2,404 matches
-
aparte decât toți ceilalți, de ne pui sub jurământ, tu, care parte de frumusețe ai din plin, - și cum anume-l recunoști? - Iubitu-mbujorat și alb e, dintr-o miriadă-l recunoști: din aur, capu-i e; de pin i-s pletele, și negre-corb. Ochi cum columbele, ce-n albie de râu se scaldă, fără colb, și-n lapte. Chipu-i e grădină de-arome; buzele, o țară a crinilor; și nestrăină de-asemănarea cu-o brățară de aur, cu intarsii, - mâna
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
boruri mari, avea pe laturi și în spate marginile ridicate în sus, iar modelul cu borurile mici avea marginile drepte și oblice în jos. Tunsoarea localnicilor era scurtă, spre deosebire de țăranii mărgineni (de pe dealurile din jur), care purtau părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni. În trecut era numai de cânepă, pentru îmbrăcămintea din zilele de lucru, ulterior odată cu apariția bumbacului au devenit mixte sau numai din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Portul este un semn de distingere între popoare și o comoară artistică constituind mândria națională a unui popor. Locuitorii satului Cașin au portul mocănesc, deosebit de al sătenilor din satele înconjurătoare. Bărbații de altădată purtau: căciulă de miel cu fundul rotund, plete lungi lăsate pe spate, ițari de lână mai subțiri pentru vară și mai groși pentru iarnă, se încingeau cu chimir lat de piele, uneori împodobit cu nasturi de cositor. Purtau cămașă de cânepă pe deasupra ițarilor, și cheptar din piele de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de localitatea Teaca. Drumul județean DJ 162, aflat în modernizare, care trece prin localitate face legătura între localitățile Teaca, Stupini și Sânmihaiu de Câmpie. “În partea de nord-est a Câmpiei Transilvane înconjurat de dealurile domoale, cu căciuli de stejar și plete de pajiști înflorite, într-un amfiteatru natural își duce existența-i milenara satul Archiud.” - asa începea articolul ,Din viața Parohiilor„ dintr-un ziar local din anul 1980, articol semnat de către preotul Blaga Vasile. Un foarte scurt istoric al localității arată
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
Considerând că niciunul dintre portretele existente în Biserica Domnească nu aparțin voievodului muntean, Matei Cazacu lansează în 1969 ipoteza că Basarab ar fi unul din personajele existente în miniaturile Cronicii pictate de la Viena, anume "„un om în plină maturitate, cu plete lungi și barbă castanie despicată în două, îmbrăcat cu o sarică asemenea celorlalți soldați și ținând o piatră în mână, pe care se pregătește să o arunce asupra dușmanului”". Ulterior, în 2013, același Matei Cazacu revine și propune identificarea lui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
mandolina. Femeia care stă întinsă în partea dreaptă pe perne ne amintește de "Antiope" sau "Odalisca cu scalva". Este soția artistului, Madeleine Chapelle, pe care Ingres a pictat-o de nenumărate ori. Văzută din profil cu mâinile împreunate, femeia cu plete blonde este poate chiar Lady Montagu, care privește cu atenție întreaga scenă, păstrând totuși distanță. Tabloul, destinat prințului Napoleon, fiul împăratului Napoleon al III-lea, a fost returnat de soția prințului, prințesa Clotilde, care l-a considerat prea indecent. În
Baia turcească () [Corola-website/Science/299288_a_300617]
-
Arrian l-a descris ca fiind „"un comandant puternic, frumos, cu un ochi căprui închis ca noaptea și unul albastru ca cerul"”, din aceasta rezultând că ar fi suferit de heterocromie. Alte surse spun că avea pielea incredibil de albă, plete extraordinar de bogate și de roșii, ochi de culori diferite, unul albastru și celălalt negru, o statură mai mică față de medie, care îl face să pară întotdeauna un copil, dinți ascuțiți, ca de șarpe; din trupul și din gura sa
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
prezența singulară a unui turn, ce deschide parcă spațiul, îl lărgește, orientându-l către misterele unui orizont fantomatic. Fantomele se înscriu într-o altă temă simbolistă, putând deschide calea către spațiile onirice, către visare. De aici, vor apărea „voievozi cu plete” și „străbuni în pâlcuri violete”, posibilă sugestie a unei Judecăți de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. Se observă că poezia are două versuri cu valoare simbol: „Orașul tot e violet.// Amurg de toamnă violet...”, creând o imagine suprareală, onirică, învăluită
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
vitrinele magazinelor. Elocventă, este declarația pe care el însuși a făcut-o într-un interviu în anul 1914: O frumoasă evocare a acelor ani a făcut-o pictorul Traian Cornescu: „"... într-o bună zi a apărut un om. Frumos, cu plete negre și cu ochi mari, luminoși, subjugători! Așa l-am cunoscut pe Octav Băncilă... Din ziua când profesorul de desen a intrat în clasă, de atunci sunt pictor"”. De la Școala normală, Băncilă s-a mutat mai târziu la Gimnaziul Ștefan
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
după terminarea studiilor, el s-a înfățișat în forme clasiciste inspirate ca stil din portretistica lui Tizian, Velasquez și Rembrandt, precum și din opera lui Franz von Lenbach. În autoportretul realizat în perioada 1896 - 1898 la München, s-a înfățișat cu plete ondulate și negre, părul vâlvoi reliefând într-un mod fără echivoc, chipul energic cu fruntea lată și cu sprâncene stufoase. El are ochii pătrunzători, aproape negri și mustăți groase și lungi, răsucite în sus, cu un nas acvilin senzual și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fiul de la școală. Datorită insistenței Smarandei, copilul merge cu bunicul său David Creangă la Broșteni, unde, împreună cu vărul lui, Dumitru, este înscris la școală. Nică și Dumitru se adaptează greu, ambii plângând când, din porunca noului învățător, le sunt tăiate pletele. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca, într-o casă modestă de pe malul Bistriței, și unde, din cauza apropierii de capre, se îmbolnăvesc de râie. Creangă își amintește cum, încercând să se vindece cu băi dese în râu, el și
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
acoperiș de „aedicula” . Pe latura lungă ar fi existat capul „Medusei” , între doi delfini și alte motive decorative. In desenul lui J. Ackner, capul „Medusei”, destul de șters și nereușit, seamană mai degrabă cu acela al unui bărbat cu barbă și plete. Pe latura scurtă există un „kantharos”. In secolul al XIX-lea lespedea mai avea încă un motiv încrustat, care între timp a dispărut (o simplă roată sau monograma creștină XP ?). La Muzeul Brukenthal din Sibiu s-a păstrat un desen
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
impresionante sunt figurile „Sfinților Arsenie și Atanasie”. Zona centrală a bolții este rezervată „Platiterei” (imagine consacrată a Maicii Domnului cu Pruncul tronând), încadrată de arhangheli și de prooroci; în partea sud-estică a acesteia se găsește un personaj cu barbă și plete albe, posibil un profet. Picturile de pe stâlpi, datorate, probabil, unui zugrav popular local, redau, într-un mod naiv, dar plin de farmec, o imagine a „Sfintei Marina”, martelând un drac, o reprezentare popular-artistică a „Sfintei Treimi” și un „Sfânt Apostol
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
de cele mai multe ori fete umile, femei umile. Le-am întâlnit pe stradă... în costumele lor de slujnice și am recunoscut în ele toate frumusețile vieții. Am văzut desfășurându-se în carnea lor poemul orelor. Misterul arborilor li se odihnea în plete; în ochi purtau cerul și apele. Primăvara și toamna îmi treceau necurmat pe dinainte, după cum ele surâdeau cu bucurie sau cu tristețe. iar vorbele lor ingenue mă făceau să văd aievea dansuri de nimfe." Dacă d-l Corot ar consimți
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
în recunoaștere. Grecii l-au lăsat să se apropie de tabăra lor, să-i observe și să se întoarcă. Când iscoada i-a raportat lui Xerxes mărimea oastei grecești și faptul că spartanii făceau gimnastică de înviorare și-și pieptănau pletele, regele persan a râs la aflarea acestor informații. El i-a cerut sfatul lui Demaratus, un rege spartan exilat din suita sa, care l-a informat că spartanii se pregăteau de luptă, și că le era în obicei să-și
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
a bisericii tale cu biserica romană, fără de care nu există mântuire." Moartea lui Mihai Viteazul a însemnat eșecul proiectului de unire ecleziastică a mitropoliilor românești cu Biserica Romei. A rămas emblematică jertfa unui episcop român "mic de statură și cu plete lungi", care a luptat neînfricat alături de trupele imperiale, încercând zadarnic să apere cetatea Sătmarului, asediată în ianuarie 1605 de soldații principelui ardelean (calvin) Ștefan Bocskai. Nașterea Bisericii Române Unite în Transilvania este legată de extinderea influenței Casei de Habsburg în
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
la picioarele Columnei. A doua zi dimineață, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un țăran din Corjați, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presă din Romă a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columna: cu plete, cu cămașă și cușma, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.” Badea Cârțan a făcut senzație la Romă, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie
Badea Cârțan () [Corola-website/Science/304421_a_305750]
-
pe picior și erau încălțați unii cu opinci, alții cu cizme. Pe cap purtau pălării cu borul larg și calota rotundă. La brâu erau încinși cu șerpare late „ghintuite”, în care purtau pistoale. Purtau mustăți mari, răsucite în sus și pletele lungi până la umeri. Se înțelege că pe vreme urâtă se îmbrăcau mocănește, cu cojoace și sărici. Astăzi ei poartă o cămașă albă, cu crețuri, lungă până la genunchi, peste care pun un „flanel” cu mâneci, acoperit de un „laibăr” și de
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
un personaj care coboară, în mod evident, din legenda glorioasă a descălecatului. El are arcul și buzduganul ținute în mod eroic în mâini. Figura a fost schițată în stilul lui Ștefan cel Mare, cu chip frumos și expresiv. Capul are plete lungi care se preling pe umeri în timp ce mantia îi acoperă trupul. Exceptând realizarea capului, se pot vedea în portret multe stângăcii de execuție. Un alt desen, este cel al lui Romulus care are ca sursă de inspirație un album istoric
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
o perioadă de tinerețe în care Constantin Lecca a fost influențat de pictura romantică vieneză. Concluzia care se desprinde din privirea lucrării este cea a omului voluntar, impresie care precede firea visătoare afișată de personajul portretizat. Anumite amănunte vestimentare, lavaliera, pletele în bucle peste urechi descoperă personalitatea artistului, în schimb privirea pare a aparține unui negustor brașovean. Primul autoportret (2) cunoscut al lui Lecca aparține astăzi secției de stampe al Academiei Române. El este unul de factură romantică, de tip Byron, caracterizat
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" și a realizat "" (3) în care „..."în vârstă de douăzeci de ani apare în costum unguresc, cu trăsături frumoase, cu privirea clară și expresivă a ochilor mari, verzi, cu părul castaniu, purtat în plete, cu sprâncene groase și mustață, având expresia unui om hotărât"”. Autoportreul (4) a fost pictat undeva în preajma anului 1840. Paul Rezeanu presupune că imediat după încetarea apariției revistei "Mozaicul" de la Craiova la sfârșitul anului 1839, Constantin Lecca ar fi plecat
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Mare este reprezentat oferind biserica Mântuitorului Iisus Hristos, prin mijlocirea Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Domnitorul este urmat de soția sa, Maria Voichița, de fiul său Bogdan al III-lea și de domnițele Maria și Ana. Ștefan cel Mare are plete blonde și o mustață fină de culoare roșiatică, poartă pe cap o coroană și pe umeri o mantie de brocart. Fiul domnitorului, Bogdan al III-lea, poartă pe cap aceeași coroană ca și tatăl său, precum și aceleași însemne domnești pe
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
pronaos, pe peretele ce desparte pronaosul de naos, deasupra spațiilor destinate ascultării și vizualizări slujbei sunt redate pilda fecioarelor înțelepte. Bolta naosului este decorată prin reprezentarea, în cele patru colțuri ale celor patru evangheliști încadrați în nori și șezând. Au plete mari, nimb în jurul capului, mustață și barbă mare, îmbrăcămintea fiind largă, cu falduri. Deasupra fiecăruia scrie, în limba română cu caractere chirilice, numele celui reprezentat. În spațiile dintre evangheliști au fost reprezentate "Mutarea lui Enoch" respectiv "Sfântul Ilie" într-un
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
orchestrație Nicolae Covaci (1999); înregistrată inițial cu Josef Kappl; apoi înregistrată în 1999 în formula N. Covaci - chitară acustică, double-six, chitară bas, voce, T. Colen - solist vocal, A. Oprea - chitară acustică, voce, L. Cioargă - baterie. Apărută sub numele „Pe umeri pletele-i curg râu...” pe discul maxi-single „Ora-Hora” (1999, editat în Germania - unde este greșit trecută ca melodie populară). A apărut cu numele actual pe reeditarea maxi single-ului „Ora-Hora” (2000) și pe albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (2000 și
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
fiind folosită prea rar. De asemenea, trebuie reținut faptul că muzica rock se reprezenta pe două „scene”: cea oficială (la televiziune, în studioul de înregistrare, în orice cadru formal, unde apărea un număr mare de restricții - mișcare scenică limitată, ascunderea pletelor cu agrafe sau chiar tunderea forțată, evitarea unei costumații extravagante -, cărora se adăugau nu arareori pretenții absurde) și cea "underground" (în cluburi și localuri, la concerte, în cadru intim, unde politica oficială era abandonată, ba chiar ironizată și hulită). Imboldul
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]