KorAP: Find »[drukola/base=pipăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...124 >

3,087 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

cinci minute și mai aveam încă cinci. Camera de zi se învecina cu o bucătărie, o nișă pe post de sufragerie și un dormitor. Am stins lampa, am mers pe întuneric spre ușa pe jumătate deschisă a dormitorului și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am găsit unul și l-am apăsat. Am luminat un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare, ponosit. Am deschis sertarul de sus și am dat cu ochii de trei pistoale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spatele casei. Ușa de plasă de la veranda de serviciu era deschisă. M-am strecurat în vârful picioarelor pe lângă o mașină de spălat spre adevăratul obstacol ce-mi bloca intrarea în casă. Ușa aia era din lemn masiv, dar i-am pipăit tocul și am constatat că-i prinsă de perete cu un simplu cârlig. Am zgâlțâit clanța și am văzut că ușa se crapă puțin. Dacă reușeam să salt cârligul, eram ca și intrat. M-am lăsat în genunchi, am pipăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pipăit tocul și am constatat că-i prinsă de perete cu un simplu cârlig. Am zgâlțâit clanța și am văzut că ușa se crapă puțin. Dacă reușeam să salt cârligul, eram ca și intrat. M-am lăsat în genunchi, am pipăit podeaua și m-am oprit când am dat cu mâna de o bucată subțire de metal. Am palpat-o ca un orb și mi-am dat seama că găsisem o tijă de verificat uleiul la mașină. Am zâmbit, bucurându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
seama că găsisem o tijă de verificat uleiul la mașină. Am zâmbit, bucurându-mă de norocul meu chior, apoi m-am ridicat și am deschis ușa. Mi-am acordat maximum cincisprezece minute. Am trecut prin bucătărie și am străbătut holul, pipăind cu mâinile după eventualele obstacole. O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu mâinile după eventualele obstacole. O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat seama că-i o lampă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai era pe acolo o legitimație în plastic, o autorizație de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
gândac care mi se urcase pe pantof. — Nu vreau decât să-l prind pe ticălos. — Nu-i nevoie să țipi. Sunt orb, nu surd. Și n-am fost orb la micile defecte ale lui Beth. — Ce vrei să spui? Tommy pipăi bastonul de lângă fotoliu. — Păi, n-o să insist asupra acestui detaliu, dar Beth era într-adevăr ușuratică, așa cum au insinuat ziarele. Știam din ce cauză, dar n-am spus nimic, fiindcă nu voiam să-i pătez memoria și fiindcă știam și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
strâns trusa de probe și am ieșit. Am marcat momentul: ora 8.10, în seara zilei de miercuri, 29 iunie 1949, seara în care un amărât de polițist în uniformă a elucidat cea mai celebră crimă din istoria Californiei. Am pipăit iarba, să văd dacă o simt la fel, le-am făcut cu mâna funcționarilor care treceau pe lângă mine și mi-am imaginat cum o să fie când o să le dau vestea cea mare lui padre, lui Thad Green și comandantului Horrall

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
blocat-o cu ajutorul unor așchii de lemn vârâte în zăvor. Odată intrarea din față blocată, m-am deplasat spre spatele casei. Dintr-o cameră de lângă bucătărie ieșea un miros greu, ca de medicamente. Am deschis ușa cu piciorul și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am apăsat pe unul și am fost orbit de lumina puternică. Apoi vederea mi s-a adaptat și am identificat sursa mirosului. Formol. Pereții erau acoperiți de rafturi pe care se aflau borcane cu organe conservate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
mă mușcă. Am simțit că-mi sfâșie obrazul. I-am mai tras un șut. Forța brațelor îi slăbi. Mă mai mușcă o dată de bărbie, apoi eu i-am lăsat brusc mâinile libere. Scalpelele se înfipseră în raftul din spatele meu. Am pipăit podeaua în căutarea unei arme și am dat de o bucată mare de sticlă. Am împlântat-o în fața lui Georgie exact când el și-a smuls scalpetele din raft. A urlat și am simțit oțelul înfigându-mi-se în umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
care, încetul cu încetul, a ajuns să-l urască și cu care a început să se războiască pasiv, adunând informații. În primii ani ai căsniciei lor Georgie locuia în apartamentul de deasupra garajului. Ramona a aflat că îi plăcea să pipăie mortăciuni și că Emmett îl urăște pentru asta. Așa că s-a apucat să otrăvească pisicile vagaboande care îi culcau grădina la pământ, după care le-a lăsat la ușa lui Georgie. Când Emmett i-a respins propunerea de a avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

moment anulată. Nu-mi permit să fiu Înconjurat de fătălăi precauți. Fie Îți faci treaba ca lumea, fie n-o mai faci deloc. Autopsia este Într-un sfert de oră. Să fii acolo. Se dădu jos de pe birou și Își pipăi buzunarele În căutarea jeleurilor. — Eu am o Întâlnire foarte importantă de la opt și un sfert la unșpe jumate, așa că va trebui să Îmi povestești când mă Întorc. Logan privi Înspre ușă și apoi din nou la Insch. — Ai vreo problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pentru băieței. Știți, le zise Gary cel Mare, dacă nu era Hoitarul, eu pariam pe Cleaver pentru copiii omorâți. — Cum? Era În arest când a dispărut Peter Lumley. Gary răbufni. — Poate-a avut un complice. — Și el era unul care pipăia, nu un ucigaș, se băgă-n vorbă și Jackie. Lui Îi plăceau vii. Logan se crispă. Nu era o imagine plăcută, dar avea dreptate. Numai că Gary cel Mare n-avea de gând s-o lase baltă așa ușor. — Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se ridice În șezut. — Ești bine? o Întrebă, scoțându-i călușul. Acesta Îi lăsase urme furioase, adânci și stacojii În jurul gurii. Scuipă pe jos un cocoloș de cârpe ude și tuși, astfel că fața i se strânse de durere. Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În zăpadă. Torțe se mișcau rapid pe toată marginea carierei și sunetul câinilor care lătrau Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

între firele nevăzute ale destinului, acel joc al unor militari plictisiți avea să fie interpretat de istorici drept începutul unei povești fatale. Înconjurat de oamenii săi, tatăl râse, îl ridică pe copil în brațe ca să poată fi văzut de departe, pipăi micile încălțări și declară că, pentru soldații care luptau împotriva germanului Arminius, sutor-ul nu făcuse niciodată caligae comparabile cu acelea. — O să fie pedepsit, râse el, pentru că a arătat că știe să lucreze mult mai bine decât o face de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
a Rhenus-ului. Nu vine din ploaia care cade din cer, ca în țara ta. Iese într-o margine a lacului, de sub pământ, noaptea, foarte încet. Iar dimineața vezi că nisipul de pe fund e închis la culoare; preotul coboară și îl pipăie: e umed. Atunci știi că nu trebuie să te temi: revărsarea fluviului, darul divin al apei, sosește. În noaptea următoare, apa se infiltrează și se mărește, iar tu vezi o baltă care strălucește în soare. O văd și păsările, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea; pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
împodobită cu margini și careuri, broderii prețioase, care cereau multă răbdare, sau complicate ornamente cusute cu fir de aur, pentru realizarea cărora meșteșugarii se specializau în școli speciale la Canopus: crengi, boboci, flori strălucitoare ce păreau adevărate chiar și la pipăit, plante acvatice, păsări, păuni, crocodili, amorași, scene erotice, întreaga mitologie a Nilus-ului. Femeile căpătau o frumusețe exotică și senzuală, un suflet nou. „Ne ducem să cumpărăm hainele la capătul lumii“, protestau capii familiilor, văzându-și fiii și fiicele ieșind din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

este acoperit de pământ viu, de mușchiul pământului viu ce Înconjoară ca un manșon protector toate obiectele născute și nenăscute; dar un cub poate fi acoperit ușor de manșonul protector al mușchiului ce crește viu, verde, atât de plăcut la pipăit; tabloul este semnat Sorin Dumitrescu, dar Îl părăsesc, mă mut cu obiectivul din nou spre personaj (era să zic actant, să se supere un critic important!), care, ia să vedem ce mai face, că doar trebuie să facă ceva, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pe beiul de Samos. Se comportă foarte ceremonios cu mine, fără să fie disprețuitor. Merg la el acasă, stă Într-o chițimie la un demisol din strada Hristo Botev. Îmi arată (În)semnele familiei sale de șapte secole În urmă. Pipăi papirusuri, blazoane, sceptre, coroane, diplome, inscripții, medalii, fibule, firmane, devize, decrete, tiare, turbane, steme, sigilii, signature pe tot felul de documente, În toate limbile evropenești și asiatice, mă rog, e aici toată limfa aristocratică a rasei sale de principi decrepiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
evaziv. „Și ce făcea?“ „Era În pijama și...“ „Și ce?“, o forțez eu să spună tot. „Și se scărpina...“ „Cum?“ „Lasă asta...“ „Și ce-ai mai văzut?“ „Nimic, am sărit din spinarea celui care mă ținea pentru că Începuse să mă pipăie...“ „Ce fel de pijama avea?“ „Avea o pijama Învărgată cu dungi roșii“ „Păi lui A. i-ai spus că avea o pijama cu dungi verzi și că l-ai văzut citind din Sainte-Beuve, din volumul acela cu copertă galbenă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
e, va spune Însă un romancier adevărat, nu descrierea, ci viziunea; să ai clară o concepție a vederii din care să decurgă descrierea, să te introduci În interstițiile dintre concept și real, dintre oasele conceptului și carnea cuvântului, să le pipăi cu vicleană tandrețe, să le posedezi cu bărbăție de amant Însetat. Să nu descrii doar de dragul descrierii. Descrii ceva fiindcă te obsedează structura plasmatică a obiectelor, a sentimentelor sau a ideilor! Dacă te preocupă un obiect, un sentiment, o idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
transform În ceva indecis, aflat la hotarul nemanifestării. Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive În forme fără Întoarcere și atunci fac un efort teribil să mă adun din interregnuri, să mă salvez. Cu grijă, Încep să-mi pipăi brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din când În când, Îmi pipăi craniul În timpul seminariilor, să văd dacă mai este același. „Ce dracu’ ai de te tragi de urechi?“, mă Întreabă Bazil. (noaptea) În noaptea asta, mi-am visat prietenul din copilărie, pe Paul; mă aflam undeva cu altcineva, un alt prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
simplu să te trezești din; da, chiar te trezești, Îți spui calm „Eu de fapt visez acum” și chiar În clipa asta deschizi ochii și observi că nu e nici lup, nici altceva, că te afli la tine În pat; pipăi cu mâna un obiect cunoscut (noptiera), te asiguri că ești În camera ta, Închizi ochii la loc, vrei să continui; ia să văd ce mai urmează, că tot nu mi se Întâmplă nimic, că doar știu că visez sau visez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]