3,902 matches
-
strâns din flori de primăvară Ape line o sărută cu blândețe de nespus Munți cu creste de arama-i țin cununa spre Apus Recitator 10: Și din brazdele mănoase se ridică sfânt belșugul Pe vâlcele arcuite de la margini de izvoare Pasc În iarba de mătase mii de turme de mioare; Recitator 11: La cosit, la plug, la sapă sau la seceriș de grâu Vezi flăcăi cu spete late, cu mijlocul strâns În brâu Recitator 12: Sărbătorile de-a rândul pretutindeni joacă
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
acum pontif și rege. Ți-am dat chiar sceptrul mistic al fiilor lui Dumnezeu. Domnești în Tracia ca sacerdot în lege. Tu ai construit temple și ai făcut să-ți strălucească aura de zeu. Știi că amenințarea în primejdie ne paște? Tu care cunoști grozave taine când prezici viitorul și ai vorbit discipolilor de departe cu glasul viu, în vis leai apărut, acum îți cerem ajutorul. În lipsa ta sălbatice bacante pline de blestem, s-au întâlnit în valea ternarei Hecate, conduse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
calul îmi spunea ceva, îmi plăcea zvâcnirea de inteligență a capului lui în clipa când îl încălicam: urcă, băiete, parcă îmi spunea, ești stăpânul meu, te duc unde vrei, în zbor, știu că și tu ai grijă de mine, să pasc, să beau apă și să mă potcovești când încep să-mi cadă caielele din copită... îmi plăceau nopțile când înainte de a adormi afară pe prispă mă uitam cu tata să vedem pe cerul înstelat Carul mare și Găina; auzeam sforăitul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și Găina; auzeam sforăitul cailor. Nu înțelegeam de ce dorm ei în picioare, deși câteodată găseam dimineața unul din ei culcat. Acel sforăit liniș- titor parcă într-adevăr era ca și când mi-ar fi vorbit: "E noapte, e liniște, dormim toți, am păscut, am băut apă, am sfărâmat cu dinții și fleștecăit sare din drobul de pe prispă, acum ne e bine, dormim și noi, caii, visăm cum am fost odată armăsari (căci dorințele rămîn) cândva, când nechezam după iepe și ele ne răspundeau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ia, bă, mâna de pe mine!" mi-a spus. Nu era nici supărat, nici furios, pur și simplu îmi cerea să iau mâna de pe el. Am înlemnit alături, în timp ce el și-a lăsat capul în jos liniștit și a continuat să pască. Am încercat din nou și mintea mea buimăcită de angoasa câmpiei s-a limpezit ca și când s-ar fi făcut lumină. Am strigat să-mi aud propriul glas, i-am legat, am încălicat și de astă dată cumințenia și sforăiturile lor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dimpotrivă, Swift nu m-a turburat și nu m-a neliniștit deloc postura în care punea el animalul numit Yahoo. Recunoșteam omul în prada pornirilor lui obscure, inferior, evident, purității unui cal. Cunoșteam caii. Eram trimis cu ei să-i pasc și ne confundam în intenții: "Voi pașteți, eu citesc. Nu intrați în porumb că vă bat." Și îi băteam când, atrași de știuleți, părăseau miriștea și jefuiau porumbul. Dar se supuneau, reveneau la iarba cuminți, iar eu îmi vedeam de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu m-a neliniștit deloc postura în care punea el animalul numit Yahoo. Recunoșteam omul în prada pornirilor lui obscure, inferior, evident, purității unui cal. Cunoșteam caii. Eram trimis cu ei să-i pasc și ne confundam în intenții: "Voi pașteți, eu citesc. Nu intrați în porumb că vă bat." Și îi băteam când, atrași de știuleți, părăseau miriștea și jefuiau porumbul. Dar se supuneau, reveneau la iarba cuminți, iar eu îmi vedeam de citit. Seara îi despiedicam și îi legam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
caii erau pe miriștea altuia. Până să-mi dau eu bine seama de ce se întîmplă (erau mai mulți băieți adunați) văd că se apropie de noi un individ negru la față și îmi zice: "Mă, ăsta al lui Călărașu, de ce paști, mă, caii pe lotul meu?!" Și până să-i dau eu un răspuns (sunt oameni care nu așteaptă un răspuns) îl văd că ridică ciomagul și îmi trage două lovituri cumplite în cap. M-am sprijinit cu mâna, dar m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trădezi. Crezi că e puțin?" "E foarte puțin, asta se înțelege de la sine, n-o să-l trădezi și asta fără nici un efort, e haina ta, dacă o lepezi mori de frig. E cum sunt caii tăi de la țară, care îți pasc liniștiți în grădină. Or, pe cai trebuie să te arunci, să ieși ca o vijelie pe poartă și să străbați drumuri, locuri necunoscute, peisaje insolite... Omul, conștiința lui, e acest peisaj. Ori tu îl refuzi." "Ioane, caii mei sunt păscuți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pasc liniștiți în grădină. Or, pe cai trebuie să te arunci, să ieși ca o vijelie pe poartă și să străbați drumuri, locuri necunoscute, peisaje insolite... Omul, conștiința lui, e acest peisaj. Ori tu îl refuzi." "Ioane, caii mei sunt păscuți de un om care are abia douăzeci de ani. Marile aventuri încă n-au venit pentru mine. Voi, ca poeți, sunteți ispitiți de ele de timpuriu și din pricina asta nu o dată o pățiți. De ce te grăbești?" "Ai dreptate", spunea deodată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
primăvara, când dădea colțul iebii alergam ca un mielușel pe câmpie. Simțeam acea libertate neștirbită, fără lipsuri, aveam zborul neîntrerupt. În casa noastră parcă totul sporea: pâinea creștea cât copaia, până și vaca dădea lapte mai mult și curat, oile pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină de păsări, grădina noastră de legume râdea În soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. Vara, abia așteptam vacanța. cu tălpile goale la spinare (nu simțeam colbul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
brațe. M-a dus pe balcon, unde geamurile erau deschise, m-a așezat pe un scaun și am stat până mi-am revenit din amețeală. - Mamă, văd că nu te astâmperi, deloc! Nu ai fost conștientă de pericolul care te păștea, folosind clorul Într-o camera Închisă, fără ventilație naturală? - Ba, da, dar am zis că o să termin repede plafonul și n-o să mi se Întâmple nimic rău. Am lăsat și ușa deschisă de la baie. - Offf! Dacă nu veneam eu la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
scadă. Dar din nefericire, lucrurile nu stau tot așa în alte părți ale Moldovei. O mare parte din sate sunt absolut pustii și nu este lucru neobișnuit să vezi cai, boi, turme de oi, părăsite de proprietarii sau păzitorii lor, păscând ici și colo, devastând ogoarele, care promiteau o recoltă bogată. La Brăila, Galați și Rusciuk, holera continuă să răpună multă lume și este probabil chiar că nici Varna n-o să scape, deoarece mai mult de 30 de familii evreiești venite
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care brăzdează pământul, îl rupe bucată cu bucată și apoi îl pune la loc. Cum trebuie să fie să urci pe așa ceva? - Cade!!!..... Mă trezea din visare câte un strigăt de-al vre’unui tăietor. Nu știam cine era. Pășteam boii într-o poieniță și oricum eram prea departe de locul unde oamenii tăiau și făceau curat în pădure. - Vă dați seama? Toată mașinăria aia mare vă scoate vouă povara din spate. Ah, dragii mei. Voi trebuie să munciți mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ferestruică pătrundeau zgomotele înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise aici? Adormi întrebându-se. Se trezi puțin mai târziu. În jur totul era tăcut. De la marginea orașului câini răgușiți urlau în noaptea mută. Janine se înfioră. Începu iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În scuarul din fața hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe drumul acela. 29. Și iată că au început să strige: Ce legătură este între noi și Tine Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit ca să ne chinuiești înainte de vreme?" 30. Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. 31. Dracii rugau pe Isus și ziceau: Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci." 32. " Duceți-vă", le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de lacrimi și cu atâta spaimă în priviri, că Apostol se tulbură și, presimțind ceva rău, uită s-o întrebe de ce a plâns, încît doamna Bologa fu nevoită să-i povestească neîntrebată cum a aflat de la oameni ce primejdie îl paște, cum toată Parva spune c-a făcut de rușine pe Marta numai fiindcă a vorbit ungurește și cum întîmplarea aceasta nu va putea rămâne fără urmări grele, Dumnezeu singur știe cât de grele... Numai închipuindu-și urmările, doamna Bologa izbucni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
puțin, i se păru că tot universul se preface deodată în neant, lăsîndu-l numai pe el cu ea în fața lui Dumnezeu. ― Acuma însă trebuie să plec, zise apoi fata, că azi am mult de lucru... să fac ouă roșii, cozonaci, pască... Doar mâine e învierea... Mai zăbovi un minut, parcă inima nu ar fi lăsat-o să se despartă de Apostol. Pe urmă fugi în casă, râzând... În același moment Bologa auzi foarte deslușit din cancelarie, pe ferestrele deschise, glasul sergentului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență. Lecțiile mi le făceam acolo în cậmp, la iarbă verde, alături de vacile sau oile care pășteau liniștite primprejur. Înmuiam ușor condeiul în călimara cu cerneală și urmăream cu precizie matematică liniile oblice, subțiind sau îngroșậnd pậntecele slovelor, caligrafiind citeț și ordonat. Eram concomitent elev și profesor. Da, dintotdeauna mam simțit profesor și, sub cireșii aceia din
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Și mari, râzând cu ei - iar zeii Lin șoșoteau între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții zile dulci a lor, ascunse În negura secolilor trecuți. {EminescuOpIV 110} MEMENTO MORI (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui cale Și sosind la vre o luncă însuși el vede mirat Ce departe e pământul și ce nalți trunchii pădurii, Și deși călătorește pe-a lor vârfuri, totuși murii - Bolțile groase de frunze - a lui raze nu străbat. Lîng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a mării spume - Zi ori noapte nu văzură de când sunt pe-această lume, Luna sântă, stele de-aur, soare alb și zâmbitor, Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
măreț. Spânzură din ramuri nalte vițele cele de vie, Struguri vineți și cu brumă, poamă albă aurie, Și albine roitoare luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de zăpadă, Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond, Abia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îi spune: "Adînca-ți durere pieri prin minune. Dar piatră mai scumpă și cea-adevărată "Iubirea mea este nestinsă, curată; "Păstrează-mi-o bine... aceasta ți-o dărui... El ochii și-i freacă să vadă-adevăru-i? Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din genele-i bruma Cu visul de-o-dată ș-o scutur-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
proprie română. Pământul gând al poetului Rom. În 20 de cânturi. {EminescuOpIV 460} CÎNT I Orbul poet Rom care-a-nvățat să cânte amorul de la filomelă - disperarea de la vijeliile înfiorătoare ale cerului - durerea din mirosul florilor mormântului de sfinți își paște oile de aur ale gândurilor sale; - dă aripi moi pe plaiurile cerului și într-o noapte luminoasă s-a întîmplat să viseze pământul. Lumea moartă nu, cunoștea dor, nu cunoștea bucurie - el păscut în doruri - el crescut în cânturi a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]