5,361 matches
-
Dac-ai fi luat un taxi, l-ai fi plătit mult mai puțin. — Data viitoare vei plăti tu, spuse Emma, chiar dacă nimic lăsa să se Înțeleagă că avea să mai petreacă o altă seară În compania profesorului Valentinei. Sasha luă pistolul distribuitorului. Cu o vibrație care-l zgâlțâi, benzina umplu tubul și Începu să curgă În rezervor. — Cu toată benzina asta ajung până la Veneția, spuse și Îi trecu prin minte că, de fapt, nu avea nici un motiv să se Întoarcă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
parte. Era liber. — Ce faci mâine? o Întrebă. Chiar dacă era o Întrebare prea personală, nu-i păsa. Avea senzația că putea să-i spună orice, să-i ceară orice. — Aștept să vină ziua de luni, răspunse Emma zâmbind. Sasha scutură pistolul În rezervor până la ultima picătură de benzină, apoi Îl scoase afară și rămase pierdut pe gânduri, ținând Încă În mână țeava din care picura benzină. Dintr-o dată spuse: — N-ai vrea să aștepți ziua de luni Împreună cu mine? Cunoști Saturnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mână țeava din care picura benzină. Dintr-o dată spuse: — N-ai vrea să aștepți ziua de luni Împreună cu mine? Cunoști Saturnia? — Nu, răspunse Emma Încercând să-și revină. N-am fost niciodată acolo. Căutând cu stângacie să pună din nou pistolul În distribuitor, Sasha Își pătă pantofii cu benzină. — Eu merg acolo Întotdeauna când trebuie să sărbătoresc ceva. N-am fost niciodată singur. Îi deschise portiera mașinii, iar după ce ea se așeză o Închise la loc, cu grijă. Emma privi luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
siguranță patul cu pricina. Probabil că fetița și mititelul au fost concepuți aici. În plăcere și bucurie. Buonocore era Întins pe spate În pat - o mână pe inimă, despre care Încă mai credea c-o are, cealaltă căzută, atingând pământul. Pistolul, pe covoraș. Corpul masiv Încă nu este rigid, Întins pe partea stângă a patului, partea care nu era a lui - căci măsuța e pe cealaltă parte și pe ea Își pusese, cum făcuse Întotdeauna, chiar dacă știa că nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa rămâne pe trotuar, În lumina lampionului, În Întunericul nopții. Lucrul acela umil - precar, fragil, gol, acolo jos - În fața tuturor. Ceva profanat pentru totdeauna. Și-a văzut tatăl cu pistolul Îndreptat spre ea. Cum poți să vezi așa ceva și să rămâi viu? Și totuși. O pun cu grijă În mașină, de parc-ar fi din cristal. Chiar este. Fata cu inelul de inox nou-nouț În buric. — Trăiește? strigă agentul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Poate că așa făcuse și Buonocore. Și Dumnezeu știe ce simțise În clipa aceea. Poate simțise tăcerea corpului pe care el Însuși Îl crease. Poate simțise chemarea sângelui. Asta Îi oprise mâna? De ce nu trăsese și celelalte focuri? Era un pistol 7+1. Dar nu le folosise. Două cartușe rămăseseră În Încărcător. De ce? Buonocore se gândea la viața tenace a fiicei de sub masa din verandă, În timp ce Își punea costumul negru de mire? Viața aceea frântă și nouă pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care se povestea despre moartea Elvirei, împușcată de locotenentul gelos, care o bănuia de infidelitate. Se certaseră, apoi ea ieșise trântind ușa și se întorsese tocmai seara, când știa că el nu va fi acasă. Dar el o aștepta cu pistolul încărcat: Dacă nu-mi spui unde-ai fost, ești moartă. Și ea nu-i spusese. Locotenentul, de cuvânt, o împușcase, apoi își trăsese un glonte-n cap, sub privirile îngrozite ale servitoarei. Pentru Achile a fost o lovitură teribilă, bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
schimb, am comandat niște apă plata cu lămâie. Ce ai mai aflat? l-am întrebat nerăbdătoare. E complicat. Se pare că înjunghie oamenii cu o armă necunoscută. Pur și simplu le scoate inima din piept. Nu e nici cuțit, nici pistol, nici șurubelniță. E ca și cum îi înjunghie cu mâna, cu o forță supraomenească. Omoară oriunde și oricum. A omorât un om în miezul zilei, în mijlocul străzii 358, cea mai populată stradă din țară. Cel mai ciudat e că niciun om nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un om care vroia să scape și crezu că e Jony. El fugi după Jony și, cum era foarte rapid, îl prinse și îl amenință cu laserul și cu mitraliera. Apăru și agentul, colegul de misiune, care îndreptă și el pistolul spre Jony. Ești încolțit! spuse acesta. Nu ai cum să scapi! Predă-te! Da! Așa cum spune el! Preda-te! spuse și Prâslea. Și acum ce facem? întrebă Prâslea. Așteptăm să vină întăriri. Ooo! Într-un moment de neatenție, Jony fugi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un uriaș revolver. Unul ca ăsta nu mai văzusem, era cu mult mai mare ca ale milițienilor, și țeava-i era mai lungă, și tocul armei avea altă formă, bunicul i-a scos încărcătorul și mi-a pus în mână pistolul fără gloanțe, spunându-mi să iau seama, că e un Luger, și că acest pistol, de douăzeci și cinci de ani, n-a mai fost văzut de nimeni, și să am grijă, că nu-i de jucărie, apoi s-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ale milițienilor, și țeava-i era mai lungă, și tocul armei avea altă formă, bunicul i-a scos încărcătorul și mi-a pus în mână pistolul fără gloanțe, spunându-mi să iau seama, că e un Luger, și că acest pistol, de douăzeci și cinci de ani, n-a mai fost văzut de nimeni, și să am grijă, că nu-i de jucărie, apoi s-a ridicat în picioare și mi-a spus să ieșim în curte, acum, că m-am alimentat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în curte, acum, că m-am alimentat cu combustibil pentru trageri, o să mă-nvețe el cum se trage, dar eu nu mai eram atent la ce-mi spunea, țineam în mână arma, era grea și foarte rece, înainte credeam că pistoalele sunt mult mai ușoare, nu-mi imaginam cum s-ar putea manevra unul ca ăsta cu mare repeziciune, între timp bunicul m-a întrebat ceva, însă n-am auzit ce anume, pentru că luasem la ochi ceasul de pe perete, imaginându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din mână, certându-mă și spunându-mi că mă avertizase că nu-i o jucărie, să pricep odată că nu e un căcat de armă cu aer comprimat, ca alea cu care facem noi giumbușlucuri la Apărarea Patriei, e un pistol adevărat, o armă de foc, apoi s-a uitat la paharul meu și m-a întrebat dacă-mi beau vinul, și eu am vrut să-i spun că da, o să-l beau, pentru că-mi era teamă că se supără și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
supără și-mi arde una, dar el îmi luase deja paharul, a dat pe gât restul de vin și mi-a spus că e-n regulă, să mergem, că timpul trece. Când am ieșit în curte, bunicul mi-a înapoiat pistolul și m-a pus să iau la ochi stropitoarea agățată de un cui din zidul garajului, eu am ridicat pistolul, însă nu l-am îndreptat spre stropitoare, ci spre una din statuile albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus că e-n regulă, să mergem, că timpul trece. Când am ieșit în curte, bunicul mi-a înapoiat pistolul și m-a pus să iau la ochi stropitoarea agățată de un cui din zidul garajului, eu am ridicat pistolul, însă nu l-am îndreptat spre stropitoare, ci spre una din statuile albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pistolul, însă nu l-am îndreptat spre stropitoare, ci spre una din statuile albe sprijinite acolo, de zidul amintit, deși nu avea încă chipul conturat, eu am țintit fix între ochii ei, și atunci bunicul mi-a spus să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se îndreaptă arma spre o ființă umană decât dacă avem de gând s-o ucidem, iar eu am vrut să-i spun că asta e doar o statuie, dar până la urmă, fără o vorbă, mi-am mișcat brațul, îndreptând țeava pistolului spre stropitoare, bunicul s-a dat la o parte, spunându-mi să las arma în jos, apoi să ridic din nou brațul și să țintesc, după care nu mi-a mai spus nimic, îmi făcea doar semne, sus-jos, sus-jos, arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi fost încărcată, aș fi făcut stropitoarea praf și pulbere. După o vreme, bunicul nu m-a mai dirijat prin semne, m-a lăsat să ridic arma în ritmul meu propriu și a remarcat apoi că am talent, pentru că țin pistolul exact așa cum trebuie, cu toate că, își dă el seama, e cam prea greu pistolul pentru mine, dar n-ai ce-i face, asta-i armă, nu glumă, ca alea de doi bani, cu aer comprimat, cu care tragem noi aiurea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul nu m-a mai dirijat prin semne, m-a lăsat să ridic arma în ritmul meu propriu și a remarcat apoi că am talent, pentru că țin pistolul exact așa cum trebuie, cu toate că, își dă el seama, e cam prea greu pistolul pentru mine, dar n-ai ce-i face, asta-i armă, nu glumă, ca alea de doi bani, cu aer comprimat, cu care tragem noi aiurea-n tramvai la școală, mi-a luat apoi pistolul din mână, i-a montat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
seama, e cam prea greu pistolul pentru mine, dar n-ai ce-i face, asta-i armă, nu glumă, ca alea de doi bani, cu aer comprimat, cu care tragem noi aiurea-n tramvai la școală, mi-a luat apoi pistolul din mână, i-a montat încărcătorul, iar când mi l-a înapoiat, mi-a spus să am grijă, că acum arma e încărcată și cu siguranța trasă, și să apăs pe trăgaci numai când îmi spune el, acum să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam ochii galbeni și încercam să-mi imaginez ce-ar putea să vadă ea, la rându-i, pe mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă tricotată, și atunci pistolul s-a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cap, rapid, să n-o las să se chinuie, într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut liniște în fine, mâța, nici ea, nu mai mișca, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâța, nici ea, nu mai mișca, și am văzut că nu-i mai rămăsese din creier mai nimic, că iarba în jurul ei era plină de sânge, și atunci au început să-mi tremure mâinile, de era să scap pe jos pistolul, și atunci bunicul m-a luat pe după umeri și mi l-a luat din mână și mi-a spus atunci c-așa e viața, cu toții vom muri odată, dar eu să nu-mi fac griji, c-o am pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]