9,678 matches
-
amândoi unul din oaspeți, căruia ceilalți îi spuneau Carlo și ei îl știau din vedere, căci cântase în vreo câteva ocazii cu trupa aceea de muzicanți, la restaurant, cum se ridică din locul unde zăcea acea nefericită și încheindu-și pantalonii satisfăcut, dă colțul după gardul terasei în partea opusă de locul unde se aflau ei și intră înlăuntru, pe unde venise. - Ăștia sunt amicii patronului cel tânăr, Massimo. Halal amici! Dacă astfel de oameni pot fi amicii cuiva! Nenorociții ăștia
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
Hai, dezbracăte că eu mă dezbrac singură! Ia uite, ce repede mă dezbrac eu! Gata! Sunt în pielea goală, cum m-a făcut mama.Tu ce dracu’ faci, bodomocule? Uuuf! Parcă ai fi babalâc. Dezbracă-te dracului mai repede! Uite, pantalonii ți-i trăsăi eu, dar chiloții dă-ți-i singur jos, că la ăia nu mă bag! Așa! Uite eu mă băgai în pat. Hai, bagă-te și tu lângă mine! Așa! Hai, ia-mă în brațe! Nu ca pe
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
este alcătuit din: calpac „căciulă” neagră de oaie, riza „cămașă” din pânză albă, țesută în casă, încheiată în nasturi, guler pe gât, mânecă lungă cu manșetă, elek „bundiță” de miel de culoare albă naturală, cu aplicații din piele maro, poturi „pantaloni” negri din postav, bufanți, poias „brâu” negru de postav din lână, cu dungi colorate, verticale, „calțuni” „ciorapi” din lână albă, până la genunchi, prinși peste pantaloni cu șnur maro, țărvuli „opinci”. Costumul de femeie este alcătuit din zăbratca „batic” negru, riză
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
manșetă, elek „bundiță” de miel de culoare albă naturală, cu aplicații din piele maro, poturi „pantaloni” negri din postav, bufanți, poias „brâu” negru de postav din lână, cu dungi colorate, verticale, „calțuni” „ciorapi” din lână albă, până la genunchi, prinși peste pantaloni cu șnur maro, țărvuli „opinci”. Costumul de femeie este alcătuit din zăbratca „batic” negru, riză „cămașă” albă, din pânză cu mâneci lungi, largi, la baza gâtului, fără guler, fără nasturi, deschisă cu o tăietură, sucman „sarafan” de culoare neagră, din
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
bărbat. Îmbrăcămintea femeii se compune din: batic alb, cămașă albă cu mâneci crețe jos, sarafan mai scurt și șorț de culoare bleumarin, făcut din pânză, nu din postav. Bărbatul poartă căciulă neagră, cămașă albă, vestă lungă din blană de oaie, pantaloni negri din postav lungi, drepți, opinci. O adevărată minunăție o constituie o masă mică, rotundă, pe care este sculptată o adevărată concepție despre Univers, ce ne face să credem că este mai degrabă opera unui filosof decât a unui țăran
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
03 august 2014 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://tiganusionutz.wordpress.com/2011/11/04/chiastolitpiatra-crucii-andaluzit-al2sio5-cu-incluziuni-de-carbon/ ...la ușa gândurilor pașnice... așa se anunță la poarta schimbărilor dorite sau nu ca într-un restaurant de lux ținuta este obligatorie se ridică pantalonii se aruncă bluza de mătase părul ciufulit se adună de pe câmpurile de maci și într-o tăcere profundă se ascultă luptele imaginare de dincolo de pragurile înalte ale ușilor de lemn ecourile busculadei traumelor copilul cu ochii din cenușa imperiului tăcerii
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
pași de făcut până la clădirea veche în care își petrece cea mai mare parte din zi, insuficient dacă e să te iei după părerea unor vecini. Luni dimineața, de sub suportul metalic al roții din față, flutură ca un steag glorios, pantalonii unei pijamale galbene, de pe care zâmbesc niște cățeluși albaștri. Vineri după-amiază, steagul purtat cu vitejie în bătăliile din grădiniță, etalează niște ciudate pete maronii, la a căror proveniență este mai bine să nu ne oprim în povestea noastră. - Săr-mâna Tanti
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
de amiază! Nu i-a lăsat nici pe ceilalți copii să doarmă! A primit două puncte negre, iar pentru că le-a rupt și le-a aruncat la toaletă a primit o stea neagră! Privesc gulerul cămășii în carouri, ieșită din pantaloni, nu prea impresionată de steaua strâmbă din hârtie glasată, înfiptă adânc cu o agrafă mare de birou. Miță stă cu capul plecat, dar trage cu ochiul către mine, abia abținându-se să nu râdă. - Am să transmit părinților, reușesc să
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
piept. Era tânăr și drăguț, cu un farmec aparte, dat de părul lung, prins într-o coadă de pirat și ochii verzi, profunzi. Mona îl privi lipsită de interes. Era un biet fotograf de evenimente, care nici măcar nu purta costum. Pantalonii din piele neagră îi erau cam strâmți, după părerea ei, iar cămașa, de un roșu aprins, abia scoasă probabil din cutie, stătea să plesnească pe umerii largi, încărcați cu tot felul de dispozitive de fotografiat. - Nu, mulțumesc, ridică fruntea Mona
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]
-
ceva: nu suport să mă aibă cineva de nas. La urma urmei...n-am nevoie, dom’le! Ce, fără relații nu se poate? -Uite că nu se poate, stimate tovarășe soț aiurit! Scârba de Iliasca își fâțâie sub nasul meu pantalonii velurați. Are și blugi, tovarășa...Originali...De unde? De la magazin? Ei, aș! Să crăp, nu alta, când am auzit-o pe matracuca de Ștefăneasca, cum mieuna la telefon: trimite-mi acasă, dragă, niște cașcaval și smântână! Dacă o întreb, se fandosește
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
dar noi, oamenii, avem slăbiciuni. - Oi fi eu mic pentru un dragon, dar destul de matur cât să știu ce reprezintă ființa omenească, răspunse Sharp, fluturându-și coama. Inu ieși grăbit din cameră, cu un tricou ales pe fugă și niște pantaloni de trening. Intră în bucătăria mică și se așeză la masă. Tatăl îl privi pe furiș de după ziarul pe care îl răsfoia. Mama, cum îl văzu, puse tacâmurile pe masă și servi cina. - Nu ai mâncat la amiază, Inu! îl
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
României este o isterie ce a devenit autoîntreținută. * Lorca spunea că'' o piesă este un poem care se ridică în picioare''. * A scrie înseamnă actul de a asculta. Ce anume ascult? Asta nu știu. * În uniforma lor de vară, cu pantalonii până în gât, tătăiții de la oraș stau printre noi vreo 10-15 ani. Priviți-i. * Nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea cândva academicianul Grigore Moisil, la numărul de ''ore-cur'' petrecute la birou. E nevoie și de ''ore-cap'', greu cuantificabile. * Mi-
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
Atingerea lui mă leșină de scârba. Mutăm gândul la viitor, trebuie să fie bine, îl accept, e bine, e foarte bine. Mi-e rău. Mi-e frig. De ce mă tot privește? Molfăie des din dinți. Tușește scurt. Își aranjează regulat pantalonii, cămașă, geantă. E foarte meticulous. Deschide seiful. În seif pune laptopul, o agendă și telefonul. Mă privește lung. Vine spre mine. Mă rog la Dumnezeu să nu mă atingă. Tot la Dumnezeu am ajuns! - Lady, what now? - I do not
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
au umezit ochii. O lacrimă s-a desprins din nu știu care ochi. A început să-i curgă pe obraz, ușor, ușor, oprindu-se pe buzele-i tremurânde. „Leul” a lăsat mâna în jos, abia nimerind să-și strecoare palma în buzunarul pantalonilor de firmă. S-a întors la birou. Parcă intrase la apă, se chircise dintr-o dată. Șanțurile de pe frunte se adânciseră și mai tare. A deschis seiful. Nu mai avea vlagă în el, toate mișcările le făcea cu încetinitorul. A pus
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
dintr-o dată mai frumos. Chipul lui parcă se metamorfozase într-o icoană ce străjuia zidurile unei mănăstiri. Își desfăcu cravata, ca și cum până atunci nu l-ar fi strâns la gât, se descheie la primul nasture de la cămașă. Scoase din buzunarul pantalonilor un telefon mobil și formă niște numere. - Alo! Să trăiești, Dane, ce faci? Cum merg afacerile? -... - Am nevoie de ajutorul tău. Vreau să-mi pregătești o șoferiță, să iasă bună de raliu. Da, plătesc eu, adică societatea. Salut! Mai formă
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
într-o deosebită ordine cărțile și celelalte materiale folosite de Deea la cursuri stătea în colțul opus bibliotecii și al canapelei extensibile. Se duse spre biblioteca de deasupra canapelei - pat, deschise cu o cheie ce o scoase din buzunarul de la pantalonul ce-l purta o ușiță ca de bar și luă o agendă legată în piele verzuie. Veni spre Andrada instalată deja în unicul fotoliu din cameră, ținând paharul cu suc rece în mână din care sorbea încet și cu plăcere
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
sobru, dar delicat. Hai să vedem ce alegem!” hotărî Laura cu voce tare, izbucnind imediat în râs auzindu-se. Deschise dulapul de haine și fixă cu privirea un costum elegant de vară, un deux pieces deschis la culoare, format din pantaloni evazați și taior cu guler lat, larg desfăcut pe piept, cu doar doi nasturi în zona taliei. „Hm! Nu este rău de loc..., dar dacă este noapte..., nu este normal să fiu, totuși, în pijama? Va fi spre bucuria lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
căzut în șanț, acolo rămâneai, statuie, până în primăvară! - Cu noaptea-n cap? Haaaa-ha-haaaa, auzi la el, acum se face unșpe și el zice că-i dimineață! - Unșpe? La naiba! Sar din pat și încep să dârdăi, cu mâinile bâjbâind după pantaloni, pulover, căciulă, mănuși. - Nenea Ionel, scuză-mă dar fug la grajd, să scot bălegarul.. - Hăăă-hăă, măi nepoate, crezi tu că a stat cumnatul Gică cu mâinile în sân? Că și zicea, ce-o fi cu gineri-miu de nu mișcă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
nepoate, buuun, dă-i bătaie, zicea nenea Ionel, cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul gol, cu sticla în mâinile fără mănuși... Când am dat de apă a fost calvar! M-am udat, gheața se întărea pe căciulă, pe pantaloni, pe topor! Simțeam cum îmi curge transpirație înghețată pe sub fular! Cum-necum, un pătrat de apă băltea în betonul acela ciudat! Nenea Ionel s-a ridicat, a luat lopata și s-a apropiat! - Fii atent, zice, apa nu e mai adâncă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
se ridicau de pe vârfurile stufului și de pe luciul apei, semn că fusese o noapte răcoroasă pe baltă, nu fierbinte, ca la mine în apartament. Transpirați, ne-am aruncat gecile de pe noi. Miruna a împrumutat de la mine o cămașă și un pantalon scurt, care îi veneau atât de bine, că o mâncam din priviri. Eram veseli și plini de o stare minunată de relaxare, cauzată de soarele cald și de primele noastre capturi. Era chiar distractiv să ne vezi, cum scoteam pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
îți dai seama. − Știu, cam peste tot e aceeași poveste; a intrat dihonia în ei! − Așa, respectivul îl reclamă pe un sătean că... țin-te bine! În urma unor discuții mai aprinse (astfel a cuvântat părintele), țăranul nostru și-a dat pantalonii până la genunchi și i-a prezentat preasfinției sale... dosul lui cel păcătos. − Hii! E prea de tot! Parcă nu-mi vine a crede! − A recunoscut omul. Un necăjit, mai mare mila. − Cerea daune morale, preotul? Nu le mai ajunge! − Da
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
la fetele lor. Să-mi spui adevărul. Doamne, nu-mi venea să cred ce mă întreabă, îmi simțeam obrajii arzând de rușine, auzi la ce se gândea. - NU, nu mi-a făcut nimic. E bun cu mine. Când îmi iau pantalonii scurți mă pune să mă schimb, îmi spune că sunt fată mare și-i rușine să stau așa în fața lui. Da? Așa ți-a zis? se miră mama. Da, așa. Nu a pus mâna pe tine? Mă enervezi, taci din
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
Suzana m-a informat, a doua zi, că sâmbătă seara a rezervat două locuri într-un bar de noapte din centrul orașului. Cum ne aflam în plină vară, nu a fost nevoie de o ținută sofisticată, fiind de ajuns un pantalon, asociat cu o cămașă cu mânecă scurtă și o pereche de pantofi sport. Barul era frumos, undeva la etaj, și plin cu tineret, mai ales că erau organizate în aceeași incintă și două banchete de absolvire a liceului. Interiorul era
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
vine de la San Diego, trece prin Los Angeles și merge dincolo în nord, spre Salt Lake City și mai departe pe teritoriul Canadei vecine. După ce autoritățile aeroportului din Frisco, ne “dezbrăcaseră” aproape complet, deculțându-ne până și de ciorapi, cureaua de la pantaloni, chipiu, pălărie, șapcă sau alt “acoperiș” și trecuți cu supunere printr-o “ramă” a unei uși imaginare care înregistra orice “urmă nepermisă și dușmănoasă”- cum aminteam într-un capitol anterior al cărții, la ieșirea din aeroportul internațional McCarran din Las
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
ei oameni, cu familie, cu copii, etc. - alta anunțând prin norme draconice comportamentul care guvernează locul, regulament tipărit într-o broșurică alb-negru simplă și oarecum subțirică și pe care îl poți cumpăra de la standul cu pliante, suveniruri, brelocuri, tricouri și pantaloni în dungi, verticale și orizontale după preferință, cătușe, lanterne, bice ori cravașe ale gardienilor, poze cu „musafiri iluștri”, etc. și care au, amândouă, o formulare frustă, lapidară care nu lasă loc niciunei interpretări, reflectă seriozitate în abordarea și rezolvarea oricărui
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]