3,306 matches
-
bordurilor împletite, prin dezvoltarea literelor împodobite cu scene narative, care înlocuiesc complet inițialele ornate și nu mai servesc decît drept cadru micilor scene pictate. În timp ce importanța goticului din Ile-de-France se afirmă în timpul Sfîntului Ludovic, în Europa Occidentală se impune miniatura pariziană; excluzînd Parisul, decorarea manuscriselor este cea mai răspîndită în Picardia și Artois, ținuturi ale povestitorilor și truverilor. Expansiunea mecenatului în secolul al XIV-lea (Carol al V-lea, duce de Berry) favorizează îmbogățirea decorării cărții. Ilustrația suportă mai multe inovații
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu o vopsea monocromă în camaďeu gri, dînd iluzia reliefului sculptat (Grandes chroniques de France, 1375). În personaje, se găsesc lascivitatea caracteristică sculpturii contemporane și exagerări care ușurează exprimarea caracterelor și a sentimentelor, forțînd-o. Cele mai bune realizări ale artei pariziene la începutul secolului sînt atribuite lui Jean Pucelle (Bréviaire de Belleville, Biblie de Robert de Billyng, Heures de Jeanne d'Evreux). Miniatura pariziană se îmbogățește și cu elemente ale artei flamande; Carol al V-lea îl cheamă pe Jean de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
contemporane și exagerări care ușurează exprimarea caracterelor și a sentimentelor, forțînd-o. Cele mai bune realizări ale artei pariziene la începutul secolului sînt atribuite lui Jean Pucelle (Bréviaire de Belleville, Biblie de Robert de Billyng, Heures de Jeanne d'Evreux). Miniatura pariziană se îmbogățește și cu elemente ale artei flamande; Carol al V-lea îl cheamă pe Jean de Bruges la Paris, iar pentru ducele de Berry lucrează oameni din nord: André Beauneveu, de Valenciennes (Psautier), Jaquemart de Hesdin (Petites, Trčs belles
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cartea unei personalități, sînt la originea portretului. Tot aici trebuie căutată și originea peisajului, care se substituie fondurilor compacte și cadrilate. Miniaturile care ilustrează cronicile au furnizat modele picturii istorice. La începutul secolului al XV-lea, cei mai buni artiști parizieni sînt anonimi: maeștrii de Bedford, de Boucicaut, de Rohan, sînt numiți astfel după operele lor cele mai bune. Centrele de producție se deplasează apoi spre malurile Loarei, în timp ce regele Franței se refugiază la Bourges. Jean Fouquet (cca. 1420-1480) este celebru
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
lor. Astfel s-au stabilit ateliere tipografice în orașele universitare. Este cunoscut cazul Parisului. Ca urmare a inițiativei starețului de la Sorbona, Jean Heynlin, de origine germană, și a profesorului și umanistului Guillaume Fichet, trei tipografi germani au instalat prima tipografie pariziană, în 1470, în clădirile universitare; ei au publicat mai întîi texte clasice, cu caractere romane: Gasparin de Bergame, Sallustiu, Valerius Maximus, Cicero, Lorenzo Valla. Încă din secolul al XV-lea, cea mai mare parte a marilor orașe universitare europene au
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
al XV-lea, cea mai mare parte a marilor orașe universitare europene au mașini de tipar care-și inaugurează activitatea prin publicarea tratatelor teologice, juridice sau medicale, conform nevoilor învățămîntului. Dar clientela universitară nu dădea întotdeauna comenzi suficiente. Primii tipografi parizieni au trebuit să părăsească Sorbona după trei ani și să se instaleze pe strada Saint-Jacques, unde au publicat, cu caractere gotice, cărți pentru un public mai larg. De fapt, principalele centre de producție și de difuzare a cărții tipărite au
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai este folosit în zilele noastre în tot textul, dar mai servește încă la sublinierea anumitor cuvinte sau pasaje. Au existat în istoria cărții și alte încercări pentru a imita scrierile de mînă. La mijlocul secolului al XVI-lea, un tipograf parizian stabilit la Lyon, Robert Granjon, a gravat caractere inspirate din cursiva epocii, numite caractere de civilité pentru că au servit la tipărirea cărții De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai multe
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
al XVI-lea, un tipograf parizian stabilit la Lyon, Robert Granjon, a gravat caractere inspirate din cursiva epocii, numite caractere de civilité pentru că au servit la tipărirea cărții De civilitate morum puerilum a lui Erasmus. Un secol mai tîrziu, tipograful parizian Pierre Moreau publică mai multe lucrări în scrierea financičre, reproducînd caligrafia timpului său. Primii tipografi au folosit în manuscrise și literele duble și abrevierile, la care apelau copiștii pentru a cîștiga timp și loc. Erau totuși interesați să piardă puțin
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pentru Antoine Vérard (Art de bien vivre et de bien mourir, 1492, Chroniques de France, 1493). O mare parte a producției era constituită din cărți liturgice și mai ales din cărți de rugăciune, care au fost marele succes al editării pariziene timp de jumătate de secol (1485-1535). Toate erau ilustrate din abundență cu subiecte importante gravate în lemn și cu ancadramente pe aproape toate paginile. 2. Gravura în metal. Tipografii au putut folosi plăcile de metal gravate în relief și să
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
populare. Cartea de rugăciuni este un exemplu excelent al acestei difuzări. O găsim peste tot, legată bogat și în mai multe exemplare la persoanele înstărite și cumpărată cu cîțiva bănuți de la negustorul de mărunțișuri la persoanele sărace. Într-o ediție pariziană din 1533, tipograful explică: "literele oferă pricepere celor învățați așa cum imaginea îi învață pe cei neștiutori de carte și săraci" și consideră că prin ilustrație "cei care nu cunosc literele pot să citească și să înțeleagă taina lucrurilor". O jumătate
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
oferă pricepere celor învățați așa cum imaginea îi învață pe cei neștiutori de carte și săraci" și consideră că prin ilustrație "cei care nu cunosc literele pot să citească și să înțeleagă taina lucrurilor". O jumătate de secol mai tîrziu, avocatul parizian Simon Marion constată că succesul acestor cărți este așa de mare încît "un număr nesfîrșit chiar dintre cei care nu știau să citească vor considera necuviincios să nu aibă cărți de rugăciuni". Astfel, dacă ar fi să credem cele două
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Catehismului conciliului celor 30. El pretinde chiar să i se rezerve privilegiul exorbitant al tipăririi cărților liturgice după uzul roman; în fața protestelor regilor Franței și Spaniei se ajunge la soluția ca familia Plantin-Moretus la Anvers și o companie de librari parizieni (Compagnie des usages) să împartă acest privilegiu; editările textelor Sfinților Părinți dau naștere la monopoluri asemănătoare, așa cum este Compagnie de Grand navire la Paris. De fapt, amploarea și cheltuielile unor asemenea editări justificau regruparea mai multor librari și protecția lor
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
limitat mai întîi la tipărituri de lux, pentru a ridica nivelul editării franceze, și la publicarea colecțiilor mari, care cereau o finanțare amplă. Librari importanți servesc Contrareforma, la Paris (Sebastien Cramoisy) ca și la Lyon (Jacques Cardon). Și alți tipografi parizieni merită să fie citați: Antoine Vitré, care a tipărit o Biblie poliglotă în 10 volume (1628-1645), Augustin Courbé, care a fost editorul la modă în vremea sa (1629-1660), Coignard, care publică primele două ediții din Dictionnaire de l'Académie française
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
un tratat asupra acestui subiect (1766). O altă inovație în decorația cărții este folosirea vinietei tipografice, care permitea, prin asamblare, realizarea unor motive ample și variate. Puțin utilizate pînă atunci, aceste viniete de fontă sînt puse în folosință de turnătorii parizieni, mai ales de Pierre-Simon Fournier, care a prezentat o mare varietate de modele în Manuel typographique (Manualul tipografic) (1764-1766). V. Editarea în secolul al XVIII-lea În secolul luminilor, noile idei reușesc să înlăture barierele reglementării cărții și sistemele de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Urmînd aceeași cale, Michel Lévy creează în 1851 o colecție de 1 franc, publicînd și autori buni. Pentru a face față problemelor, profesioniștii se organizează. Urmînd exemplul societății Börsenverein der Deutschen Buchhändler, fondată la Leipzig în 1825, mai mulți editori parizieni creează în 1847 Cercle de la librairie, pentru a-și apăra interesele comune; autorii se grupează, în 1837, într-o Société des Gens de Lettres. Prosperitatea economică din al II-lea Imperiu favorizează editarea, în ciuda constrîngerilor pe care le impune cenzura
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
povestiri educative pentru tineret, ale căror volume erau învelite cu coperți policrome atrăgătoare, se înmulțesc atît la Paris, cît și în provincie (la Mame în Tours, Ardant în Limoges, Lefort în Lille). Marele pionier în acest domeniu va fi editorul parizian Hetzel, care creează în 1864 un periodic pentru tineret, "Magasin d'éducation et de récréation", al cărui titlu este un întreg program pe care îl dezvoltă publicînd cărțile lui J. Macé, L. Desnoyers, Erckmann-Chatrian și descoperindu-l pe J. Verne
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
1913: "Le Petit Parisien": 1 milion și jumătate; 1968: ansamblul cotidienelor: 12 073 000; 1979: ansamblul cotidienelor: 10 509 000; 1989: ansamblul cotidienelor: 9 921 000 (din care 7 093 000 pentru provincie). Acest declin este specific mai ales presei pariziene, cea din provincie aproape menținîndu-și tirajele. Fenomenul nu se datorează numai concurenței noilor mijloace de comunicare în masă, ci și înmulțirii și diversificării periodicelor săptămînale și lunare. 3. Cartea în lumea actuală. A) Producția totală. Statisticile publicate de Unesco permit
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Beigbeder nu mai candidează, pentru că a avut ceva probleme cu cocaina și poliția a aflat. Jean-Marc (când își pune ochelari, arată ca un filosof francez de stânga, ceea ce probabil că și este) vrea mai ales să le dea de gândit parizienilor. În arondismentul al șaselea, locurile de parcare pentru persoanele cu handicap sunt întotdeauna ocupate nemotivat, rampe de acces nu există, magazinele de cartier dispar, cele de lux au ocupat, prin chirii monstruoase, vechi spații de locuit, discrepanțele între SDF (fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Dincolo de aceste imagini, se întinde însă orașul acela în care turistul cheltuie pe legende și în care grandoarea poate fi și copleșitoare, mai ales pentru un om care abia descoperă capitala Franței. Deși am promis că voi reveni cu spectacolul parizian real, mițam dat seama între timp că, în mai puțin de două săptămâni, „vederile“ pe care vi lețaș trimite nțar putea fi decât alte clișee: de la Tour Eiffel la Pere Lachaise, trecând prin Luvru sau cotindțo spre Versailles, am rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
spună doar atât: nu am căutat cu tot dinadinsul chipuri de cerșetori. În Paris însă îi vezi la tot pasul, aruncați de soartă printre frumusețile, printre legendele orașului. Însă, în mod evident, așa cum am încercat să arăt mai sus, cerșetoria pariziană e cu totul diferită de cea cu care nețam obișnuit. Are, cum pot săți spun altfel?, stil. Un stil la care ița obligat concurența. Iar ei, cerșetorii, fac parte din acel „altceva“ pe care îl promiteam în primul meu articol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
o fericită conjuncție, prin convingerea adâncă a lui Remy că își poate depăși condiția. Că poate face mai mult decât să fure mâncare din gospodăriile oamenilor sau să scotocească prin gunoaiele lor. Cel ce-i întreține visul e marele bucătar parizian Auguste Gusteau, a cărui deviză este „Oricine poate să gătească“. Cei care vor să spulbere acest vis în curs de realizare sunt - categorial - mai întâi șoarecii, apoi oamenii. Remy are parte însă și de obstrucții ori rezistențe individuale. Dacă Anton
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
destinul meu“ Cristina Hermeziu Nicolas Bataille avea 20 de ani când a descoperit, cu surprindere, un autor dramatic necunoscut, un oarecare Eugene Ionesco. I-au plăcut textul lui proaspăt, replicile în răspăr. L-a pus în scenă la un teatru parizian și s-a ales cu înjurături și roșii strivite, aruncate în obraz. Astăzi, Nicolas Bataille are 81 de ani, dintre care 50 petrecuți pe scena Teatrului de la Huchette din Cartierul Latin, în costumul pieselor lui Ionesco. Seară de seară, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
la 23% de familii. Ele îl interesează mai mult, sau în aceeași măsură, pe un telespectator din trei82. Însă publicul interesat este cu 10 ani mai bătrîn decît vîrsta medie a populației franceze (43 de ani) și este mai mult parizian decît provincial. Interesul este mai scăzut la tineri, la muncitori și la agricultori. Proximitatea politică a Partidului Comunist sau a Frontului Național este dublată de o evitare mai accentuată a acestor emisiuni. Consultările electorale lasă loc unor comportamente de informare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
FOI DE NAPOLITANA (5) O cană de zahăr ars caramel se răstoarnă pe marmură și se răcește. După aceea, se pisează și se amestecă cu 300 g unt frecat spumă, iar la final, se umplu foile. CREME PENTRU PRĂJITURI Crema pariziană - 5 ouă se bat spumă, apoi, separat, se face un sirop dintr-o cană de zahăr și jumătate de cană de apă, care se fierb până se fac bășici galbene, apoi amestecăm cu ouăle bătute. Crema albă - se fierb 150
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
Tratamentul deformațiilor consecutive paraliziei infantile la nivelul genunchiului” (1910). Venit la București, se consacră definitiv și cu multă pasiune chirurgiei și ortopediei pediatrice, fiind receptiv la înnoirile domeniului pe plan european (de altfel făcuse mai multe stagii în servicii chirurgicale pariziene); îmbunătățește practici specifice noului său domeniu: rahianestezia la copii, rahisinteza pentru morbul lui Pott, artrodezele în coxalgia copilului, osteosinteza în ortopedia pediatrică. Clinica se modernizează: se separă secția septică de cea aseptică; sunt funcționale 3 săli de operație, fiecare dotată
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]