popoarele păgâne exista concepția de mărturisire. Grecii susțineau că mărturisirea este ceva necesar și folositor chiar dacă erau inițiați În misterele eleusiene și samotraciene. Socrate afirma că mărturisirea este măntuitoare: dacă greșești, tu Însuți sau altcineva căruia Îi porți de grijă, de bunăvoie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ana-Maria Bodai () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92293]
-
mea!". Acțiunea atinge În acest moment punctul culminant, căci domnitorul Își dă seama că totul este pierdut și se adresează direct ucigașilor exteriorizânduși Întreaga ură de care este capabil, prin cuvinte dure, neiertătoare, cu accente de neînduplecat blestem: ,,Alelei! Tâlhari păgâni /Alelei! Voi feciori de căni!/(...) Dare-ar Domnul Dumnezeu / Să fie pe gândul meu:/Să vă ștergeți pre pământ,/Cum se șterg norii la vânt,/ Să n-aveți loc de-n- gropat,/ Nici copii de sărutat!". Pe masura ce faptele se derulează, zbuciumul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
pretențiile lor de dominare a întregului pământ. Valerian îi ia la bîză pe iudeo-creștini în anul 257 cum ne spune Eusebiu în Istoria bisericească la Vll,10, la îndemnul ministrului de finanțe Macrian care era un important membru al confreriei păgîne din Egipt după zisa autorului cărții. Dar același autor, citîndu-l pe Dionisie spune la Vll,10, 4 că era ,,arhisinagogarh al ma-gicienilor din Egipt”, adică un egiptean. Informația este falsă și tendențioasă pentru a ascunde originea adevărată a lui Macrian
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și țăran, deci pentru ei era insultător să aibă alături asemenea ființe, ,,nedemne” de făcăturile pline de înțelepciune ale rabinului eretic Filon și a altor lifte care numai de duhul blîndeții nu fierbeau. La noi cuvîn-tul a ajuns sub forma păgîn și semnifică ,,cel care îi urăște pe creștini”, deci o evoluție tîrzie a cuvîntului, dar mai avem și al nostru pogan cu sensul de păgîn, arță- gos, fără milă, dracul, slut, dovedind că ei au cunoscut fanatismul urdiilor sălbatice ale
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
iudeo-creștinilor. Existau de asemenea mari deosebiri de cunoaștere și de moralitate. Unii socoteau că nu este contradictoriu cu credința iudeo-creștină să meargă la circ sau la amfiteatru; alți ezitau între gnosticism și iudeo-creștinism; unii continuau să fie în-tinați de superstiții păgîne; alții, sinceri dar ignoranți, au interpretat făgăduințele Evangheliilor în sensul cel mai material și mai carnal sau ,,credeau despre Dum-nezeu ceea ce nu s-ar crede despre omul cel mai nemilos din neamul omenesc”. Origene nu cunoștea perfect limba ebraică, ceea ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
estetică pe care o ilustra așa-numitul Efeb (lat. ephebes, gr. ephebos) și pînă la pluralitatea (inter)disciplinară a lecțiilor de anatomie sau a privirilor (in)discrete din vremea noastră, încercări al căror șir a rămas, deocamdată, deschis. Din antichitatea păgînă și creștină încoace, odată cu trecerea de la omul civic la omul lăuntric, raportarea la corp și studiul acestuia aveau să se constituie, pînă la anul o mie, în ceea ce a fost paradigma monastică a trupului, o perioadă lungă, dacă vorbim în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ei în ceasul acela.”. Minunea aceasta este plină de învățăminte adânci pentru toți creștinii. Ceea ce i-a deschis mintea acestei femei îndurerate și a împins-o să stăruie în rugăciune a fost puterea lăuntrică a credinței, care a covârșit spiritul păgân în care se născuse și trăise până atunci. La Dumnezeu, toate lucrurile sunt cu putință. A Lui este domnia, puterea și slava. Mâna Lui stăpânește peste tot și are putere să împlinească orice dorință. Să avem încredere deplină în bunătatea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de val» trebuie să depună eforturi pentru a se ridica din cădere și rătăcire, va înțelege în același timp că practica creștină (prin credință, rugăciune și fapte bune) nu poate fi confundată cu practica Yoga și nici cu altă practică păgână.” Când scriu aceste rânduri, mă gândesc câtă asemănare poate fi între această realitate și seceta din natură, care pârjolește plantele și le usucă. Ce durere și nelămurită milă simți privind cum se ofilesc aceste plante, în dogoarea căldurii pentru că le
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]