8,430 matches
-
succesiune de figuri carismatice (Robert Park, Ernest Burgess, Ellsworth Faris, Louis Wirth, Herbert Blumer, George Herbert Mead și mulți alții). Dacă Școala de la Chicago a Însemnat doar perioada de mai sus sau a continuat - sub altă formă, dar bazată pe paradigme cunoscute - și după al doilea război mondial este subiectul unei analize critice În cadrul cărții lui Abbott, a cărei coautor este și Emanuel Gaziano („Transition and Tradition in the Second Chicago School”). La sfârșitul anilor ’50 structura Școlii nu mai este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a.m.d.), acest „egalitarianism diferențiat” e Întărit În societatea chineză și pe plan ideologic, aducându-se În repetate rânduri ofense la adresa imigranților rurali care Încercau să se stabilească În orașele mari. 3 Aici este vorba despre deschideri În ceea ce privește pătrunderea investigațiilor, paradigmelor tip Chicago În sociologia continentală. Scrierile istorice europene despre Chicago sunt mult mai vechi: de exemplu, Manuel Castells publică În Franța un studiu dedicat studiilor urbane de la Chicago Încă din anul 1968, precedând, practic, multe studii asemănătoare de peste ocean. Abbott
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să și le Împărtășească, trebuie să aibă disponibilitatea de a se Întâlni, de a intra În relații, de a vorbi despre valorile și interesele lor. Rețelele sociale sunt mijloacele prin care membrii individuali ai comunităților interrelaționează și creează sentimentul comunității. Paradigma rețelei sociale evidențiază importanța altor elemente semnificative din sistemul social al unui individ, care asigură suport și resurse, așa cum sunt informațiile și banii (Barnes, 1972; Leinhart, 1977). Cu toate că sunt mai multe definiții ale rețelelor sociale, cea mai comună se referă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
primii ani ai copilăriei, familia, școala și comunitatea influențează În mod simultan creșterea și dezvoltarea copiilor. Importanța continuă a acestor contexte În fiecare etapă a dezvoltării copilului este descrisă amănunțit de un număr de perspective teoretice aflate În legătură. Alături de paradigma rețelei sociale și conceptul de capital social, discutate mai Înainte, cea mai semnificativă este teoria intersectării sferelor de influență a lui J. Epstein (1990). Teoria integrează perspective educaționale, sociologice și psihologice despre organizațiile sociale, precum și cercetarea asupra efectelor mediului din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
descrie un cadru epistemologic nou pentru sociologia românească posibilă, ci și din faptul că privește atât sociologia, cât și Întreaga cunoaștere socială pe care o poate produce tranziția ca pe o componentă indispensabilă a succesului tranziției În România. Iată o paradigmă nouă, pentru că ideologia dominantă În prezent afirmă mai degrabă că tranziția românească este simplul produs al acțiunii politice românești, Întemeiată pe cunoașterea științifică și pe ideologia produsă extern, În lumea dezvoltată. Sociologia și cunoașterea societății românești trebuie să producă atât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
apartenenței tinerilor la structurile sociale dominante și funcționale pentru ei și pentru familiile lor. „Elemente În predefinirea modelului cultural”, al doilea capitol, ne dă definirea generală și conținutul conceptual al noțiunii de model. Tot În acest capitol autorul tratează problema paradigmelor În Înțelegerea modelelor culturale; potrivit opiniei autorului, paradigma este un alt element de care trebuie să ținem cont În orice Încercare de studiere și deci de definire a modelului cultural. Dimensiunea sociologică a modelului cultural ne propune perspectiva paradigmelor sociologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru ei și pentru familiile lor. „Elemente În predefinirea modelului cultural”, al doilea capitol, ne dă definirea generală și conținutul conceptual al noțiunii de model. Tot În acest capitol autorul tratează problema paradigmelor În Înțelegerea modelelor culturale; potrivit opiniei autorului, paradigma este un alt element de care trebuie să ținem cont În orice Încercare de studiere și deci de definire a modelului cultural. Dimensiunea sociologică a modelului cultural ne propune perspectiva paradigmelor sociologice care ne atrag atenția atât asupra suportului empiric
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
problema paradigmelor În Înțelegerea modelelor culturale; potrivit opiniei autorului, paradigma este un alt element de care trebuie să ținem cont În orice Încercare de studiere și deci de definire a modelului cultural. Dimensiunea sociologică a modelului cultural ne propune perspectiva paradigmelor sociologice care ne atrag atenția atât asupra suportului empiric, cât și asupra conținutului teoretic al oricărui discurs sociologic cu pretenție de enunț științific. Capitolul al treilea este intitulat ,,Dimensiuni ale Înțelegerii modelului cultural”. Dezbateriile asupra problemei modelului cultural cunosc un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
noastre fundamentale asupra Progresului, Rațiunii și Drepturilor Omului” (pp. 6-7). Catastrofa nucleară civilă de la 26 aprilie 1986, Între orele 1:16 și 1:23 dimineața, constituie, „dincolo de particularitatea istorică și geografică În care Încercăm să o Încadrăm”, un fel de „paradigmă” care „funcționează Într-o manieră asemănătoare unei oglinzi uriașe” și „plecând de la care este posibil să gândim « În afara acestei zoneă asupra chestiunii vieții umane aflate pradă amenințărilor și contaminărilor de tot felul” (pp. 6-7). Volumul reunește contribuțiile a aproape douăzeci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
necesare pentru a le pune În practică, procedeele de asigurare a consensului sau a ordinii sociale. Procesul de socializare se Înscrie Într-un raționament de tip holist sau tributar unor interpretări În termenii individualismului instituțional. Socializarea este analizată potrivit unei paradigme funcționaliste - În termenii rupturii de conformism și apariției comportamentelor deviante - sau potrivit unei paradigme interacționiste, punând În evidență contextul multidimensional. Socializarea poate fi, de asemenea, percepută, conform lui Jean Remy, ca o tranzacție - aducând aminte de imaginea simmeliană a punții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ordinii sociale. Procesul de socializare se Înscrie Într-un raționament de tip holist sau tributar unor interpretări În termenii individualismului instituțional. Socializarea este analizată potrivit unei paradigme funcționaliste - În termenii rupturii de conformism și apariției comportamentelor deviante - sau potrivit unei paradigme interacționiste, punând În evidență contextul multidimensional. Socializarea poate fi, de asemenea, percepută, conform lui Jean Remy, ca o tranzacție - aducând aminte de imaginea simmeliană a punții și a porții - Între sistemele de reguli și valori, pe de o parte, și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
urmă demers și primele operații este tot atât de mare ca și cea dintre săpăturile efectuate pe un șantier arheologic și folosirea lor de către specialiștii care știu, din câteva vestigii disparate, să recompună și să reînvie o întreagă lume dispărută.” Având drept paradigmă exemplară activitatea lui Perpessicius și drept argument irefutabil faptul că în absența cufărului cu manuscrise lăsat lui Titu Maiorescu opera eminesciană nu ar fi fost niciodată înțeleasă în adevăratele ei dimensiuni, O. își propune să surprindă literatura în chiar actul
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
O. ratează în mare măsură șansa de a da prima sinteză de anvergură asupra prozei optzeciste. Justă în esență, ideea de a circumscrie proza generației sale cu ajutorul conceptelor liminalitate și transgresiune este în același timp insuficientă pentru a identifica specificul paradigmei, de vreme ce contururile formulei se pierd în tabloul general al postmodernismului. Dar numele lui O. se asociază mai ales romanului Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita, care a cunoscut o receptare critică entuziastă. Ca și Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, Coaja
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
7-67; Constantin Crișan, Ontologia lui Constantin Noica, VTRA, 1983, 2; Apolzan, Aspecte, 264-267; Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, București, 1983; Steinhardt, Critică, 238-241; Andrei Pleșu, Între filosofie și înțelepciune. Însemnări despre Constantin Noica, ATN, 1985, 5; Gabriel Liiceanu, Filosofia și paradigma feminină a auditoriului, VR, 1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 206-211; Sorescu, Ușor cu pianul, 31-38; Constantin Barbu, Rostirea esențială, București, 1985, passim; Gheorghiță Geană, Paradigma freudiană a paideii, VR, 1986, 8; Adrian Marino, Logica teoriei literare, TR
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
înțelepciune. Însemnări despre Constantin Noica, ATN, 1985, 5; Gabriel Liiceanu, Filosofia și paradigma feminină a auditoriului, VR, 1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 206-211; Sorescu, Ușor cu pianul, 31-38; Constantin Barbu, Rostirea esențială, București, 1985, passim; Gheorghiță Geană, Paradigma freudiană a paideii, VR, 1986, 8; Adrian Marino, Logica teoriei literare, TR, 1986, 40; Gabriel Liiceanu, Epistolar, București, 1987; Marin Diaconu, Constantin Noica, „Revista de filosofie”, 1988, 2; Gabriel Liiceanu, Adsum? Modelul cultural și urgențele istoriei, „22”, 1990, 45; Lovinescu
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
1996, traducerile în italiană și franceză din Nichita Stănescu, textele critice dedicate operei acestuia (în special cel semnat de G. Rotiroti); în numărul 2/1998, studiul despre Ion Barbu și poezia textualistă, semnat de Marin Mincu, în care se propune paradigma barbiană pentru poezia română actuală; în numărul 1/1999, o convorbire a lui Mihai Șora cu Marin Mincu despre Eugen Ionescu și un text al directorului P. despre Ionescu, insistând pe dimensiunea universală, dar și pe cea locală („spiritul creativ
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
conformism și subversiune, problematizarea etică și filosofică, investigarea moravurilor „omului nou” (cu unele concesii față de stereotipurile epocii, dar și cu șarje bine dozate în punctele esențiale), chestionarea conștiinței și, din când în când, a inconștientului - toate acestea sunt note comune paradigmei literare din care face parte autorul. Totuși, nu de puține ori scrierile sale relevă surprinzătoare convergențe cu proza optzecistă, prin experimentele inter- și metatextuale, prin utilizarea pe scară largă a kitschului și prin construcția unor distopii terifiante. Nota particulară a
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
nu e cultivat decorativist, cu o complezență neangajantă pentru pitoresc (fie el și un pitoresc al sordidului), ci vehiculează, cu o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
o talentată eseistă, nedesprinsă totuși de aptitudinea ei bine marcată de cronicar literar. Autoarea reconstituie aici tipologia personajului feminin în literatura română de-a lungul unui secol, de la C. Negruzzi (Doamna B.) la Camil Petrescu (Doamna T.), urmărind schimbarea de paradigmă a acestuia, în funcție de care stabilește un rămuros arbore genealogic. Astfel, Coana Chirița a lui V. Alecsandri devine în Bucureștiul lui I. L. Caragiale Veta și Zița, chera Duduca a lui N. Filimon și Duduca Mamuca a lui B. P. Hasdeu sunt
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
valorile etice ale credinței, considerate de romancier nu teologal, ci filosofic (normele morale - conștiința, fericirea, binele), valorile gnoseologice, care pun problema răului instaurat în gândirea reflexivă ca rezultat al „conștiinței sfâșiate” (cunoaștere rațională și intuitivă), în sfârșit, valorile estetice ale paradigmei dostoievskiene, întemeiată pe echivalența frumos-Hristos- ideal (specificul artei ca fenomen al conștiinței). Două subcapitole ale cărții analizează cursul lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea dostoievskiană și contribuția lui Valeriu Cristea la cercetările asupra scriitorului rus. SCRIERI: Poetica lui Dostoievski, București, 1987
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
de-a treia origine a acestei lucrări, luând forma îndemnului de a explora tranziția postcomunistă în spațiul mai cuprinzător al modernității. Totuși, tocmai din identificarea acestor origini au rezultat și distanțările proprii. De fapt, voi argumenta în lucrare că doar paradigmele clasice ale sociologiei nu ne mai pot ajuta prea mult pentru a explica transformările sociale care se produc astăzi, întrucât acestea nu mai au ca țintă despărțirea de un trecut considerat tradițional, ci chiar asimilarea culturală a tradiției. Iluminismul și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în capitolele primei părți, un mod de caracterizare a perioadelor modernității și apoi unul de comparare. Trebuie spus de îndată că aceste moduri sunt eminamente sociologice, cu avantajele, dar și cu dezavantajele ce le sunt inerente. Oricum, vom urmări concomitent paradigmele organizării sociale și paradigmele sociologice care le-ar corespunde, întâlnirile și despărțirile lor, pentru a ajunge apoi, în partea a doua, să caracterizăm mai în detaliu și în mod sociologic cristalizări ale modernității reflexive. Capitolul 1. Proiectul iluminist de societate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un mod de caracterizare a perioadelor modernității și apoi unul de comparare. Trebuie spus de îndată că aceste moduri sunt eminamente sociologice, cu avantajele, dar și cu dezavantajele ce le sunt inerente. Oricum, vom urmări concomitent paradigmele organizării sociale și paradigmele sociologice care le-ar corespunde, întâlnirile și despărțirile lor, pentru a ajunge apoi, în partea a doua, să caracterizăm mai în detaliu și în mod sociologic cristalizări ale modernității reflexive. Capitolul 1. Proiectul iluminist de societate și știință socială Fiică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
diferită de trecutul ce trebuia depășit. Cum modernitatea nu e unică, mereu identificată cu aceleași forme de organizare socială, ci include varii tranziții în diverse perioade de timp și spații sociale, tot astfel, nu există o sociologie unică, a cărei paradigmă teoretică să explice întreaga modernitate și tranzițiile ce s-ar produce în interiorul ei, indiferent de timpul și spațiul social. În locul căutării unei paradigme sociologice unice și universale, s-a dovedit a fi mai profitabilă teoretic și mai benefică social prospectarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în diverse perioade de timp și spații sociale, tot astfel, nu există o sociologie unică, a cărei paradigmă teoretică să explice întreaga modernitate și tranzițiile ce s-ar produce în interiorul ei, indiferent de timpul și spațiul social. În locul căutării unei paradigme sociologice unice și universale, s-a dovedit a fi mai profitabilă teoretic și mai benefică social prospectarea corespondențelor adecvate dintre tranzițiile modernității și paradigmele explicative din sociologie. În cele ce urmează, voi consolida „proiectul iluminist” societate și cel de știință
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]