2,472 matches
-
și suprimarea vorbirii bărbatului pentru ca femeia să se poată exprima fără piedici, iată drumul întortocheat, plin de renunțări și revelații, pe care ni-l propune scriitorul afgano-francez. Syngué sabour este piatra răbdării răsturnată, acea piatră fabuloasă pe care, potrivit legendei persane, o așezi în fața ta pentru a-i spune în șoaptă toate secretele, toate durerile tale, zi de zi, seară de seară... pînă ce explodează. În vreme ce războiul face ravagii la Kabul, o tînără femeie își veghează soțul, erou de război, cufundat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în limba franceză. ("La Revue de Teheran", feb. 2009) Libertatea în cuvînt poate fi și o capcană. Pentru că trebuie să cunoști foarte bine toate subtilitățile culturale și istorice ale limbilor și societăților care le practică. Deci, e adevărat că limba persană e apropiată de franceză în anumite privințe, dar în același timp, a trece de la una la alta presupune o călătorie lungă, atît lingvistică, cît și culturală. O călătorie inițiatică pentru Atiq Rahimi, venit pe lume într-o limbă, persana, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui eu prea îngust, strîmb, instabil și fragmentar. Iar pentru noi, un regal intelectual, destabilizant, desigur, dar în egală măsură jubilator. Să ne amintim de acea povestire filosofică, Conferință a păsărilor, a poetului persan din secolul al XII-lea, Attâr, în care acesta povestește despre lungul periplu al păsărilor în căutarea adevăratului lor rege, Simorg. Păsările traversează șapte văi, pline de pericole și de minunății, dintre care una, valea mirării, unde este în același
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este, cămilă nu este, Struț aplos nu este, de aer nu este, de apă nu este", ci "traghelaful firii" din ambele monarhii. O călătorie fabuloasă pe apa Nilului în sus, făcută de Cămilă, e prilej de uimitoare descripții în caligrafie persană: "... Așa dară despre răsărit bălțile, munții și locul se avea; iară despre apus, adecă din cotro Nilul venea și anapetele bălților îngemănîndu-se se despărțea, într-alt chip era; că pre cât munții acei din stânga și din dreapta se înălța (că și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amenințătoare, Nălțând pe toată culmea cîte-o spânzurătoare; Și stâncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe, Deschid largi negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adâncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a piere de lumină... sau o miniatură persană: Se duce calul Graur spre codrii de stejari, În care greu se luptă balaurii cei mari Cu pajuri năzdrăvane născute-n ceea lume; Prin locuri unde șerpii brilianturi fac din spume, Și zmeii fac palaturi de-argint cu turnuri dese
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și de istorie a religiilor privind Crăciunul. De aici aflăm că celebrul personaj era o divinitate în panteonul indo-european, celebrată și de strămoșii noștri geto-daci (Ion Ghinoiu). Peste ea s-au suprapus elemente din Saturnaliile romane și din cultura zeului persan Mitra. A venit apoi momentul Nașterii Mântuitorului, Crăciunul fiind asimilat de acum încolo acestui fapt arhetipal din creștinism. Personajul Crăciun, cel ostil Nașterii lui Isus Hristos, a dispărut. Peste timp a apărut din Laponia un al Moș Crăciun, unul mare, bonom
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Tetra 1004 1977 1999 Ț Pirat 2003 1999 D Roza 1017 1999 D Roxana 1004 1995 D Sătmărean 1017 2001 Ț Select 1004 1968 2000 D Triel 2004 1994 D Verdi 1993 radiat (2003) D Vesna 2064 1999 Ț ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── TRIFOI PERSAN - Trifolium resupinatum L. ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul Observații înregistrării reînscrierii (radierii) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Archibald 2003 1996 D ──���─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── GULIE FURAJERA - Brassica napus L., văr, napobrassica ( L.) Rchb. Denumirea soiului Menținătorul Anul Anul Observații soiului înregistrării reînscrierii (radierii) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Ana Maria 1003 2002 Dana
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]
-
pentru că nimeni nu putea să mă strige așa, considerând, probabil, că era un nume prea grav pentru un copil. Credeam că e de origine slavă, dar am aflat mai târziu (mi-a spus profesorul Constantin Daicoviciu) că e de origine persană. Și ca regizor, am semnat Alexa Visarion. E o mândrie pentru familie de a-l duce mai departe pentru că tata avea același nume și mulți doreau să-l șteargă. Mi-a spus odată Florin Piersic: "Prietene, noi avem nume frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de unde rezult] și responsabilitatea evreilor fâț] de str]ini - chiar și fâț] de asirieni (Iona 4.11). Pe m]sur] ce luptă asupra eticii diviziunii c]p]ta amploare, un alt element a influențat gândirea evreiasc]. Cu origini în religia persan] a profetului Zoroastru, acest element a introdus în iudaism noțiunea arian] de „dualism cosmic”. Teologia lui Zoroastru afirmă c] Ahura Mazda, atotștiutorul creator și ocrotitor al lumii binelui, adev]rului, purit]ții și luminii a fost contrapus lui Angra Mainyu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s] adopte relativismul moral, argumentul legat de diversitate nu susține în nici un fel, simplu sau direct, relativismul). Așa cum au ar]țâț dialogurile socratice ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
topică: AOV, dacă A și O sunt pronume sau dacă A e pronume și O, nume; OAV, dacă O și A sunt nume sau dacă O e pronume și A, nume. ELAMITĂ Limbă moartă, aglutinantă, ergativă. Limba oficială a Imperiului Persan între secolele al VI-lea−al IV-lea î. Cr. Asemănări cu limbile dravidiene. ENGA (CAGA, TSAGA, TCHAGA) Limbă papua, vorbită în estul Noii Guinee. 180 000 de vorbitori. Ergativitate morfologică. Sintaxă de tip acuzativ. A și S impun acordul verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mod: numai la imperativ, marcarea este de tip nominativ/acuzativ. PAUMARÍ (PAMARI, PAMMARI) Limbă din familia ARAWÁ, vorbită în Brazilia (bazinul Amazonului), de indienii paumarí. 700 de vorbitori. Acord de tip ergativ. Topică obișnuită VS, AVO, dar sunt posibile variații. PERSANĂ Limbă indo-europeană, grupul iranian de vest. Partiție determinată de timp−mod− aspect. Marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la timpurile trecute. PITJANTJATJARA Limbă aborigenă vorbită în centrul Australiei. Circa 4 000 de vorbitori. Ergativitate superficială. PITTA-PITTA Limbă australiană (Queensland
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
manifestă în multe limbi: yidiny, nadëb, ndjebbana, yimas, dhalanji etc. 27 S. Delancey, "The Category of Direction in Tibeto-Burman", Linguistics of the Tibeto-Burman Area, 6, 1, p. 83−101, apud Nash (1997: 135). 28 Limbile folosite pentru exemplificare sunt: burushaski, persană, kashmiri, hindi, răjăstanī, sumeriană, armeană, yucatec, chiukotă, chorti, newari, päri, kuikúro, marubo. 29 Tchekhoff (1979: 44) remarcă prezența obligatorie a agentului la aspectul perfectiv în limbi ergative precum avarul și tongana. Autoarea lansează și ideea că, în toate limbile, aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
politică autonomă a fost doar regatul Iuda și, mai la nord, provincia Samaria. Cu trecerea secolelor, termenul Israel a încetat să denumească doar entitatea teritorială și politică a precedentului regat Israel (cu capitala în Samaria), astfel că, începând cu epoca persană, el a început să indice, mai degrabă, comunitatea celor credincioși lui Yhwh. Doar după această perioadă, termenul Israel corespunde, mai mult sau mai puțin, cu ceea ce înțelegem azi în mod obișnuit prin Israel, în sens etnico-religios; înainte de această dată este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Israel doar regatul triburilor din Nord, lăsând-i, în orice caz, sensul său uzual generic numai în cazul expresiilor generale ce se referă la întregul comunității credincioșilor lui Yhwh, conștienți că această semnificație dobândește un sens istoric numai în perioada persană (secolele al V-lea - al IV-lea î.C.) sau succesiv. Obiectul de studiu al acestei cărți va fi, prin urmare, religia crezută, trăită și practicată în regatele lui Israel și Iuda din perioada care pleacă de la apariția așa-ziselor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
va fi, prin urmare, religia crezută, trăită și practicată în regatele lui Israel și Iuda din perioada care pleacă de la apariția așa-ziselor entități teritoriale (în jurul anilor 1200-1000 î.C.) până la dispariția definitivă a regalului lui Iuda și începutul perioadei persane (539 î.C.). Aceste limite cronologice corespund: prima, cu cezura istorică care marchează începutul Epocii Fierului (în terminologia arheologică) urmată de dezvoltarea, în Siria-Palestina, a unor state „etnice” (în terminologia istorică, cf. Liverani, 2003, pp. 88 ș.u.) nu foarte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Babilon sunt înlocuiți cu o altă „clasă” sacerdotală, astfel că legăturile dintre diferitele clase sacerdotale s-au schimbat. Din păcate nu avem multe documente cu privire la acest aspect și există doar speculații divergente între specialiști. În anul 539 î.C. trupele persane ale lui Cirus intră în Babilon și pun capăt dominației babiloniene. Cirus este descris de Biblie ca un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
î.C. trupele persane ale lui Cirus intră în Babilon și pun capăt dominației babiloniene. Cirus este descris de Biblie ca un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a fost însă pusă la îndoială, iar astăzi este considerată o consecință a operei de propagandă a acelorași domnitori persani care erau interesați, în special, dacă nu exclusiv, de asigurarea ordinii interne a provinciilor și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a fost însă pusă la îndoială, iar astăzi este considerată o consecință a operei de propagandă a acelorași domnitori persani care erau interesați, în special, dacă nu exclusiv, de asigurarea ordinii interne a provinciilor și de colectarea taxelor. Odată cu dominația persanilor și începutul întoarcerii poporului evreu din exilul babilonian începe perioada istorică, în general, numită iudaismul „celui de-al doilea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al IX-lea î.C. provenit de la Tel Rehov care reprezintă un rege așezat pe tron (Mazar, 2007). Chiar dacă ne aflăm în afara limitelor cronologice ale acestui volum, se poate aminti aici și o monedă (o drahmă de argint) din epoca persană târzie pe care este reprezentat un zeu bărbos care ține un șoim așezat pe un fel de tron în formă de roată înaripată, având alături o inscripție din trei litere: yhd, „Iuda” (cf. Fig. 2; Meshorer, 2001, p. 2). După
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
neagă existența zeiței Așera alături de Yhwh); la extremitatea opusă sunt cei care susțin că, în epoca exilică, religia lui Israel și Iuda a rămas politeistă, continuând să fie comparabilă cu cea a popoarelor vecine (Weippert, 1990) și chiar în timpul epocii persane (Niehr, 1999, pp. 239-241). După această scurtă și foarte sumară expunere a studiilor cu privire la dezvoltarea monoteismului ebraic, cred că este important să amintesc care sunt datele arheologice pe care le avem la dispoziție cât privește această problemă, pentru a vedea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai mult consens în rândul autorilor: afirmațiile biblice cu privire la pretinsa exclusivitate a cultului yahwist (precum Dt 4,19 ș.u.; 2Sam 7,22 ș.u.) nu trebuie atribuite epocii monarhice, ci considerate mai degrabă o retroproiecție a epocii exilice sau persane. Ar fi vorba, așadar, de o polemică ce a existat prevalent într-o epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
existat prevalent într-o epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea cu divinitățile feniciene (Baal) și ale altor popoare învecinate a reprezentat un pericol adevărat al identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mării” din metal turnat ca un bazin pentru abluțiuni din Cartea lui Ieremia (Ier 27,19; 52,17). Acest model de templu, considerat ideal, pare să fie cel care a inspirat și proiectele de reconstruire ale lui Zorobabel în epoca persană. În orice caz, majoritatea bibliștilor și arheologilor consideră că descrierea biblică (1Reg 6), în linii generale, concordă cu realitatea istorică a templului din timpul Regatului lui Iuda și fondează această judecată pe baza asemănărilor descrierii biblice cu unele tipologii cunoscute
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu presupusa carte „găsită” în timpul lui Iosia. Întorcându-ne la Dt 12 care conține porunca centralizării cultului, el pare să fi suferit o serie de reelaborări ulterioare care, după unele studii exegetice moderne, ar fi fost terminate doar în epoca persană. Datare târzie a Dt 12,2-7 e confirmată de faptul că teologia sanctuarului unic, și în consecință suprimarea tuturor sanctuarelor cu excepția celui din Ierusalim, exprimă ideologia religioasă „separatistă”, asemănătoare celei din Cărțile lui Esdra și Nehemia, unde cei reîntorși din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]