5,484 matches
-
toate jivinele au venit în calea mea, însetate și flamande. M-au cunoscut, m-au locuit și le-am cunoscut ... le-am locuit. L-am ucis pe cel mai blând. Așa am vrut. În Ziua a Doua, am plâns cu plânsul celui singur. Munți,dealuri și câmpuri tinere au fremătat prelung, carnea lor s-a despicat, apele au ieșit la lumină să curgă veșnic. M-am apropiat de ele și m-am botezat drept : Primul. Știam cine sunt. În Ziua a
GENESIS XX de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381991_a_383320]
-
zăbrele împletite din cea mai groasă iarbă de mare. Curiozitatea lui de informator îl împinse să cerceteze împrejurimile acelui loc neobișnuit, iar simțurile sale fine îl avertizară că undeva în adâncul peșterii plângea cineva. - Heeeiii, strigă Marinică, e cineva acolo? Plânsul încetă imediat. Delfinul își strecură botul prin ochiurile zăbrelelor și mai făcu o încercare de a descoperi cine plângea în peșteră. - Heeiii, sunt Marinică, sfătuitorul lui Algus! Dacă ai nevoie de ajutor, spune! - Ajutor, prinse Marinică ecoul stins al unei
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
glasul mi se 'neacă în tăcere Când un amurg își scutură-nstelarea Iar vântu-și plimbă-n plete-o adiere. Aș vrea să plâng...dar plâns să-mi fie marea Mărgăritare-n stropi mărunți de rouă, Valurile ce-mi sfâșie-ntristarea Din plânsul nopților cu lună nouă. Aș vrea să dorm...cu-n vis în nemurire Cu o trecere senină-n căi divine, Risipa ce-am trăit în fericire Să n-o mai las pierdută în ruine. Referință Bibliografică: Aș vrea / Nastasica Popa
AȘ VREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382005_a_383334]
-
nu puteti. Chiar ușile au lacăt, sunt zăvorâte toate, E-o liniște de piatră și un miros de moarte, A coborât puștiul prin curte, prin livezi, Și peste tot trecutul s-au așternut zapezi. Cu mâinile-înghețate pe clanța-înțepenită Mă podidește plânsul. Aștept încremenita. Nu pot să tai din mine copilul ce odată, Avea pe-aici o mamă, avea pe-aici un tată. Nu pot să rup bucată de suflet ce ma leagă, Mi-aș rupe bucățele viața mea întreaga. Mi-e
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
ușă l-au pus, Ca slugile să-i descopere moartea. C-a fost ucis de tâlhari,Hagen a spus Motivul fiind,ca să-l jefuiască. Chiar și Gunter adevărul a ascuns, ca a lui soră să nu-l bănuiască. Krimhilda la plâns cu durere în suflet Și-nchisă cu el,ea trei zile a stat, Dar răzbunarea ivită în cuget, Privirea și chipul frumos,i-au schimbat. Ea-i cere lui Gunter să ducă vestea, Toți cavalerii și prinții să vină, Ca
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
de asemenea concitadină cu ea, relația lor a fost generos comunicativă, nu una lovită de petele competiției! Artiștii arar se vede că ostenesc. Lor li se dedică exegeze fremătânde din fermentul propriilor vieți și epuizări, din fericiri și nefericiri, din plâns și surâs, din tot ce îi întăresc sau îi macină. Cununa împlinirilor, succesele și dezamăgirile, împreună, însoțesc artistul, de la lansare, la consacrarea în muzica ușoară și în continuare! Interpreta Nico e un clasic tânăr, foarte tânăr! Cântă o muzică ce
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
Aflat la o răscruce de drumuri Ce nu duc nicăieri. Un gând firav ca o părere S-a luat la întrecere cu vântul, Și i-au crescut apoi aripi De păsări mari și curcubeu, Ce au unit cerul cu ruga, Plânsul și lumina sufletului meu. Referință Bibliografică: Gând de primăvară / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII, 10 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GÂND DE PRIMĂVARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380371_a_381700]
-
pocăiesc, și mă fă ca pe unul din slujitorii Tăi. În același spirit, la Utrenia acestei duminici se cânta Psalmul 136, al înstrăinarii, cântat de evrei în captivitatea babilonică, pe când se gândeau la orașul sfânt al Ierusalimului. Acest psalm exprimă plânsul omului depărtat de casa Tatălui ceresc, pus în fața luptei decisive cu păcatul și cu patimile. El va fi cântat și în ultimele două duminici dinaintea Postului. Despre cugetarea la sfârșitul propriu, ca fiind filosofia cea adevărată și autentică Sâmbăta pomenirii
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
ai călcat puțin cotit, Necazul a și venit. 17.,,Veritas semper vincit’’ ,,Adevărul învinge întotdeauna’’ Dacă ai răbdare-n viață, Adevărul iese la suprafață. De e mică, de e mare, Minciuna picioare scurte are. 18.,,Post lacrimas - risus habebis’’ ,, După plâns,vine râs’’ Dacă ieri ai plâns prea mult, Mâine sigur o să râzi. Când vremea rea a trecut, De soare să nu te-ascunzi. 19.,, Bis dat, qui cito dat’’ ,,Dai de două ori, dacă dai din inimă’’ De vrei să
EPI-PROVERBE-GRAME de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380451_a_381780]
-
din viață la malul mării. Destinul i-a unit peste timp pe cei doi poeți, pe țărmul Mării Negre. Și astfel, “în liniștea serii”, Ovidius, bardul ce spunea că “deseori am vărsat lacrimi când am scris/ Și am udat scrisul cu plânsul meu”, respiră alături de Eminescu, cel ce mai avea “un singur dor”. De altfel, un singur dor îl măcina și pe poetul roman Ovidius. Acesta, „poposit aici pe țărmuri singuratice”, nealinat în urma despărțirii de casă, de prieteni și de iubita sa
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
poate fi altul mai trist”, își murmura Ovidius jalea, de aceea Muzele au plămădit peste veacuri, din melancolia și lacrimile lui calde, un poet ce avea să îi fie lui Ovidius semen și urmaș pe tărâmul poeziei. Și astfel, din plânsul lui Ovidius și din sarea mării, Muzele l-au întrupat pe Eminescu. Și i-au dăruit meșteșugul lui Ossian și dorul după mare. Eminescu iubește “codrul des”, "lacul...albastru", “teiul sfânt”, “umbra de cetini”, dar nu își poate imagina propriul
SUB CERUL MĂRII, LA PONTUL EUXIN de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380424_a_381753]
-
plângând!-mai zise el ștergându-și lacrimile-. N-ai inimă, ești de piatră! Ea râse. Ce știa el? Ar fi rămas uimit să știe cât plânsese, întrebându-se unde greșise, ce îi lipsea ei și găsea la celelalte. Cu fiecare plâns simțea că o parte din iubirea ei pentru el murea, o parte din ea se rupea sfâșiată de durere, răni adânci îi ciopârțeau sufletul.Dar el nu trebuia să știe, la ce bun? Și apoi încetase să mai plângă, când
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
retrase capul și fugi în camera lui, unde se închise cu cheia. Ea continua să privească locul unde stătuse capul lui și gâtul, apoi își privi mâna cu cuțitul și se lăsă să cadă pe un scaun, izbucnind intr-un plâns isteric. "Doamne, ce era să fac! Ce era să fac!" -În momentul acela el putea deja să fie mort, cu sângele țâșnind, împroșcând-o-. "Doamne!" Rămase așa până dimineața, goală de gânduri, privind fix la ceva ce nu vedea, nemișcată, ca
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PLÂNSUL PĂSĂRILOR Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ziua cade îngenunchiată-n noapte, o durere difuză își înfige spinii sub armura albă a tâmplelor, vibrează-n limpezimea falsă a tăcerilor. ne-am prins
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
din acordurile inimii tale. vroiam să prind luna pe ape. acum, sufletul nu mă iartă, nu-mi vorbește rătăcit în țărâna iluziilor... nici tu nu-mi vorbești să-ți simt prezența în absență, au rămas doar umbrele iubirii tale în plânsul păsărilor să-mi îngroape ultima himeră. Referință Bibliografică: Plânsul păsărilor / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
ape. acum, sufletul nu mă iartă, nu-mi vorbește rătăcit în țărâna iluziilor... nici tu nu-mi vorbești să-ți simt prezența în absență, au rămas doar umbrele iubirii tale în plânsul păsărilor să-mi îngroape ultima himeră. Referință Bibliografică: Plânsul păsărilor / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
ascultă. Văd eu cum te ascultă atunci când vă țineți de mînă și plecați în dormitor amândoi . Mamy a început și ea să plângă amintindu- și probabil de clipele lor fericite din dormitor. Și așa ne-am pus amândoi pe un plâns de am sperit-o și pe Kim. Se uita la noi și miorlăia ceva, ea știe ce și se freca cu blănița ei finuță , când de piciorul meu, când de piciorul lui Mamy învârtindu se de colo colo într- un miorlăit
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
pățit. 2 Toate lăzile cu roșii, cu cartofi cu castraveți, cu varză , ne căzuseră nouă în cap, că doar noi doi stăteam pe bancheta din spate Ne întoarcem de unde am plecat, a decretat Taty scurt. Mamy a izbucnit într un plâns pițigăiat și a sărit din mașină așezându-se jos pe asfalt. Mi s- a făcut milă de ea și am început să-l rog pe Taty să nu ne întoarcem. Iart- o, măi Taty, că nu știe ce spune! Te
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
ușa și fără ca ei să observe am ieșit la aer nemaiputând suporta mirosul noroiului cu care Mamy zvârlea în stânga și în dreapta, fără nici un discernământ. L-am găsit pe Taty abătut, stând pe lemnul acela și păzind oile. În hohot de plâns am început să îi spun cât de urât vorbește Mama cu Bunica și unchiul Tolic despre el. Taty parcă știa. M-a luat lângă el și a încercat să mă liniștească vorbindu- mi despre cu totul altceva. Nu are nimic
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
în când, explicându-i că doar așa pot ajunge bărbat de încredere și că armata o să mă facă om. Pe la patru dimineața trenul a plecat. Se auzeau niște plânsete și urlete afară de ne făceau și pe noi să izbucnim în plâns și să tremure inima în noi la gândul unde o să mergem. Nu ni se spusese nimic. Nici unde o să mergem, nici când ajunge, nici la ce armă, mergeam așa în secret, fără să știm ce o să fie de capul nostru
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
las din mână. Pe lângă rafinamentul limbajului, lexicul bogat și colorat cu expresii uzitare folosite în cel mai neașteptat mod și multe regionalisme, felul cum alcătuește personajelele, fără a face exces de descrieri impresionează făcându-te să treci de la râs la plâns, pe parcursul unei singure povestiri. Natura pe care ne-o releva ca fiind parte dintr-un întreg ce se numește viață, este părtașă la toate celele povestite. „Izbea soarele un pui de foc, de zâmbeau lemnelele. Și parcă albăstreau lizierelele de
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
până acum? -Aici...aici...aici...îi răspundea ecoul din lacrimile care se porniseră tendențioase, să sape hieroglife, pe sub pungile încercănate ale ochilor. Jeluia acum toate așteptările, tot dorul acela care-i înfometa sufletul de el, scuzele sub care-și chinuia plânsul să adoarmă, tăcerea aceea anostă care se cuibărea pe pernă alături de ea, golul haotic în care simțea cum se înfing minciunile, când trebuia să îl creadă. Analiza acum fiecare lacrimă căzută! Orice ar fi atins știa că durerea ei săpase
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
folosești propria frustrare vechea otreapă pentru a te dărui într-un ansamblu nou meditație asupra scenariului de învingător slaba consolare a învinsului să îl iubesc pe învingător zâmbind flagelat pe dinăuntru cât aș vrea să nu se vadă suferința până la plânsul cărnii și cât aș vrea ca obida să nu îmi iasă prin pielea frământată de reușita învingătorului eul meu eul meu de ce nu mă lepezi de la paharul acesta de ce nu te sacrifici prin reușită pentru nereușită eul meu ce nu
POEME TIMIDE de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380597_a_381926]
-
lumea asta, corectitudinea și omenia sunt calități perimate și cuvinte desemantizate...la care el, Ilarion Bujdea, însă, nu va renunța, se pare, niciodată și nicicum!: “Ilarion dă bici cailor - tot mână și mână... Simte călduri, răsuflă greu și izbucnește în plâns. N-a mai plans de când a vrut să-I vândă lui Gavrea cizmele. <<-Eu te credeam om, Gavrea, om...>>” - cf. Decorația, p. 26): în lumea noastră sunt doar trăitori-experimentatori de viață scurtă. În viața terestră, există doar oameni obișnuiți, cu
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
în ochi de anotimp, cu zori de zi pe palme. Îți spălai fața, dimineața, în roua florii de cireș / și alergai, copilă, desculță prin țărână către mama.“ (Copila-n primăvară - pag.102) sau: „Un flaut trist îmi cântă, de plecare... / plânsul lui, acum, dezleagă un mister: / sorbit-am timpul, lacom, cu-nsetare. Ce-aș mai putea să fac ? Mă rog și sper...“ (Resemnare - pag.23) Frumoase și originale metafore găsim și în poeziile de dragoste pe care poeta ni le oferă cu
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]