3,522 matches
-
Ca și în cazul altor evenimente culturale de acest gen, organizatorii au fost Ambasada Finlandei și Centrul Cultural Sindan. Evenimentul s-a ținut la Cluj și a beneficiat de prezența unor invitați finlandezi importanți, precum Cvartetul Tempera care a interpretat partituri de Sibelius, printre care op. 56 Voci intime, semnificativ pentru "școala națională finlandeză". Miniaturi de Sibelius a interpretat și pianista Ilinca Dumitrescu. "Serile Muzicii Finlandeze au constituit astfel o reușită incontestabilă, fiind totodată un model de colaborare cu artiștii și
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Tosca a lui Puccini. Floria Tosca a fost interpretată de soprana finlandeză Karita Mattila care s-a aflat "într-o formă excelentă vocală"679. Cuvintele de laudă la adresa sopranei continuă, M. Canciovici precizând că "posedă o voce potrivită pentru această partitură, cu acute puternice, cu accente dramatice evidente, având un registru grav bine pus la punct. Are senzualitate în glas, a fost bine îndrumată de regizor pentru a marca acele momente de tensiune dramatică care se creează de-a lungul evoluției
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
traducere de Simo Määttä, Tampere, Eurooppalaisen filosofian seura, 2009. Crăciunaș, Silviu, Kadonneet jalanjäljet (Ultimul pieton), traducere (din limba engleză) de Kaj Kauhanen, Hämeenlinna, Arvi A. Karisto Osakeyhtiö, 1965. Eminescu, Mihai, Runoja (Poezii), traducere de Liisa Ryömä, prefață de Marjo Cosma, partituri compuse de Aleksi Ahoniemi, Somero, Littera, 1995. Eliade, Mircea, Ikuisen paluun myytti: Kosmos ja historia (Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri și repetare), traducere (din limba franceză), prefață și note de Teuvo Laitila, Helsinki, Loki-kirjat, 1993. Eliade, Mircea, Pyhä ja profaani. (Sacrul
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
operele sale a fost unul olfactiv, dat de mirosul lemnului care umplea parterul Academiei de Arte. Opera sa este caracterizată de Geo Șerban drept una sobră și elevată. Exponatele lui Timo Pentillä îl fac să-și aducă aminte de o partitură din Sibelius. Cf. Geo Șerban, Apropieri de la distanță, în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982, pp. 282-286. 244 Gheorghe Angel, Plasticieni și muzee..., în "Secolul 20", nr. 10-11-12 (262-263-264), 1982, pp. 287-288. 245 Teodor Moraru, Kuopio, în "Secolul 20", nr.
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
2003 era romanul liric și experimental al exilului și al imposibilei întoarceri, cețos și diafanizat pe largi porțiuni. Doar câteva personaje căpătau o voce individuală, majoritatea devenind voci dintr-un cor, timbrul lor personal fiind aglutinat, anonimizat, chiar atunci când (în partitura lui Daniel Izvoranu, de pildă) părea să se audă singur. Epicul era jertfit planului simbolic, fiecărui personaj și fiecărei secvențe i se suprapunea un echivalent mitologic, ceea ce putea să justifice încețoșarea perspectivei. Trimiterile făcute de cronicari sau de autoarea însăși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
apartamentele închiriate de Securitate folosește uneori un lexic neologic, aseptic și plin de sarcasm, asemănător celui al lui Norman Manea: „unul dintre ei, totdeauna el, se va plânge de hiperaciditate, melenă, mașinații, micțiuni, manevre, mâncătorii infernale“. Tânărul Daniel are o partitură esențială, ca martor creditabil (singurul) al dezastrului uman din dictatură și potențial fiu („Telemac“) al acestui Ulise de peste țări. Dar nici el nu scapă viziunii ironice a autoarei, prin recuzita adolescentină de epocă și mai ales prin practicarea acelui argou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
meritele sale excepționale, Bergel nu a făcut o muncă de pionerat pe un teren virgin. Înregistrată prima oară pe disc în 1934/35 de Cvartetul Roth (CD Divine Art 27804), Arta fugii a fost orchestrată de Wolfgang Graeser în 1924, partitură a cărei premieră a avut loc în 1927 la Leipzig sub bagheta cantorului Karl Straube. Contestată, între altele, ca prea „romantică“, sarcina a fost preluată de compozitorul, organistul, muzicologul și inginerul de sunet elvețian Roger Vuataz. Dirijorul Hermann Scherchen avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
mi se pare esențială în ceea ce-a întreprins Zappa, se poate exemplifica prin experimentul numit Approximate. Este o bucată muzicală scurtă, un fel de interludiu extins la nevoie într-o piesă de sine stătătoare. O primă variantă de show: partitura este interpretată clasic de întreg ansamblul (dirijat de Zappa în nota sa excentricăă. Apoi, fiecare instrumentist își cântă partea de compoziție numai vocal. Consecința? Un soi de cvintet fără noimă, dar cu mult haz și ritm. În fine, tipic Zappa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
dirijat de Zappa în nota sa excentricăă. Apoi, fiecare instrumentist își cântă partea de compoziție numai vocal. Consecința? Un soi de cvintet fără noimă, dar cu mult haz și ritm. În fine, tipic Zappa, cei cinci sunt puși să danseze partitura! Ceea ce se și întâmplă, cu rezultatul pe care îl puteți aprecia singuri... Improvizația ca-n commedia dell’arte se prelungește până în studioul Compact Video. Este adus un actor care citește întrebările puse de Zappa mai înainte, doar pentru a primi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
elementele de succes sau efectele asupra spectatorilor. Spre deosebire de vechii greci care nu agreau pantomima, romanii au înlocuit treptat teatrul vorbit cu acest gen de spectacol oferit de limbajul corpului. Potrivit mărturiilor celor doi mimi străluciți, Bathyllus din Alexandria, specializat în partituri comice, și Pylade din Cilicia, vestit pentru interpretarea patetică a rolurilor de tragedie, lumea nu venea la teatru pentru a afla subiectul, întrucât îl știa dinainte, ci doar pentru a aprecia performanța actorilor, care traduceau în limbaj gestual fiecare scenă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
liceu predomină disciplinele realiste comparativ cu cel de-al doilea în care se studiază mai mult disciplinele umaniste. Potrivit așteptărilor, profesorii din Liceul de Artă folosesc cele mai multe materiale didactice, la itemul ,,altele" fiind menționate ,,ceramica, lutul, lemnul, plastelina, instrumentele muzicale, partituri, pensule, spatule etc.". În cadrul celor trei licee remarcăm ponderea foarte mică a itemilor ,,utilizează notițele sale" (frecvența = 0.07) și ,,nu utilizează nici un material didactic" (frecvența = 0.06), fapt ce ne demonstrează faptul că profesorii sunt conștienți de rolul mijloacelor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gândi arta, ca experiment conceptual. Deși Pop Art, Nouveau Réalism-ul, Fluxus și Minimalism-ul au precedat cronologic Conceptual Art, fiecare dintre ele au uzat de modalități conceptuale de exprimare artistică. De la ștergerea unui desen a lui De Kooning de către Rauschenberg la partiturile imprevizibile ale lui Cage, ori de la "zonele de sensibilitate picturală imaterială" schimbate pe aur de către Klein la "Identikit..." ca ready-made a lui Arman și până la acromurile lui Manzoni; de la happening-urile zgomotoase ale grupării Fluxus și punerea în practică de către
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dar și a reproșurilor elegante și a contestațiilor severe, de care „s-a bucurat” ultima sa carte. Mulțimea lor, varietatea și, uneori, pitorescul balcanic sunt parte integrantă a „spectacolului” la care ne invită Grigore Codrescu când restaurează, în discurs propriu, partitura actanților, elementele de decor și petele de culoare vizibile în lumina reflectorului istoric, cultural și chiar politic. Intrăm în „sală” știind bine că primatul este al textului (Istoria... lui N. Manolescu), fără a uita însă de „contribuția creatoare” a regiei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar și a reproșurilor elegante și a contestațiilor severe, de care „s-a bucurat” ultima sa carte. Mulțimea lor, varietatea și, uneori, pitorescul balcanic sunt parte integrantă a „spectacolului” la care ne invită Grigore Codrescu când restaurează, în discurs propriu, partitura actanților, elementele de decor și petele de culoare vizibile în lumina reflectorului istoric, cultural și chiar politic. Intrăm în „sală” știind bine că primatul este al textului (Istoria... lui N. Manolescu), fără a uita însă de „contribuția creatoare” a regiei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ține, a uita, a vedea, a zice etc. și utilizările lor contextuale, în diferite enunțuri. De exemplu, sensurile verbului a citi: Copilul citește lecția din abecedar. ("parcurge") Îi citește și lui articolul. ("prezintă/ comunică") La ora de Educație muzicală citește partitura. ("descifrează și reproduce notele, vocal sau instrumental") Citește cu atenție harta pentru a-i da cele mai bune indicații. ("interpretează datele/ reconstituie traseul") Citește apometrul. ("înregistrează informațiile oferite de un aparat/ indicator") Îi citește speranța din privire. ("descoperă/ sesizează/ observă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ar adopta ca Imn Olimpic Internațional (Atena, 2 mai 1957)”. Această intervenție a Annei Samara a venit în momentul în care Societatea Drepturilor de Autor a cerut o sumă fabuloasă pentru imnul compozitorului Michal Spisak, ales dintre alte 392 de partituri din 40 de țări, în urma unui concurs pentru Imnul Jocurilor Olimpice de la Melbourne. În urma demersurilor făcute de către Anna Samara, pe stadionul olimpic de la Roma, în 1960, pe un aranjament pentru fanfară de Domenico Fantini, a răsunat imnul primei ediții a Jocurilor Olimpice
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
nu se situează de obicei, în mod direct, în însușirile dominante, deși nu sînt incompatibile cu ele. Aceasta atestă profunda înțelegere a naturii umane de către Shakespeare. Orice caracter este asemenea unei orchestre, care este întreruptă numai în unele episoade de partituri solo. Sînt nedreptățiți dramaturgii, cînd se trece cu vederea această deosebire. Aristotel comite deja o asemenea nedreptate (Poetică, cap. 15), atunci cînd descoperă în Îfigenia lui Euripide o inconsecvență în faptul că ea apare ca o ființă diferită față de cea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mare pictor, un mare scriitor, un mare istoric, un mare economist sau un mare psiholog care nu a petrecut ore în șir în analizarea marilor opere care în toate aceste discipline provin din trecut. J.S. Bach copia ore în șir partiturile predecesorilor săi pentru a le stăpâni bine. Beethoven nu ar fi putut să atingă culmile de excelență artistică pe care le-a atins, dacă nu l-ar fi studiat pe Haydn. Dimpotrivă, expozițiile care invadează astăzi muzeele de artă contemporană
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
și la vioară, violă, orgă. Până la 10 ani urmează cursurile școlii primare. Apare de câteva ori în concerte publice, impresionând asistența prin promițătorul său talent. Lipsa de mijloace nu-i permite să urmeze cursurile învățământului mediu dar paralel cu studiul partiturilor marilor clasici Bach, Haendel, Haydn, Mozart, micul Beethoven soarbe cu nesaț zeci de lucrări de cultură generală, își înobilează spiritul citind pe Homer, Shakespeare, Cicero, Plutarh, și întreaga literatură clasică germană. Muzica devine pentru Ludwig sensul vieții, mijlocul de a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mulțimilor, purtând flacăra ce le luminează viitorul. Dar omul de voință fermă, ale cărui însușiri concentrau hotărârea și însuflețirea, avea să-i producă compozitorului german o cumplită deziluzie. Primul consul se proclamă împărat. Furios, Beethoven nu a mai acceptat ca partitura să fie trimisă la Paris. Rupând cu mânie dedicația, a strigat: Nu e prin urmare decât un om obișnuit!...de acum el va călca în picioare toate drepturile umane și nu va mai trăi decât pentru ambițiile lui. Se va
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
doar cântă la el!) și vocalist yodelin’, Chad Wackerman, un tânăr baterist venit dinspre jazz, competent și rapid. Iar Bobby Martin este un muzician complet: clape, instrumente de suflat, voce întinsă pe n-șpe octave! Omul poate reda chiar și partituri de soprană, fără să forțeze, la o înălțime ce contrabalansează vocea sobră, de bas profund melodios, particularitatea lui Frank Zappa! Combinația aceasta, al cărei termen de comparație se găsește doar în lumea operei, alcătuiește un ansamblu - aș scrie preclasic, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
deoarece asta Înseamnă, după el, fericirea. Cerea să pun Five Miles Out, folosea În chip de vocoder un tub de spray căruia Îi Înlăturase capetele și Îngâna pasajele vocale masculine Îndemnând-o pe unduitoarea gazdă cu alură nordică să susțină partitura lui Maggie Reilly. Iubitorul de jazz nu se preta la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea reținut și flutura barbișonul În ritmul lui Orabidoo, piesă apropiată de sonoritățile elevate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
În lecție sunt: polca, galopul, muzică folclorică, disco, jazz, rap, pop; În măsura 3/4: vals, mazurca, poloneza, piese folk, disco, iar În măsura 4/4: marșuri, jazz, tangou. Piese ca: adagio, horă sunt scrise În măsura 6/6. Începutul partiturilor muzicale este marcat de primul timp al măsurii. Uneori ele Încep cu o măsură incompletă, numită auftakt. Auftakt-ul trebuie sesizat pentru a pregăti mișcarea care urmează, avântul spre timpul accentuat al mișcării următoare, găsirea corespondentei motrice. Ritmul este o caracteristică
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
și beatnikului? R.C.: Ele până la un punct sunt deliruri distincte, dar, la un moment dat, se întretaie, se încrucișează, bătălia le face să se încrucișeze, există un continuum, o conductă, un cordon ombilical care apar. Chiar dacă, în același timp, în partitura beatnikului există și un comentariu ironic - e foarte bine că există acel comentariu ironic, căci demolează delirul pianistei. A.C.: Delirul venea și din orarul nostru imposibil, fiindcă sunt opt ore diferență între noi și, când eu eram treaz, Ruxandra dormea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
la ore neobișnuite... la 4 dimineașa, delirul trăiește în orice caz, peste tot. Am scris niște poezii pe marginea poeziei și vorbeam chiar despre diferența de orar și despre cum am delirat împreună. R.C.: Uneori, ca să facem legăturile, punțile între partiturile noastre de poezie, eu stăteam până la miezul nopții, ca să pot să-l mai prind pe Andrei, să-l găsesc pe mail, pentru că, evident, nu stătea tot timpul pe Internet, iar lui i se întâmpla să stea treaz până la 4 dimineața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]