4,013 matches
-
fel de tată l-ar fi dezgustat de el sau de ea . . . - Numai să nu-1 excite tocmai ideea asta. - Atunci e un Rim monstru . - O mostră tot e el! ... și un maimuțoi! O gorilă care fredonează Oyral . . . Fatalitate, dragă! Să pice cu pacostea tocmai pe dolofancă . Uite, vezi! . . . Dacă aș fi vrut să-1 iubesc eu! . . . Rîzind, Nory se despărți de Mini. Rămasă singură, nu mai fu atât de veselă. I se cam înnoura. Bătea dinspre casa Rim - vedea și ea - vânt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și cele două lucruri la un loc o făcuse să fie apucată de rele. Ce va face acum baba? . . . Va amuți din spaimă . . . sau va vorbi? . , . Socoteli mintale repezi deoarece Lina se întorcea. - Te-am făcut să aștepți! se scuză, picând pe un fotoliu, apoi se sculă iar să închidă ușa, mereu robotnică. Mini se uită după ea cu ochi pe care îi simțea cum sclipesc ii de forme, culori și lumini, ca un buchet de artificii. Apoi tot de iute
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că se cuvine să-1 poarte. Moșica Mari se dete la o parte. Nu înțelegea. Dar doctorul Rim, care sta acolo fără rost, fără să știe ce are de făcut, înțelesese. Cuvintele Linei, pe care le credea că-i sunt destinate, picase peste el ca niște pietre. Unde erau bucuriile de proprietar? Unde liniștea casnică? Unde muzica, gravura și amorul? Fu scuturat ca de friguri! "Fecioară netrebnică!" își zise, pe când un domn îl împingea înăuntrul cupeului. Ușa cutiei negre a trăsurei se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
amar de bani. Asta, visa,el. Ea,însă? Azvârlise, ditamai sac cu bani, pe spinare, și, pe-aici ți-e drumul, spre casa fetei celei mari, căreia, el, nu vroise să-i facă, nici atâtica parte, din averea ce le picase, ca din cer, numai datorită faptului, că, o parte din pământ, se întâmplase să fie la Cocostârcul Pestriț. Iar acum, ea, luase hotărârea de a-i fura, lui,întreaga sumă, și a se face nevăzută, către casa fetei celei mari
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-a mai putut, deoarece, nu mai rămăsese nici un ghivent. Atunci, Capul, a recurs la invenția pe care o avea în minte de mulți ani. Sosise, pe capul omenirii, și criza aia spurcată, economică și financiară. Tocmai, bine, ce a picat, pe ideea inovatoare a lui Nuțu Rastel. Gata, i-a adus, el, la cunoștință, într-o zi, Nuței. De azi nu mai cumpărăm pâine. Avem, slavă domnului, destul de mult porumb. Și măcinat, avem, o extrem de mare cantitate de mălai. După ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acolo. Când a început să-i explice, aceluia, despre ce este vorba, el a întrerupt-o, cam brutal: știu. Și dacă știi? Asta e! A, nu-i așa. Dar cum? Uite, eu,întâmplător, dispun de banii ăștia, care mi au picat din cer. Și n-ai ce face cu ei? Aș avea. Dar vreau să fac și aia. Care și care? Pentru mine și familia mea, am hotărât ce să fac. Și? Și, pentru comunitate, de asemenea, am un gând. Care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vinovat Antonescu ? Ce putea el face decât ce-i spunea neamțul ! Cel mic ascultă de cel mare. Azi nu urmăm exemplul lui ureseseu ? Și, doamne ferește, dacă se schimbă roata, cine cade vinovat ? Uite că nu-i nimeni vinovat. Așa pică potriveala. Trecând pe lângă un teren curățat de ruine și plin de bărătci din plăci de stuf, tăietorul comentă : - Ia te uită ! Să-nvie grecu’ Ioanide și să vadă, ar muri a doua oară. Ce palate erau aici, parcă gândea grecu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc.
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ȚINTA Sunt întâmplări care, neintrând în serie logică, te copleșesc atât de mult încât nu-ți mai rămâne alta decât să le rezumi cu un „Ce vrea să zică soarta, dom’le !” Fapte fără legătură deșteaptă amintiri și, atunci, ca picat din alt tărâm, totul devine limpede și tulburător. Pesemne aceasta era legea care m-a făcut să-l întâlnesc pe Guță Diaconescu. Vreme de cinci luni, năsos și deșirat, chipul lui nu mi-a spus nimic, până în seara de Ajun
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sub o sarcină de iarbă. Omul răsuci albul ochilor către dânșii. Nu era pentru întâia oară când avea de-a face cu astfel de oaspeți. Activiștii primăriei țineau „la cald” cazul gospodarului ; era un caz „copt” care curândcurând trebuia să pice cu cererea la G.A.C. Echipa mai stăruia când, încolțit, țăranului îi căzură privirile pe Neculai. Obida lui se revărsă asupra agitatorului. - Și tu, măi, mazacule ? Te-ai ajuns acu ? Nu mai vii la poarta mea să-ți dau ceapă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Dar dumneata de unde știi? — Dar poate că dumneata ai de ascuns vreo taină... Sărmanul Victor era nerăbdător, Își simțea palmele asudate. — Crezi? Un zîmbet, urmat de trei suspine ușoare și privirea caldă a ochilor ei negri și strălucitori: frumoasă de pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui? Nu vezi că e Însurat? — Cum or fi trăind oamenii ăștia?... Cică sînt artiști... — Ai văzut ce de porumbei scotea din pălărie? — Nu e decît o scamatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a Începe să miroasă urît. Ei așteptau În automobil În timp ce Carlos se duse să-l aducă pe Santiaguito. Îl găsi la bar și-i trebui mult timp pentru a-l convinge că trebuia să se Întoarcă acasă, că frații lui picau de somn. În sfîrșit păru că avea de gînd să cedeze, chelnerul le spuse că băutura era plătită, că tatăl tînărului achitase Întreaga consumație. Abia atunci se stîrni un scandal Îngrozitor, Santiaguito strigă În gura mare că peștele ăla nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se aduceau aperitivele. Tocmai venise unul din asociații nord-americani ai lui Juan Lucas și era o adevărată plăcere să stai de vorbă cu el. Un om fin și un excelent jucător de golf. N-avea accentul Îngrozitor al nord-americanilor și picase foarte bine la clubul de golf. Și la Lima. Soția lui părea o femeiușcă oarecare, cum sînt cu miile În America de Nord, dar după cîteva clipe de conversație Îți dădeai seama că era inteligentă și că avea o educație aleasă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și că avea o educație aleasă. Cu venirea lor s-a completat un grup perfect de oameni bronzați, de sportivi bogați, unde nimeni nu era urît sau dezagreabil. Partea proastă, singura, ce-i drept, era că peste puțin timp a picat familia Lastarria, ce puteau face, trebuia să-i invite și pe ei din cînd În cînd. Juan Lastarria mai-mai să facă un infarct de cît trebuise s-o aștepte pe soția lui cea slută. Idioata de ea nu pleca nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i Lastarria. Cu toate că ar fi putut să-l intereseze... Desigur că toate mîncărurile erau delicioase, ca Întotdeauna la palat și mătușa Susana, sluta, ar fi vrut să afle rețetele atîtor minuni culinare, dar nu le-ar fi cerut s-o pici cu ceară, Doamne ferește. Citise o bibliotecă Întreagă de cărți de bucate și totuși niciodată nu pregătise nimic asemănător, oricum copiii ei erau mai bine crescuți decît ai lui Susan. În schimb, Juan, soțul ei, aflase că totul provenea de la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rotea ochii În toată părțile și nu-și Încetă inspecția decît În clipa cînd o văzu intrînd pe vara sa, un zîmbet de aprobare i se citi pe față cînd observă că era Însoțită de, Juan Lucas. Susan, frumoasă și picînd de somn, căuta un loc liber lîngă ușă, să nu cumva să se prelungească prea mult și să nu mai putem ieși afară ca să ne odihnim puțin. Juan Lucas nu arăta mai bine ca o scîndură havaiană de surfing uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot fiindcă tocmai ieșea părintele Aurelio și nu era prost să piardă pomenile, orez cu lapte, trebuia să stea cît mai aproape, uite-al naibii, parcă i-ar fi silă de bani, azvîrle monedele În dreapta și-n stînga, astea-mi pică drept În palmă, sărut-mîna, părinte. Părintele Aurelio se Îndepărtă demn, În timp ce Susan, la volanul Mercedesului, moțăia și parcă-și amintea vag că trebuie să se Întoarcă acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tineri peruvieni care tolerează, fierbînd de gelozie, autografele picante pe care Țiganul, Santillana și Lazarilio le scriu pentru logodnicele lor pe fotografii În care li se profilează organele genitale mai bine chiar decît lui Mazamorra Quintana, care uite-l că pică și el chiar acum. Terminarea planșeului de la etajul al doilea a căzut Într-o sîmbătă și arhitectul la modă, ținîndu-și promisiunea pe care i-o făcuse lui Julius Într-o seară, după ce băuse cîteva pahare de Jerez, veni să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totul inexplicabil că nu și cei de jos izbucniră Într-un hohot de rîsete presărat cu cîteva Înjurături admirative, ba chiar cu aplauze, pe care ei nu le auziră din pricina zgomotului de la betonieră. „Adu-l Înapoi! striga meșterul. Să nu pice tocmai acum inginerul!“ Dar Albinețu spuse: „Haide, Julio“ și Julius era surd la orice zgomot care venea de jos, lumea lui se reducea acum la această bucată de schelă Înclinată și alunecoasă pe care se urca opintindu-se din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului și trei băiețandri din personalul hotelului se repeziră cu un aer respectuos spre portiera Mercedesului, crezînd că era doamna și că o să le pice bacșișul de sfîrșit de lună. Carlos Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți trei cu buzele umflate; așezat la volan, rîdea cu hohote În sinea lui văzîndu-i pe hamali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și deodată o zări În fund pe Finita și Își dădu seama că Încă nu stătuse de vorbă cu ea. Se Îndreptă Într-acolo și, din pricina grabei și tot salutînd și făcînd plecăciuni În dreapta și În stînga, era gata să pice În nas, dar cum În ultimul timp devenise coleg de club cu Juan Lucas nu mai era atît de ridicol și reuși să ajungă cu bine la destinație. Înaintă cu paharul de whisky prin care-și anunța sosirea În mijlocul grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine, Îți trimit șapte fotografii, acum mi-a crescut părul, vreau să Învăț, oferă-mi ocazia asta, te rog din tot sufletul, cum vrei tu, Susan, l-am convins!, na-ți banii, Liz, ești tot În pantaloni, dragă?, acum o să pice băieții și tu nici nu te-ai aranjat, Susan, nu pot să merg așa?, mi-e lene să mă schimb, cine sînt, Liz?, perechea J-J, doi băieți de la Oxford, John și Julius, o petrecere la noi acasă, În Sarrat, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cer. — Imediat, domnule. Și se Întoarse cu tot ce avea nevoie. Tocmai termina de curățat masa cînd aduseră chanteaubriandul pentru Julius. Nu mai vreau, mămico... Am putea trece la desert? Întrebă Susan. — N-ați dori mai Întîi...? — Nu. Desertul. Băiatul pică de somn. — Și domnul e foarte grăbit... Julius ridică ochii pentru a se uita la Juan Lucas: grăbit? Doi chelneri munciseră din greu ca să transforme masa murdară după plecarea lui Lalo Bello Într-o masă obișnuită de la Acvarium. Tocmai terminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Susan; la doi metri În urma lor venea Julius. uitîndu-se la brațul Întins al maică-sii eu palma dreaptă deschisă, ca și cum i-ar fi spus vino, ține-te de mine, să mergem Împreună. Dar nimeni nu scotea o vorbă, Julius pica de somn, nu se poate, se Întîmpla ceva, fiindcă deodată unchiul Juan Lucas se oprise și stătea sprijinit de Jaguar așteptîndu-i să ajungă mai aproape. — Ei, tinere, pentru tine seara s-a terminat, spuse, aproape provocator. Mai avea parfum Yardley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se apropiase de băieți chiar În clipa aceea și era bine să mai aștepte puțin, țigara era un pretext foarte bun și la urma urmei le ceruse cu adevărat o țigară. Chinezu Îl văzu pe Julius și se gîndi că picase la țanc. Bineînțeles că o să-i dea o țigară pentru Manolo, dar mai Întîi trebuie să le facă un serviciu. Fetele protestau, era o glumă, desigur, dar o glumă cam nesărată. Ele refuzaseră s-o cheme pe Carmincha și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]