KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

înapoi, îmi faci o favoare. Se credea stăpânul meu, ceea ce a ținut să-mi dovedească pe dată. - Voi hotărî eu dacă și când ai să poți pleca. Era însă mirat de felul cum vorbeam limba lui dificilă. Fără să-i pese, și-a luat hainele lăsate după un tufiș. S-a încins cu cingătoarea de piele, pe sub care și-a înfășurat brâul până peste pântece. A scuturat de praf o tunică scurtă, albă, pe care a îmbrăcat-o mulând-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
am spus că aveam nevoie de cineva care să caute un evreu cu o casă de schimb. Eram cufundat în apa încropită din a treia cadă, când s-a întors cu evreul. L-a adus în fața mea fără să-i pese că eram gol pușcă. Bărbatul s-a uitat la mine temător, în vreme ce eu mă înfășuram într-o pânză de in. L-am liniștit vorbindu-i în limba lui, după care am scos din geantă pergamentul eliberat la Brescia și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere, cu ochii pierduți în gol, prefirându-și printre degete unul dintre vălurile ei. Eu îi eram alături, încercând să-l implic în treburile regatului, dar părea să nu-i mai pese și prefera să vorbim doar despre ea. Ca și cum carnea lui s-ar fi topit brusc, arătându-i-se doar sufletul. Dacă întreaga lui ființă mă întrista, un singur lucru m-a uluit. Ceea ce reieșea din lungile și tăcutele lui cugetări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

auzea doar vocea ei suspinând ah, oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata. Nu din cauza ta a Încetat să cânte. Valentinei nu-i păsa dacă mama fusese sau nu cântăreață. Dar, bineînțeles, mama era convinsă că Întrerupsese totul din cauza ei. Sacrificiile care se fac pentru copii, rahaturi dintr-astea. Nici măcar nu voise să o asculte În barul unde cânta, căci Valentina ar fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
care Își vânduseră deja voturile concurenței, că programul său electoral era unul viabil. — De ce te temi, iubire? spuse. Vreau doar să te văd. Gata, reușise s-o spună. Emma, surprinsă, se prefăcu a nu Înțelege și protestă blând că Îi păsa Într-adevăr dacă el se simțea bine sau nu. Mă bucur că vrei să restabilești niște raporturi omenești, dar trebuie să-mi dai timp să mă obișnuiesc cu gândul ăsta. Omenesc, Între ei, numai era nimic de mult timp. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice, dar nu i se Întâmplase un astfel de caz, și nu-și amintea instrucțiunile. Nici Emmei Tempesta nu-i păsa acum de el. Plângea În tăcere, ca și cum el n-ar fi existat. Și bineînțeles că trebuia să pretindă că el nu există, căci n-ar fi vrut să se umilească În prezența lui. S-ar fi târât, l-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-ți rupi un picior, nu mai poți să mergi. — Bravo, spuse sora Angelica. Întorcându-se cu fața la tablă, scrise În jumătatea stângă - FAMILIA punctul 3: fiecare contribuie prin implicarea sa. Fiecare trebuie să rămână la locul lui. Camillei nu-i mai păsa de familie. Or fi ei peștii muți, dar ea are limbă. Ce rost mai are un secret dacă nici măcar persoana În cauză nu Îl Împărtășește? Ea era mireasa lui pentru totdeauna, și Kevin nici nu știa lucrul ăsta. Ce rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
incident avea să cadă asupra sa. E fiul lui - când va afla onorabilul, va fi vai de tine... Trebuie să-ți ceri scuze imediat. Dar Antonio nu-și cerea niciodată scuze - și, de altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
imediat. Dar Antonio nu-și cerea niciodată scuze - și, de altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
halucinant -, clovnii și serviciul de catering al agenției, și animatorii. Și cofetarul. Ce necaz, să depășești limita la American Înainte de patru mai, când mai ai o lună Întreagă Înainte. Elio avea să se Înfurie. Dar nu, lui Elio nu-i păsa de nimic. În zilele acestea Elio se gândea la un singur lucru. Ea nu Înțelesese de ce, dintr-o dată. nici studioul legal, nici studiile juridice și nici clienții nu-i mai fuseseră de ajuns. Acum trebuia să-l lase În pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
preot, preciză Emma cu un surâs nostalgic, era teolog. Și nu era bătrân. Avea douăzeci și șapte de ani. Apoi Își mușcă buzele, căci Îl apărase cu prea multă energie și acum Antonio putea să creadă că ei Îi mai păsa de el când, de fapt, totul se terminase de mult. Dar ce-ți pasă? șopti, sărutându-i urechea, pe vremea aceea Încă nu te cunoșteam. Dar Antonio voia să știe dacă teologul ăsta era un rival de temut, atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
spuse că Înainte de a se căsători Își dorea să Înceapă să câștige din discuri, așa aveau să aibă mai mulți bani. Crescuse Într-o casă În care banii nu ajungeau niciodată, iar ea voia să aibă o altă viață. Și, nepăsându-i de ceea ce puteam crede colegii lui Antonio, Îl aștepta În garsonieră când se Întorcea el din tura de noapte, frânt de oboseală. Deja muncești mult, Îi spunea, legănându-l, umbli printre criminali și delincvenți, dacă după o astfel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
of, ochii ei plini de surpriză, iubire și inocență - că nu surâsese respectivului pentru că petrecuse Întreaga seară ocupându-se de el, pentru că-l iubea pe el, iar ceilalți bărbați puteau chiar să dispară de pe suprafața pământului, căci ei nu-i păsa deloc. Și Antonio ar fi vrut atât de mult s-o creadă, dar nu putea, uneori era atât de rănit de răspunsurile ei fugare, că o lua la palme, o implora să mărturisească - nu era nimic rău dacă-i plăcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
păr printre bălțile și mașinile parcate. Din sala de dans se auzea o muzică sud-americană, ideală pentru o distracție de marți, nu ieșea nimeni, iar maestrul dispăruse, căci, la urma urmelor, o cunoștea de prea puține ore și nu-i păsa de ea, acum când știa cât Îl costa s-o ducă În patul lui. Antonio o luase la șuturi și la palme, căci voia să știa ce mama dracului avea mai mult decât el rahatul acela de balerin negru. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
e aici. Tati a venit să mă vadă. Chiar dacă luni de zile nu Își dorise altceva decât șansa de a juca În prima echipă, era atât de fericită că Îl vedea, Încât la un moment dat nici nu-i mai păsa de meci. Acum, când obținuse În sfârșit ceea ce voia, nu mai era ceea ce Își dorise, ci pur și simplu un lucru obținut. Și astfel, Îl privea pe tati În loc să privească mingea - tati În civil, oacheș, Într-un costum de in

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
avea nici un motiv să se Întoarcă acasă. Pisoiul avea deja mâncare pentru trei zile. Putea Într-adevăr să meargă la Veneția sau În altă parte. Era liber. — Ce faci mâine? o Întrebă. Chiar dacă era o Întrebare prea personală, nu-i păsa. Avea senzația că putea să-i spună orice, să-i ceară orice. — Aștept să vină ziua de luni, răspunse Emma zâmbind. Sasha scutură pistolul În rezervor până la ultima picătură de benzină, apoi Îl scoase afară și rămase pierdut pe gânduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

a răsucit capul spre femeile care așteptau cu gâturile întinse și le-a spus: - Dumnealui, boierul Văcărescu, are vești despre stafia din Balta Icoanei. Îl credea nebun ori voia numai să-l ajute. Zogru ar fi continuat, căci nu-i păsa câtuși de puțin de soarta lui Ianache, dar a luat atitudinea ei ca pe un act de complicitate și a intrat imediat în joc. Sigur, fantoma care bântuie, a auzit și el și știe că mahalagiii vor să dea foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
s-o vadă pe Giulia. Și chiar a apărut la timp. Avea o geacă fistic peste jeanșii Kenvelo și părul căzut pe umeri ca o plasă de pescuit. Zogru se uita spre ea cu ochi îndrăgostiți, aproape fără să-i pese că tăinuitorul lui se îndrăgostea el însuși, brusc și poate fără speranță. Giulia și-a comandat o apă plată, și-a aprins un Marlboro Light și a-nceput să aștepte, la fel de stânjenită ca și Zogru, căruia întârzierea lui Andrei Ionescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
era simpatică și îi plăcea să stea cu ea, dar nici într-atâta încât s-o ia de nevastă. Știa că acum n-o să-l mai sune, cel puțin un timp, și cum pleca în Franța, nici nu-i mai păsa dacă o să-l mai caute ori nu. Cel puțin o șocase și i se părea suficient. 24. Când Zogru a văzut-o pe Giulia ieșind din institut, s-a simțit ca și când i-ar fi tras cineva prin suflet o cârpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
vizită pe care scria cercetător și Academia Română i se umplea gâtul de câlți. Lui Zogru îi era milă de ea, dar i se părea totodată o ființă ridicolă, peste care i-ar fi făcut plăcere să treacă fără să-i pese. Dar nu putea și deja începuse să-și facă planuri s-o ajute în vreun fel. Cu acest gând s-a aruncat în Daniel, care tocmai pleca, gătit cu cămășuța lui albă și cravata de poliester, să cumpere fornetti pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

și păpușică E-o ființă minunată Ce nu poate fi comparată. Ea are grijă de noi toți Și face ceea ce nu poți. Când toți o neglijează Nu spune c-o deranjează. Vrea ca toți să fie bine, Fără să-i pese de sine. Asta-i ceea ce numesc: Mama mea și o iubesc! Bunica mea Mă uit în depărtare La raze, flori și soare Și-mi aduc aminte De bunica mea. Aș vrea s-o mai privesc În ochi, măcar o dată. Și

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
Prahova profesor coordonator Albu Elena Copilăria nu o poți uita Copil fiind, îmi amintesc, De verile în care stam, La umbra frunzelor, sub ram, Jucând șotron ș-un mic arcan. Era frumos și cald era, Dar nouă nici că ne păsa, Căci jocul ce ne însoțea, Mereu prieteni ne-aducea! Acum aș vrea să fiu iar mic, Și să nu-mi pese de nimic! Să am doar jocul bun amic, Și să mă bucur din nimic! Copilăria Copilărie, n-ai să

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
frunzelor, sub ram, Jucând șotron ș-un mic arcan. Era frumos și cald era, Dar nouă nici că ne păsa, Căci jocul ce ne însoțea, Mereu prieteni ne-aducea! Acum aș vrea să fiu iar mic, Și să nu-mi pese de nimic! Să am doar jocul bun amic, Și să mă bucur din nimic! Copilăria Copilărie, n-ai să treci, Așa cum vrei, în grabă mare! Mă joc când vreau cu tine, dară, Dar numai doar până spre seară! Un joc

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
greu, Mă cuprindea disperarea la ideea că nu aș reuși să termin acele ațe nesfârșite. Era prea grea povara de a repara totul cu speranța, Era așa de greu că am renunțat... Priveam cum visul meu ceda și nu-mi păsa de multitudinea acelor idei pe care le refuzam, Dar am acceptat gândul De a nu fi pierdut absolut nimic. Dar visul meu era distrus. Mai aveam măcar... nimic? Din nimicul acela nu puteam să pierd, puteam să reușesc Să construiesc

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
am răspuns zâmbind. A înțeles că nu eram supărată pe el, după care s-a oferit să îmi prezinte castelul său. Nu mă grăbeam acasă, deoarece stăteam numai cu mătușa mea, iar noi două nu ne înțelegeam, așa că nu îi păsa dacă nu veneam acasă. Castelul său era grandios, cu multe încăperi și sala balului era imensă. La sfârșit, Edmund m-a dus într-o aripă care părea lăturalnică și m-a pus să îmi închid ochii înainte să intru. Am

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]