4,664 matches
-
chiar casa mea. Vezi că Începi să Înțelegi? De fapt nu ți-a dat „proful“ doctoratul până n’ai explicat de ce o streașină curată ruginește mai greu decât alta unde, În praful adus de vânt, au răsărit buruieni... Dar nu planta e de vină, Moti. Aceea, ca negustor ambulant de energie solară, În ultimă instanță de negentropie, ar trebui s’o protejeze pe aceea a metalului ulucului. Exact. Acolo e Însă o biocenoză, adică o cârdășie de autotrofe și heterotrofe, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acumulează substanță energetică de rezervă, cum Îi spui tu În cartea cu care te chinui de atâția ani. E vorba de zaharuri pe care le va oferi pe rând, altora și sieși. Altora? Fii atent, Cristi. Spre deosebire de tine, acea „biată“ plantă știe că nu e singură pe lume, că bunăstarea ei depinde de bunăstarea celorlalți. Chiar În mână cu pâinea - Soarele - și cuțitul - clorofila - ea știe că ceilalți, care poate râvnesc la o firimitură de pâine care-i cade de pe masă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jucându-se cu ea. De fapt, ea face ce facem mai barbar chiar și noi, atunci când alergăm porcul Înainte de a-i Împunge beregata... À propos: pisica pare a fi singurul animal care se joacă, neînvățată de nimeni, cu jucării... Nici planta, chiar toxică, nu e barbară; cel mult acela care o folosește precum vestiții Medici sau ignorantul care o Înghite făcând pe cunoscătorul, căci prost care să nu fie și fudul nu se află... Și nici regnul mineral, neanimat dar care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
accentuată deci, exercitată de om nu direct, ci prin intermediul unei „unelte“, nevinovate: hibridul. Și, cum omul s’a dedulcit deja la acea productivitate, dar vede cum productivitatea scade În anul care urmează, Încearcă s’o ajute: administrează Îngrășăminte, de care planta care nu mai e hibridul de anul trecut nu mai are nevoie. Implicit, azotatul rămâne neconsumat și, firesc pentru solul În care se află În contact cu o plantă, devine azotit. Unul dintre cei mai redutabili poluanți. Mai e nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apa din sol, din soluția solului, chiar și pe aceea freatică când are rădăcini „Îndrăznețe“. N’o folosește pe aceea de ploaie decât după ce aceea ajunge adânc În sol. Firesc, căci ea trebuie, În prealabil, să dizolve săruri din care planta să ia ce și cât Îi trebuie. Sărind În ajutorul plantei, dreptu-i de loc dezinteresat, omul a greșit nițeluș, crezând că doar de apă e vorba suplinind, acolo și atunci când nu ajungea, apa ploii, un fel de apă distilată, fără
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuie cărat În mare, umplând-o până ce s’ar ajunge la o Terră absolut sferică. Că asta e o muncă de Sisif, căci Terra ripostează nelăsându-se netezită ca o bilă de rulment, e o altă poveste, dar pe care planta n’o știe; dar perseverează... Lăsată În legea ei, planta s’ar fi bucurat de apa venită din cer și apoi Înzestrată cum am văzut cu ceva potasiu, fosfor, azot, luând cât are poftă. Iar din apa deja sătulă În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zi. Rezultatul? Un deșert va acoperi și locul muntelui, și cel al văii, căci cianura care tot rămâne, cât de puțină, În acel steril e o redutabilă otravă, care blochează respirația celulară a oricărei ființe, fie ea animal, fie ea plantă. Sunt obligat și la o paralelă, menită a dezvălui suferința Naturii, „reversul“ unui moft uman, unui nonsens. Anume, aceea cu Călimanii, un munte ras de pe fața pământului doar pentru că purta În pântece sulf, acela pe care nu-l regăsim În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vom găsi acolo decât trecutul și ceva principii generale, incomplete ori chiar depășite. Și planta de mai Înainte, aceea care pipăie În fiece moment pământul, cu sacrificii căci o rădăciniță emisă spre o zonă rea plătește asta cu zilele, acea plantă deci poate citi o “carte”: propriul ei genom, În care va găsi cu siguranță ce trebuie să facă, Însă numai În general și pentru situații pe care le-a mai Întâlnit, ea ori strămoșii ei. Istoria se repetă, obișnuim să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și pentru situații pe care le-a mai Întâlnit, ea ori strămoșii ei. Istoria se repetă, obișnuim să spunem cu o undă de suficiență, iar asta pentru că tot ea ne Învață că greșelile trecutului trebuie musai repetate. Altfel spus, și planta abia amintită, și noi, citim cel puțin superficial. Planta pentru că unele „file“ s’au lipit Între ele - vreau să spun că informația respectivă e represată -, noi din comoditate ori limitați de alte griji, cum ar fi adunarea de cât mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ouă la echinocțiul de primăvară și spărgând nuci la acela de toamnă. Respectând astfel un ritm natural, vechi de când lumea - mea. Dar l’am și agresat, prin noile plante de cultură astfel Încât, odată cu via sunt obligat să culeg și păpușoiul, plantă de pripas, „grâu turcesc“, și odată cu secerișul trebuie să prășesc același venetic păpușoi. Culmea e că asta mi-a intrat În sânge precum, În doar un secol, venetica mușcată În folclor... Asta se cheamă entropizare, omogenizare, ceva care roade vechea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
momentul înhumării propriuzise, cei din anturajul celui dus, au de îndeplinit mulțime de sarcini. De exemplu, dacă mortul e tănăr fecior sau fată nemăritată, i se pregătesc patru brazi, cei mai tineri și mai înalți din pădure, care se vor planta la cele patru colțuri ale mormântului. Brazii sunt aduși și curățați până sus către vârf , dându-se acestora o formă de cunună, și se vor împodobi cu cârpe colorate. Atunci când brazii se transportă de la pădure și se ajunge cu ei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
oamenii acum pe băncile din jurul portului; cât de goale vor fi fost atunci, când oamenii îngrijorați nu știau pe unde să se ascundă. Acum se auzea muzica din port, atunci rafalele tunurilor. Înconjurând fortul, am ajuns într-un loc unde planta aloe crescuse cât un copac. Nu mai văzusem așa ceva până acolo. Turiștii se îmbulzeau să se fotografieze alături de ea. Sigur, la greci fiind o climă blândă, nu se pune problema că asemnea plantă ca și altele sunt expuse înghețului
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
descrierea a făcut-o după fotografii, întrucât amintește de cei doi tei care străjuiau pridvorul casei. În baza documentelor, se poate afirma însă cu siguranță că de o parte și de alta a pridvorului (poate chiar la construirea casei) fuseseră plantați doi salcâmi, dintre care unul, regenerat, se păstrează și astăzi. Un amendament se impune și la afirmația lui Călinescu în legătură cu faptul că nu trebuie exagerat numărul cărților din bibliotecă. Se știu astăzi titlurile cărților din biblioteca babacului de la Ipotești, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
influența mentalităților botoșănene a anilor '30. În pridvorul noii construcții se urca pe două rânduri de trepte, din lateralele casei, protejate de o balustradă ridicată direct din pământ. Un salcâm și o salcie plângătoare încadrau pridvorul. Chiar în fața casei fuseseră plantați niște trandafiri, îngrădiți de câțiva mici stâlpi; curtea, plină cu iarbă, era marcată de cărări întâmplătoare. Nici interiorul nu păstra împărțirea camerelor din vechea casă părintească. Un hol pe mijloc și câte două camere laterale au constituit expoziția muzeistică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
La acea dată, vechea bisericuță, după cum reiese din formularul tip completat de mâna protoiereului, nu arăta atât de dărăpănată ca altădată; se face mențiunea că acoperișul e de tablă veche, dar curtea e împrejmuită în parte cu gard de scânduri, plantată cu arbori decorativi, iar catapeteasma cu icoanele completă, pictată bizantin, sculptată; Sfânta Împărtășanie în stare bună, păstrându-se în Sfântul Chivot de argint 66. La fila 5 verso a dosarului amintit se constată, prin procesul-verbal nr. 5/13 decembrie, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și inaugurarea casei-muzeu cu care "amenință" actele, nu se știe când anume se va fi făcut. Se știe doar că în procesul-verbal de inspecție (nr. 16) din 31 august 1937, biserica are curte, este împrejmuită cu ostrețe și incinta este plantată în parte 120. La capitolul III starea dinăuntru a bisericii, se găsesc detalii despre catapeteasmă și icoane: incompletă; parte din icoane sunt aduse în biserica nouă121. Irimescu afirmă că sfințirea s-ar fi făcut în 1939, cu participarea lui Irineu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
astfel dezvăluindu-se adevăratul punct de plecare al vinovatei întreprinderi, probabil ulterior preschimbată în armă politică). În rest, o adunătură informă de cuvinte cu circulație regională, în covârșitoare măsură aparținând limbii române, multe din fondul principal lexical. Fac excepție rusismele, plantate cu sârguință de Stati oriunde află un locșor, doar-doar l-o crede cineva că s-a ivit peste noapte o limbă nouă în familia indoeuropeană! Culmea: Stati n-are obrăznicia să declare până la capăt că "moldoveneasca" ar avea personalitate proprie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aflam la Yad Vașem, în Israel. Datorită intervenției fostului coleg de facultate Leon Volovici, am putut cerceta, în impresionanta arhivă a institutului, documente privitoare la pogromul de la Iași (1941). În incintă se află aleea străjuită de copăcei (unii, ditamai arborii) plantați în amintirea "drepților popoarelor" ne-evrei care, în momente de cumpănă, au salvat viața unor evrei. Unul dintre numele inscripționate poartă sonorități românești: Dimitrie Beceanu. Ieșeanul Beceanu, lângă a cărui farmacie din Hală (acum, demolată) am locuit în studenție, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
părăsesc o lume lângă care o duc astăzi mai greu, îmi pare rău că și natura se pierde. Nu știu, am trăit într-o lume mai înțelegătoare, mai serioasă, mai atașată, mai întreprinzătoare, în tot cazul, în altă lume. Se plantau pomi, îi îngrijeau oamenii și îi protejau făcându-le țarcuri de protecție, pământul se lucra cu dragoste și rost, acum copacii pe care i-am sădit noi sunt tăiați iar lemnul lor nici nu se face venit la bugetul autorităților
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
struguri ca să mâncăm. Făceam brazde în grădină și puneam ceapă, roșii, lăptuci pentru salată, fasole, și a început să arate gospodăria noastră frumos. Creșteam păsări și porc, numai cu buruiană cărată cu sacii. Impreună cu frățiorii mai mari, tăicuțu a plantat pomi fructiferi în curte și grădină, aveam prunii, merii și nucii noștri, zicea să nu cerem la lume. Ne luau părinții de copii la muncă, ne învățau să țesem pânză, să tricotăm, să croșetăm, să cârpim frumos cămășuțe și izmănuțe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
oasele mele bătrâne simt frigul de la cinci dimineața. Nisipul e rece și jilav. O să se usuce și o să se Înfierbânte, eh, numaidecât o să iasă soarele din mare și-mi va fi din ce În ce mai bine privindu-l cum urcă peste cazemata asta plantată În țărm, cu cătări pentru mitraliere Îndreptate spre mine și spre larg... Ba vezi de treabă, că n-or să tragă! N-au ei curaju’ ăla să tragă-n popor, e doar un decor, e doar un decor, e doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iunie, la câteva zile după, Înălțarea Domnului... Preț de un ceas, poate două, Baltă după un desiș, aștepta... De acolo se uita ca în palmă spre Poiana Teiului, la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți și înalți până la cer, plantați la nașterea lui și a fraților săi, Alexandru și Vlăduț, unde bătrânii lui părinți trebăluiau, „supravegheați”, zi și noapte, de milițieni înțesați prin șură, cotețe și șoproane, poate pun mâna pe „bandit”. Când..un tufar, la marginea pădurii, se mișcă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la pescuit, însă, dacă dădea peste o ciută rănită, îi bandaja piciorul; sau arunca la loc, în apă, peștii care săriseră din joacă pe mal și nu se mai puteau întoarce singuri în râu. Avea grijă ca orice viețuitoare sau plantă să nu fie agresate de nimeni în mod gratuit. Se ocupa de fiarele pădurii cu pornire fraternă. L-am văzut nemișcat în fața ursului, privindu-l fix în ochi, fără ca măcar să-ncerce să se dea la o parte. L-am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din ceea ce este înscris în aer să nu poată să-mi scape. Precepte nescrise Să-ți aștepți senin sfârșitul. Să nu te lamentezi laș. Să fii pur. Să știi să mori singur. Flori Sunt obosit. Azi am săpat pământul; am plantat niște flori agățătoare ale căror cupe se deschid numai în zori. Au culoarea ochilor Aiei și mi s-a spus că se numesc „zorele”. Mâine o să sădesc glicine și verbine. Caut să adulmec, de pe acum, intensitatea miresmelor ce se vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 10 ani și cu interzicerea unor drepturi. ... (2) Materialul lemnos rezultat se confiscă și se valorifica potrivit legii. ... (3) Infractorul este obligat, de asemenea, să aducă terenul forestier în starea de a fi plantat și să asigure plantarea acestuia, conform documentației tehnice de specialitate, ambele operațiuni făcându-se pe cheltuiala să. ... (4) Abrogat. ... -------------- Art. 31 a fost modificat de ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 98 din 14 octombrie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 744
ORDONANTA nr. 96 din 27 august 1998 (*republicată*)(**actualizata**) privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126698_a_128027]