20,853 matches
-
le produse aceeași senzație că și când ar fi reușit să atingă, dintr-odată, stelele. Văzând uimirea și nedumerirea lor, unul dintre naufragiați - atât de bărbos încât din toată fața nu i se mai distingeau decât ochii- le puse în palmă niște mici pietre galbene, de forma rotundă și cu fetele plane, pe care se puteau zări cât se poate de clar un chip omenesc și niște semne ciudate și, privindu-le, Tapú Tetuanúi se convinse că tocmai primise în dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tatăl meu. Atunci înseamnă că tatăl tău era un om foarte deștept. El, la rândul lui, le-a învățat de la tatăl lui, iar acesta, de la al lui, și tot așa de-a lungul a treizeci de generații. Îl bătu cu palma pe picior, așa cum obișnuia să facă din când în când. Dacă poporul nostru a reușit să supraviețuiască peste două mii de ani pe mare, aceasta se datorează faptului că a-nvățat s-o cunoască, observând-o. Și dacă insist atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar, deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar, deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar mai tarziu auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-aia unde-i plin de cămile și unde se găsește în comerț un soi de deschizător de scrisori fițos. Fiecare chestie dintr-asta de fițe e doar o tijă subțire de aramă sau argint lustruit, lungă cam de-o palmă, având într-un capăt fie o bilă mare de metal, fie genul ăla de mâner sculptat pe care-l mai vezi la săbii. Fratele ăsta din marină zice că arabii și-o scoală și apoi își vâră tija de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gros. Un creion e prea gros și cu muchii. Dar, prelinsă în josul lumânării, e-o creastă de ceară subțire și netedă, care pare numai bună. Doar cu vârful degetului puștiul rupe bucata lungă de ceară de pe lumânare. O rulează în palme și-o netezește. Lungă și netedă și subțire. Dus și excitat, și-o vâră înăuntru, mai adânc și mai adânc, în gaura sculei întărite. Cu o bucată bună de ceară ișeită în afară, se pune pe treabă. Chiar și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny întinde mâinile către fața lui Angelique și spune: — Îngerul meu, preferata mea. Îi prinde fața în palme și spune: Ce mai faci? Pe tocurile ei înalte, Angelique e cu un cap mai înaltă. Zâmbește, spunând: — Lenny... Și Lenny o plesnește cu mâna peste față, rău de tot, și zice: — Mă-nșeli, asta faci. Își ține mâna ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune: Ce mai faci? Pe tocurile ei înalte, Angelique e cu un cap mai înaltă. Zâmbește, spunând: — Lenny... Și Lenny o plesnește cu mâna peste față, rău de tot, și zice: — Mă-nșeli, asta faci. Își ține mâna ridicată, cu palma deschisă, gata s-o plesnească din nou, și spune: Accepți muncă din afară, nu-i așa? Ținându-și o mână înmănușată la obraz, ascunzând urma roșie a palmei lui Lenny, Angelique spune: — Puiule, nu... Și Lenny își lasă mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tot, și zice: — Mă-nșeli, asta faci. Își ține mâna ridicată, cu palma deschisă, gata s-o plesnească din nou, și spune: Accepți muncă din afară, nu-i așa? Ținându-și o mână înmănușată la obraz, ascunzând urma roșie a palmei lui Lenny, Angelique spune: — Puiule, nu... Și Lenny își lasă mâna să cadă. Se întoarce cu spatele la ea. Lenny se duce la fereastră, să se uite la orașul care se întinde chiar lângă salteaua lui. — Puiule, spune Angelique, hai să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și ștergea nasul cu mâneca puloverului. Mâncăm Tetrazzini de curcan în timp ce Lady Zdreanță își învârte în joacă inelul cu diamant pe deget. Întorcându-i arcul de platină în afară, vorbește cu diamantul mare care pare a-i sta cuibărit în palmă. — Packer? spune ea. Aici nu-i deloc cum mi s-a dat de înțeles c-o să fie. Cum să fiu în stare să scriu ceva profund când mediul nu e...ideal? spune Lady Zdreanță. Desigur, Agentul Ciripel o filmează. Contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit într-o parte, pleoștit peste obraz. Trecându-și degetele peste balustradă și peste spătarele sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e inacceptabil. În prima săptămână de izolare domnișoara Hapciu a tot tușit, respirația ei scoțând notele adânci, leneșe ale unei orgi cu tuburi. Miss America a tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu căpșuni cu durată de valabilitate de un secol. Am mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e de fapt sânge. Sub părul ce pare sculptat, urechea ei nu e nicăieri. Stând pe jos, întinde o mână plină de o materie roșie-trandafirie, ca o stridie în mijlocul căreia un cercel cu perlă prinde reflexele luminii din șemineu. În palmă, alături de urechea trandafirie, stă cuibărit diamantul care a fost soțul ei. În timp ce o privim cu toții de pe scări, Lady Zdreanță zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de tare... Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
e înalt, cu nasul drept și ochelari cu ramă groasă. Are o claie de păr gros, dezordonat. Pe piept îi atârnă un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în sus și zice: — Bate palma... Și toate voluntarele bat palma când trec pe lângă el. Așa da. Așa ar vrea îngerițele să fie la nouăzeci de ani: încă vitale. Încă la curent cu tendințele. Nu ca niște fosile, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în sus și zice: — Bate palma... Și toate voluntarele bat palma când trec pe lângă el. Așa da. Așa ar vrea îngerițele să fie la nouăzeci de ani: încă vitale. Încă la curent cu tendințele. Nu ca niște fosile, așa cum se simt acum... În mai multe privințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în sus și zice: — Bate palma... Și toate voluntarele bat palma când trec pe lângă el. Așa da. Așa ar vrea îngerițele să fie la nouăzeci de ani: încă vitale. Încă la curent cu tendințele. Nu ca niște fosile, așa cum se simt acum... În mai multe privințe, bătrânul ăsta pare mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un strat de lipici făcut să adere la orice, pe vecie. Ăsta e și farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
farmecul lor. Tinerii artiști - niște neica nimeni, de fapt - stau la ei în studio și pictează o miniatură perfectă. Sau schițează un studiu în cărbune, după ce-au dat eticheta cu un strat alb, de bază. Apoi, cu eticheta în palmă, se duc să-și expună mica lor operă. În vagoanele de tren. Pe banchetele din spate ale taxiurilor. Și operele lor rămân „expuse” acolo pentru mai multă vreme decât v-ați închipui. Poșta a făcut etichetele astea dintr-o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cunoaște pe artistul de printuri. Patronul galeriei îi dă un pistol și-i spune să poarte un ciorap de nailon tras pe față. Pistolul e de mărimea mâinii cu degetele întinse, dar ținute strâns. Un instrument ușor de ascuns în palmă, e de mărimea unei etichete de colet, și face și el o treabă pe vecie. Artistul neglijent se va afla în galerie până la ora închiderii. După care se va îndrepta pe jos spre casă. În seara aceea Terry Fletcher îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alții se duc la cabinetul sanitar și o scot pe Betty Suflătoarea din valiza ei de plastic albastru. O așează pe linoleum. Îi tamponează gura cu apă oxigenată. Procedura standard de igienă. O altă prevedere locală. Directoarea Sedomnulak își așează palmele în mijlocul pieptului lui Betty. Pe stern. Cineva îngenunchează ca s-o prindă de nas. Directoarea apasă pieptul de plastic. Și tipul aflat în genunchi, cu buzele lipite de buzele de cauciuc ale lui Betty, începe să tușească. Se lasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
E ceva înăuntru. Își acoperă gura și nasul cu mâna. Cu fața întoarsă într-o parte, cât mai departe de gura de cauciuc, dar încă privind păpușa, zice: Încă o dată. Apas-o din nou. Tare. Aplecată peste Betty, cu podul palmelor pe pieptul ei, Directoarea apasă. Și un balonaș grăsos se umflă între buzele de cauciuc albastru ale păpușii. Făcut dintr-un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]