2,508 matches
-
juristului american, mirosul closetelor de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției Într-un tribunal de provincie, și nu auziseră un robinet picurînd În Întuneric pe coridoarele lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deloc, nu dacă aș fi fost Einstein, ci dacă aș fi arătat ca Einstein. Gândiți-vă numai la părul acela vâlvoi de parcă era veșnic electrocutat, la mustața ceea cât un caier respectabil, de care se poate prinde borșul zilnic, ca să picure apoi inestetic pe masă, la jegul acela de palton cu care cică a ajuns în America, l-a purtat apoi până la moarte și se poate să fi fost înmormântat cu el. Nu, nici într-un caz, nu ar fi vrut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de culori și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit te-ai adăpostit lângă trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și plină până la marginea scândurilor cu iarbă. Căruța venea În viteză și pe capră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns să vadă primavara. Sângele din răni în picuri i s-a scurs cald în zăpadă. Și topindu-se zăpada, albe flori în loc răsăreau, se trezeau din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i linse mâna dreaptă, mâna care-l îngrijise și-l tămăduise
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam că n-aveam voie să pierdem vacile, care ne fuseseră date în grijă, că trebuia să le ducem, seara, acasă, și că ne era interzis să coborâm
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu mai puțin de o oră în urmă. George simți brusc că i se face rău. Alergă în staul și dădu ușa de perete cu piciorul. Herber nu murise încă. Era atârnat cu picioarele de o grindă și sângele îi picura dintr-o tăietură foarte mică din grumaz într-o găleată pusă pe pardoseală, plină deja pe trei sferturi. Avea ochii lăptoși, palizi și orbi. În rest, staulul era gol. Începând să plângă înăbușit, George fugi înapoi în casă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe crucea din curtea mitropoliei, sloiurile s-au topit la marginea trotuarelor, abia după amiază s-a încruntat, acum ce-i de făcut? Să-mi treacă, mai repede odată! Să-mi treacă! Și de ce atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Am nevoie să beau ceva, spuse și soția lui Macomber. Da, cred că ne-ar prinde bine tuturor, aprobă Macomber. Spune-i să ne facă trei. Băiatul se și apucase de ele după ce scosese sticlele din gențile frigorifice de pânză, picurând de umezeală În adierea vântului de sub copacii ce-și aruncau umbra asupra corturilor. — Cât ar trebui oare să le dau? Întrebă Macomber. — O liră e prea de-ajuns, zise Wilson. Nu vrem să-i răsfățăm. — O să le-o Împartă șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acesta mă plac. Vând broaște. Și ce dacă-i interzis pescuitul? Nu contează. Chiar deloc. Nici o problemă. Păstrăvi mari, vă zic eu. O grămadă. Coborau dealul spre râu. Orașul rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și ploaia Începuse să picure. Uitați, spuse Peduzzi, arătând spre o fată care stătea În pragul unei case pe lângă care trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce treabă am eu să văd copita lui? A zis copila lui, spuse tânărul domn. Când Peduzzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își mută lanseta-n mâna stângă și Începu să tragă păstrăvul, care trăgea de undiță, opunându-se cu toată greutatea sa, În susul râului, și apoi În plasă. Îl ridică mult deasupra apei, un semicerc greu atârnând În minciogul din care picura apa, apoi Îi scoase cârligul și-i dădu drumul În sac. Deschise larg gura sacului și Își privi peștii vii În apă. Clătinându-se În apa tot mai adâncă, Nick se duse spre buștean. Își scoase sacul peste cap. Păstrăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ți sare-n față de după colț, și fu din nou față-n față cu Manuel. Acum era din nou dispus să atace. Îi trecuse oboseala. Manuel observă dâra prospătă de sânge care i se scurgea pe umărul negru și-i picura pe picior. Scoase sabia din muleta și o apucă cu mâna dreaptă. Ținând muleta În jos cu mâna stângă, Îl strigă. Taurul Își strânse picioarele, cu ochii pe muleta. „Acum vine“, se gândi Manuel. Huh. Se balansă Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cum Îți dai seama dacă pacientul a decedat: la sfârșit redevine copil mic, chiar dacă Își păstrează forța de bărbat, și umple așternuturile, ca pe un scutec uriaș, cu o vastă, ulimă, galbenă cataractă care continuă să curgă și să picure și după ce el s-a dus. Așa că acum aș vrea să fiu marorul morții unui autointitulat Umanist, asta pentru că un călător perseverent ca Mungo Park sau ca mine trăiește mult și poate va mai trăi atât cât să vadă moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o ucidă pe vrăjitoare. Mi s-a spus că o iubea de multă vreme - Vitellius încerca să-și scoată dintre dinți un os de pește. Nu-i ucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Rarița, I de la I, P de la parastas și I de la Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de la I, P de la parastas și I de la Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur cu picur, picăturile de transpirație căzute pe parchetul proaspăt lustruit cu Luci Lux degresează prin vopsire. Brusc, personajele se precipitară. Pompierul de serviciu sparse pentru a doua oară gura de canalizare hidraulică și întrun gest de supremă voință învârti de două ori
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe Înțelesul tuturor, de Emil Constantinescu care pare Sanda Iliescu, mai ales după voce: „Într-o ceapă scobită se pun rîme spălate bine În vin alb. Se Înfășoară ceapa În cîlți și se lasă să se coacă-n spuză. Se picură-n ureche de trei ori pe zi, cîte trei picături”. Shakespeare? In love. „Se mai pot aplica și picături dintr-un amestec de ulei de nucă cu zeamă de urechelniță.” În 1999. De unde deducem că tata lui Hamlet avea otită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
film, prețul fiind desfigurarea din realitate). Căsăpirea fetei de ciocolată se petrece fără să o vezi, În timp ce tatăl și fiica fac amor sălbatic, și stropii de ploaie se transformă În ritm de step În stropi de sînge care-ncep să picure În cana cu apă, În lighean, cu zgomot metalic, prelingîndu-se pe pereți, pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît niște convenționale vivisecții iarna, cînd pică ovarul, scotea ovare pe viu și alte organe din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
muie pe peretele toaletei (scrie cu cratimă). Coelho a găsit doar o schemă de succes: unu, scrie cît se poate de clar, să priceapă fraza cetitoriul neobișnuit, doi, subiectele sînt un soi de fabule - care-au plăcut dintotdeauna - și trei, picură constant infime doze din gîndirea taoistă, hindusă, arabă. Rezultatul: oamenii rămîn cu senzația că li s-a dat acces la marea cultură. Evident că făpturi de zonă VIP cumpără un metru cub de Coelho și se simt mîndre. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e nimic o să trebuiască să facă altă listă. Au băut mult? — Cam o sticlă, cred. — Ce mi-ar mai plăcea să le pun niște somnifere-n băutură. — Aș putea să le pun eu, dacă-mi zici cum să fac. Le picur În sticlă. — Nu. În pahare. Da’ n-avem. Poate la medicamente. — Nu, nu sînt. — Aș putea să le pun pastile, din astea avem. Mai au o sticlă. — Nu. Încearcă să-mi aduci cam jumate din sticla ailaltă după ce se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rîul Hudson prin Albany ploua deja cu găleata. MĂ dusesem În vestibul și George deschisese ușa, ca să văd mai bine dar tot ce puteai să vezi erau pilonii uzi de oțel ai podului, ploaia căzÎnd peste apele rîului și trenul picurînd de apă. Însă mirosea frumos. Era o ploaie de toamnă și aerul proaspăt mirosea a lemn și a fier ud și simțeai că-i toamnă. În vagon mai erau o grămadă de oameni, dar nici unul nu părea prea interesant. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și să fii și fericit În același timp. PĂi asta se face În filme. De ce n-am face-o și noi? Veni și absintul și, prin strecurătoarea pe care erau așezate bucăți de gheață, Roger turnă apă, lăsÎnd-o să picure În băutura de un galben curat, pînĂ ce aceasta luă o nuanță lăptoasă de opal. — Poftim, gustă, spuse el cînd absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca un îndrăgostit sau să zboare ca un tril de ciocârlie... În umbra ei, cobza murmură acorduri profunde, line, ca o apă scăpată la loc deschis sau năvalnice ca o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îi puful de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă, murmurând cuvinte neînțelese...Vorbea într-o limbă pe care el nu o pricepea...Lacrimile din ochii înfloriți de bucurie îi picurau pe obrajii uscați de arșiță ai băiatului...Plângea... plângea de bucurie că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
multe nu mă crezi tu în stare, Dumitre. Nici măcar că am fost un strașnic vânător... S-o aduci așa din vorbe mai treacă-meargă, dar că ai fost vânător, și încă unul strașnic, asta n-o mai cred nici să mă picuri cu ceară. Dacă vrei să te convingi, îți povestesc chiar acum o întâmplare de pe când eram vânător, de nu mai închizi ochii trei zile și trei nopți la rând, Dumitre! Pâcule, mai lasă poveștile pentru altă dată, că s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]