2,821 matches
-
doare. — Mai ales că Prințăsa este cea mai mică și știți cum e, îl mai mic e ăl mai drag. Dacă o iubiți atât de mult și văd că o iubiți, ascultați-mă ce vă spun. Eusebiu Stamate își începe pledoaria, arătându-le avantajele: dacă Prințesa va fi înfiată de ei, va avea condiții să învețe, să ajungă și ea cu pregătire, să muncească, să se realizeze în viață. N-ar fi mai bine să o știe așa, decât alătrui de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acesta cu fermitate. Da, onorată adunare! Vă pot asigura că ne așteaptă un viitor de aur într-o țară civilizată și respectată, în rând cu toate țările Europei, cu oameni cinstiți și stăpâni pe soarta lor! Așa și-a încheiat pledoaria posibilul câștigător al scrutinului electoral, pe fundalul ovaților, a uralelor mulțimii fremătânde și a scandărilor Hai cu Escu președinte! Că domn' Escu nu ne minte! * * * Familia Delenilor, stabilită de o vreme în Andaluzia, s-a hotărât să se întoarcă definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
contrar, le atrase atenția că se va vedea nevoit să evacueze nu numai pe gălăgioși, ci chiar întreaga sală. Amenințarea sa avu efectul scontat. Se restabili o liniște acceptabilă. Avură pe rând cuvântul cei doi avocați pentru a-și susține pledoariile. Primul luă cuvântul avocatul Nicu Diaconescu, apărător al familiei Carabăț care, folosind un vocabular plin de prețiozități, ocupă mult timp cu divagații detaliate, fără tangență cu obiectul dezbaterilor. - Vă rog să vă referiți strict la cauza aflată pe rol, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
semnele exterioare ale măreției, pe care le consideră ca gratuite. Poate fi formulată această sintagmă ca o acuză? Cine are dreptul, ce lege și ce legiuitori au puterea să le răpească bunul lor cel mai de preț, copiii!? Terminându-și pledoaria, cu un gest larg, teatral, al ambelor mâini, avocatul Diaconescu ținu să-i încredințeze pe clienții săi, printr-un semn discret al capului, că nu trebuie să se îndoiască nici o clipă că procesul va fi câștigat, cu siguranță, de către ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
completului de judecată. Un argument ce putea fi o piesă forte, cu o deosebită greutate în dosar, căzuse. Totuși, avocatul Mocanu reveni în scenă calm, cerând instanței să i se acorde timpul la care avea dreptul pentru a-și susține pledoaria, fiindcă nu epuizase nici pe departe toate argumentele. Nici măcar nu fuseseră audiați martorii de care dispunea apărarea... Familiile copiilor asistau la derularea procesului fără a înțelege mare lucru din aceste dezbateri, mai ales că finalul putea fi, fără îndoială, purtătorul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu le era indiferent ca o progenitură din etnia lor să fie înstrăinată. Părerea lor, pe care nimeni nu putea să le-o zdruncine, era că Vișinel este un țigan de-al lor și el trebuie să rămână un țigan! Pledoariile avocaților, oricât ar fi fost de inspirate, cu argumente în sprijinul clarificării circumstanțelor, nu puteau grăbi cursul dezbaterilor. Se adăuga la toate acestea lipsa unor martori credibili, ceea ce conducea implicit la nedorite tergiversări. Și totuși, procesul trebuia să se deruleze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Și totuși, procesul trebuia să se deruleze respectând cerințele legislației în vigoare. Din respect pentru avocatul Diaconescu, fiind decan de vârstă și membru al unui alt barou din centrul județului, președintele completului de judecată îi acordă acestuia prioritate în demararea pledoariei. Avocatul Diaconescu începu prin a imputa faptul că nu se aflau de față toți cei implicați în această acțiune. - Domnule președinte, solicit să fie introduși în sală și copiii, sunt și ei parte din proces. Judecătorul avu la început tendința
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul, care nu poate să-l conteste nici o lege. Părerea mea este că acest proces trebuie să înceteze spre binele ambelor familii, dar mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ocrotesc. Soluția găsită de colegul meu este mai mult decât facilă și nu este în măsură să răspundă cerințelor legii. - Cum? izbucni avocatul Diaconescu. Președintele îi făcu semn, sugerându-i că trebuie să se tempereze. Avocatul Jan Mocanu își urmă pledoaria rămasă undeva suspendată: - În primul rând, domnule președinte, procesul mai are de parcurs o serie de etape; nu au fost audiați martorii despre care aminteam în ședința trecută, pentru că n au fost citați! Acum însă, cu voia dumneavoastră, vă rog
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nefericiți decât morți; oricum, numai vii să fim, nu? Nu noi decidem asta. Viața nu e un fenomen obligatoriu în natură, dar când apare, nu avem dreptul să-l curmăm. Bună sau rea, viața este un fenomen al naturii... Splendidă pledoarie, domnule avocat! Splendidă, dar incompletă. Ați omis esențialul: moartea este și ea un fenomen a naturii, replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa în piuă. Prinsese această tehnică în practica lui de avocat, când trebuia să asiste la interminabile pledoarii zornăitoare. Tot secretul era să știi să dai replica potrivită atunci când îți venea rândul. "Dar de unde știe Carol că am fost avocat? Și îngrijitor la cimitir? Când i-am spus toate astea!?", încercă Filip să-și stoarcă memoria lui capricioasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza." Urmează descrierea tuturor celorlalte despărțituri ale cutiei ce conțin "un asamblaj cronologic de obiecte". Autorul are grijă să ne prezinte și rostul cutiei, de fapt o pledoarie pro domo: "False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
După moartea ei, cercetătorii au scotocit toată casa și grădina, dar n-au dat peste bani. Cazul fusese clasat de mult. Avocatul apărării insista acum să se cerceteze odaia vecină cu depozitul În care-și avusese biroul Ippolit. După o pledoarie strălucită, cererea sa a fost admisă. S-au făcut investigații. Au fost aduși câini și detectoare de metale. Cimentul a fost spart cu picamăre și Într-un colț al Încăperii s-a descoperit un cufăr doldora de bancnote nou-nouțe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai bune, îți făceai un viitor promițător, așa vei rămâne la munca de jos, să trăiești de azi pe mâine. Să știi însă că noi nu te vom mai sprijini. Așa cum ai spus, ești matur, descurcă-te singur, a încheiat pledoaria Tatiana cu lacrimi în ochi. Aceasta a fost cea mai mare lovitură pentru familia Busuioc, în special pentru Tatiana care luptase din răsputeri să-l ducă pe drumul cel bun pe care el n-a voit să meargă. Așa cum se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mult, nu pot accepta o intimitate totală înaintea binecuvântării bisericii și a slujitorilor ei. Mă poți considera aiurită, de modă veche, cum vrei tu, dar astea sunt principiile după care mă conduc. Ascultând-o atent pe Cecilia, în loc să-l deranjeze pledoaria ei, l-a făcut s-o iubească și mai mult și s o respecte gândindu-se cât de norocos este că a întâlnit o fată cinstită, sinceră și pură. — Uite c-am ajuns la destinație. Te-am plictisit cu pledoaria
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pledoaria ei, l-a făcut s-o iubească și mai mult și s o respecte gândindu-se cât de norocos este că a întâlnit o fată cinstită, sinceră și pură. — Uite c-am ajuns la destinație. Te-am plictisit cu pledoaria mea. —Deloc. Ai perfectă dreptate. Sunt de partea ta. În Sinaia, nu prea era multă mișcare. Au mers la hotel, au luat două camere, s-au spălat, s-au aranjat. Seara au cinat la restaurantul hotelului, au ieșit puțin la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trăi complet pe de-a-ntregul fiecărei zile, trebuie să existe moarte pentru orice al zilei de ieri, altfel vom trăi mecanic, cu o minte mecanică, o minte care nu poate ști ce este iubirea sau pasiunea. Acesta nu este o pledoarie intelectuală, ci sunt noile paradigme și principii mult mai sănătoase și mai aproape de adevărul fundamental. Când citiți această carte, o să vă vină gânduri multe prin cap, care o să încerce să vă restricționeze, cum ar fi: Nu-i adevărat, asta este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitându‑i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în mod neașteptat și abrupt pledoariile politice premonițiale ale Venerei de la Academie. Tot atât de abrupt și de pe neașteptate i se termină sejurul la Sans-Souci și lui Vladimir care, numai și numai din cauza excesului și abuzului, al acțiunilor sale originale, aventuroase și a demersului pe muchie de cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
interesam, dacă era cazul, de jurisprudențe. Când aveam toate amănuntele, mă închideam în casă. Mă așezam pe pat, ca pe vremuri când jucam șah, și începeam procesul. Audiam martorii, ceream probe, dădeam cuvântul acuzării, rosteam rechizitoriul, dădeam cuvântul apărării, rosteam pledoaria avocatului și pe urmă deliberam. Totul în gând, bineînțeles. Uneori procesul dura câteva zile. Nu ieșeam decât ca să-mi cumpăr ceva de mâncare. Atunci evitam să mă întîlnesc cu cineva, de teamă să nu-mi tulbure raționamentele. Din pricina asta umblam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu ochii în tavan. Audiam martorii, pronunțam rechizitoriul, susțineam apărarea, dar totul în gând. Acum, pentru prima oară, am fost ispitit să fac totul ca în realitate. Să fac un proces adevărat în care să-mi rostesc cu voce tare pledoariile. Poate gara pustie m-a împins la asta. Poate convingerea că Eleonora nu va râde de mine. Ea era implicată în "jocul" nostru, nu era un străin care să mă privească bănuitor și ironic. Așa că am trecut la fapte. ― Ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ea n-a făcut decât să cedeze în fața fricii, să lase frica din ea să ucidă. Nu ea a ucis, ci frica. Iar în acest proces nu există o singură victimă. Există două victime. Nu voi susține, în replică la pledoaria acuzării, că judecătorul ucis de soția sa era de vină. Și că și-a meritat parțial soarta. Nu, el rămâne, cum a zis acuzarea, o victimă. Numai că alături de el, mai tragică, este o altă victimă. O femeie care va
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să vă rog: "Loviți-mă încă mai tare!" Fac asta dintr-un motiv egoist. Fără să vă dați seama, v-am atras într-o cursă, domnilor, e momentul să recunosc. Credeați că ascultați o spovedanie și de fapt ascultați o pledoarie. Sala de așteptare nu e confesional, ci sală de tribunal. Pentru că am rămas singur cu pustiul, m-am hotărât să înfrunt cel mai dificil dintre procesele mele și cel mai inutil. Acum ați înțeles. Nu sânt nici sfânt, nici profet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi-a spus mai târziu că mă credea în stare să pledez orice, la fel de bine, și pro și contra. Se înșela. Dacă s-ar putea pleda la fel de bine și pro și contra, ar însemna că nu există dreptate; există numai pledoarii; și că nu există nimic adevărat; există doar oameni care motivează mai bine o cauză și alții care o motivează rău. Așa că nu vreau să mă disculp. Faptul că mă ascultați e mai important pentru mine decât un verdict. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atitudinea mea, că-mi încheiasem definitiv cariera de Don Quijote în robă de magistrat. Păstrasem și o oarecare jenă pentru exhibiția pe care i-o oferisem. Dar nu intenționam să repet înscenarea de la procesul anterior. Nu mai vroiam să-mi rostesc pledoariile în fața Eleonorei pe peron, ca în sala unui tribunal. Știam unde mă aflam și ce vroiam să fac. Mi-am luat, deci, din magazie un teanc de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]