2,887 matches
-
Întoarse, sprâncene Încondeiate și valize, alături de clădiri și traverse pline de mizerii, pe care locomotiva, trăgând În spatele ei un șir nesfârșit de vagoane, se Îndrepta, clătinându-se, Într-o direcție necunoscută. În mintea sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o groază de insecte inserându-le venin sub crustă, le golise sugându-le viscerele și le Înșirase pe o ață, făcând din fiecare victimă o capcană, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se lipise de retină. Închidea ochii și vedea fața Oliviei, reprezentată printr-o gaură scorțoasă, din care ieșeau melci. Oliver Își vâra capul sub pătură, dar melcii nu-l lăsau În pace. Întinzându-și balele ca pe niște fire de păianjen, coborau de pe fața femeii imaginare, ce-și desfășura părul peste el, lunecând pe pat. Ieșind din cochilie, melcii se strecurau sub pătură și i se urcau pe trup. Îi foșgăiau târându-se pe piele și sub piele. Erau foarte greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un pericol imenent. O clipă de neatenție și melcii ascunși În trupul ei, sictiriți de mereu același habitat, vor migra pe trupul lui... Oliver se cutremură de scârbă. Ar fi preferat să fie bântuit de furnici, de viermi sau de păianjeni, numai de melci nu. Nici omul-gât, nici femeia-elefant sau omul-paie, destul de indolenți de felul lor, nu ar fi putut suporta, desigur, să vadă cum se târăsc pe corpul lor zeci, sute, mii de moluște, lăsând În urmă o spumă lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cifrele se Învălmășeau În aer, luând forma unor note muzicale. Și, În timp ce medicul cădea În genunchi pe scări, din tuburi se Înălța un marș triumfător. Marșul triumfal nu se termina aici. Sunetele rămase Închise În eprubete se acopereau de pori. Păianjenii ieșeau din recipiente unul cîte unul și se strecurau pe gaura cheii, după ce În prealabil țeseau În jurul yalei și a clanței ruginite o pânză sinilie, În care se zbăteau alături de musculițe de oțet tot felul de litere și scame. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
punea stăpînire pe simțurile lui Noimann. Halucinația Începea după un program prestabilit ce se derula, de fiecare dată, cu o exactitate de ceasornic. Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală Încoace și Încolo, lăsând În urma lor dâre subțiri și lipicioase. Noimann Întoarse capul, privind cu precauție În jur. Pe stradă nu se vedea nici țipenie de om, doar păianjenii care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală Încoace și Încolo, lăsând În urma lor dâre subțiri și lipicioase. Noimann Întoarse capul, privind cu precauție În jur. Pe stradă nu se vedea nici țipenie de om, doar păianjenii care Își Întindeau pânzele de la un stâlp la altul, de o clădire la alta, și mașinile parcate de o parte și de alta a trotuarului, Înfășurate fiecare Într-o pânză subțire de mătase. Unele artropode erau de mărimea unor coropișnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În cameră, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În cameră, strecurându-se anevoie prin storurile trase. Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o cameră În alta tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și scrumierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se transforma Într-un imens incubator, plin de cuiburi de păianjeni, care Îi umblau prin carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
incubator, plin de cuiburi de păianjeni, care Îi umblau prin carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege, iar când Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
veți trece printr-o Încercare grea... Fiți atenți când traversați calea ferată... Vă paște o primejdie...” Noimann Își Închise ochii și se adânci În el. Chipul lui Lilith cobora spre el, târându-se dintr-un ungher, acoperit de fire de păianjen. Curând, firele se transformară În șine de cale ferată pe care Înainta, dintr-un alt colț, un tren. Medicul Își scutură capul, Încercând să scape de această viziune. „N-ar trebui să vă faceți prea multe griji pentru Lilith... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că, intrând În contatct cu orice corp străin, mâzga Îl dizolva. Așa se Întâmpla acum și cu Noimann. Întregul său trup și Întreaga realitate din jurul lui făceau corp comun cu această pastă lipicioasă, Înăuntrul căreia se zbătea el asemenea unui păianjen, căzut pradă propriilor sale secreții. Noimann știa foarte bine că imaginile nu dispăreau nici dacă le-ai fi dat foc. Poate că singura soluție era să arzi odată cu ele... Omul de paie Braic apela la această metodă, dar fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vărsat În suflet. Iar sufletul s-a risipit ușor ca un abur pe străzi. Acum și trupul, și sufletul Îi sunt ușoare ca un fulg. Creierul lui plutește În depărtări. Nervii săi, asemenea unor funigei, s-au agățat de ramuri. Păianjenii au țesut nenumărate fire din propriile lui gânduri. Acum, când mergi pe stradă, trebuie să le Îndepărtezi cu mîinile. Mathilda, Mathilda... Unde ești? Unde te-ai ascuns? Chipul tău strălucește pe fiecare fir de iarbă. Pe fiecare frunză de copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Apoi o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la prima atingere... Pășește cu grijă ca să nu lunece peste băltoacele pe care le-a lăsat În urma sa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții? De ce nu se află aici?” Zadarnic, zadarnic. Totul e mort, totul e stins, acoperit de pânze de păianjen, pentru totdeauna... „Lilith, Lilith? Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc pe străzi În căutarea ta... Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adevărul. Îl vom umfla, îl vom întinde. Pentru efect. Ne vom crea propria noastră orgie incestuoasă cu oameni și animale, despre care să bârfească lumea. Când vom vorbi despre cabinele din culise în care suntem cazați, le vom popula cu păianjeni veninoși. Cu șobolani înfometați. Nu doar cu pisica Directoarei Tăgadă, care-și lasă părul peste tot. O fantomă. Vom pune o fantomă în vechiul teatru pentru a construi povestea, pentru a face loc efectelor speciale. O, locul îl vom bântui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care ne umple viețile. Doar praful șterge portocaliul penelor și violetul florilor. Canapelele de lemn negru sunt acoperite cu imitații de balnă de leopard. Sofalele și fețele rânjite ale războinicilor și bazaltul fals sunt toate împânzite de plasele cenușii ale păianjenilor. Doamna Clark spune: — Câteodată parcă ne petrecem prima jumătate a vieții căutând un dezastru. Și privește în jos la pieptul ei care iese drept în afară, o privire aproape imposibilă din cauza buzelor ei mărite artificial. Cât suntem tineri, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice. Carul Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să înțeleagă cerul nopții. Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor. Toate lucrurile negre din amfiteatru, fiecare spătar de scaun și margine de covor, sunt accentuate de același chenar auriu intens. Dacă vreți cu tot dinadinsul, firetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]