5,205 matches
-
liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața, Când roua îmi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, împietrit - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n prasiolith. „Pe ea o-ncălzești cu sărutul Luminii, ce-i cade pe ceafă, Pe ea o adapi din țesutul Dorinței din ochii-carafă.” „Trecuturi din mine te sapă -n lumina, ce naște o undă, Din ochii mei, vino
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
adapă, Dorințele-n mine abundă...” „Pe mine-ncălzești cu sărutul Luminii, ce-mi cade pe ceafă Și eu mă adap din țesutul Dorinței din ochii-carafă.” În liniște iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, coralin - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n jasp cristalin. „Îți stă la călcâi, liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vorba ei dulce, -amuțită, Purtată pe vântu-n ecouri.” „Trecuturi din mine te sapă, Dar stai liniștită, sub nouri; Din trupul meu, vino, te-adapă, Te
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
pe vânt, în ecouri...” „Îți stau la călcâi, liniștită, Ferită de strânse lasouri, Cu vocea mea dulce, -amuțită, Mă porți ca pe vânt, în ecouri...” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, atârnat - Lăsase să-i scape din pleoapă, O lacrimă-n onix turbat. „Și pasu’-și scoboară-n odaia Doritelor dezinvolturi, Din coapse crescându-și văpaia Ce naște suav peste nuri.” „Trecuturi din mine mai sapă Și buze-nfloresc peste guri... Din coapsele mele te-adapă Și naște
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
-mă din ai tăi nuri.” „Eu pasu`-mi scobor în odaia Doritelor dezinvolturi, Din coapse crescându-mi văpaia Ce naște pe tine din nuri.” În liniște iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, ochiul gol - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă în carneol. „Pe ea o adormi în statuie, Din daltă-i cioplești zece vise, Potcoavele-i stând fără cuie, Din pulpe crescându-i narcise.” „Trecuturi din mine nu sapă. Cu limba-ți prea caldă și moale, Din tot
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
mine să scoale!” „Pe mine m-adormi în statuie; Din dalt-ai cioplit zece vise, Potcoavele-mi sunt fără cuie, Din pulpe-mi cresc astăzi narcise.” Din palme-căuș ea se-adapă; Cu ochii și coama căruntă, Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n silex de nuntă. Stejarul se-nclină pe ei, Din ramuri le face divan, Pe liniști le spulberă tei, Cu perna din bolovan. Clivajul se-ncântă pe moaște, Și iapa se sparge-n femeie. Din searbăd, din tot
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe, nu există sufleur chiar, de te-ncurci, te folosești de intuiție și de reflexe, iar pe
ROLUL VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374079_a_375408]
-
adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe, nu există sufleur chiar, de te-ncurci, te folosești de intuiție și de reflexe, iar pe scena vieții mereu, te-ntorci. Aștept timpul să-mi ofere rolul vieții, totdeauna trebuie să
ROLUL VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374079_a_375408]
-
omoară, Gonim în el, clepsidrele se sparg, Și-n agonia nopții ne separă Tăcerile ce-au înflorit în prag. Dar m-am gândit să-ți scriu de nemurire Cu stelele-argintii care-au murit Și între versuri să presar iubire Sub pleoapa lunii care m-a umbrit. Că-n inimă eu port toți ghimpii sorții Și spinii trandafirilor uscați, Și florile pe care numai morții Le strâng tăcuți și-apoi îi vezi plecați. Pe drum adun dintre-anotimpuri,stele, Azi toamna mea se
NE SCURGEM... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374081_a_375410]
-
pierzându-se în timp. Mă-ntorc în banca noastră de salvare Că sălciile astăzi plâng de noi În marginea de lac unde răsare Steaua ce-a luminat în amândoi. Și împletesc cu dorul nemurirea Mă pierd iar în decoru-autumnal Sub pleoapa lunii, unde amăgirea, Îmi cântă, parcă-i corul, madrigal. Referință Bibliografică: Ne scurgem... / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2267, Anul VII, 16 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NE SCURGEM... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374081_a_375410]
-
aripi, păcatul și-l știu, Speranța mustește din fragede timpuri Când pasul devine mai ferm pe-al său drum, Dar urma se pierde dormind sub nisipuri Iar pasărea Pheonix renaște din scrum, Din nou o privire spre caldele raze, De pleoape căzute se pierde-n ocean Și gândul respiră-n iluzii și oaze Când sufletul pare străin de alean, Curtean fără rege în turn de castel Cu mâinile-ntinse spre cerul cu stele, Când vântu-n duet cu un vechi menestrel Îi
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Referință Bibliografică: Nostalgii / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
NOSTALGII de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375355_a_376684]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ÎN RE MAJOR Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Pe pleoapa zorilor nătângi, Tu ai jurat că n-o să plângi. Dar văd că ai umplut o cadă cu lacrimi albe, de zăpadă. Te-am părăsit dar n-aș fi vrut să se întâmple asta. De-atunci sunt trist și singur sunt
ÎN RE MAJOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375392_a_376721]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TESTAMENTUL PĂCATULUI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Umbra nopții cerne versuri, printre pleoape vinovate, maci în floare, ne-nțelesuri, plâng în inimi acuzate. Un cuvânt ca și cuțitul, taie-n inima rănită și despică-n două fructul, de-o iubire dăruită. Stinge-o viață în tăcere și începutul ce-i sfârșit, fără a
TESTAMENTUL PĂCATULUI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375430_a_376759]
-
se duc, ei dau în miezuri ca o ninsoare lungă de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. PLOAIE DE AUR Ca mănușa îi vine cetății o Gomoră plouată și dulce, din fereastra-nlemnită-n lumină cade umbră de lemne în cruce, o s-avem trandafiri nevânduți, se vor
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
se duc, ei dau în miezuri ca o ninsoare lungă de semințe, adâncurile sunt un cor de Crezuri, cârceii uzi încolăciți pe frunți sunt laurii rămași din biruințe, ei spun mereu că pleacă doar spre alte ținuturi de pe margine de pleoape, ca să-i lăsăm pe mările înalte, copii grăbiți din ancore să scape. AMOUR Se întâmplă încet, uriaș de încet, un dezastru sfios și cu sufletul uns, gingășiile lui se-ntrecură cu floarea care moare-n trecut și se surpă-n
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul tace,Noaptea zi se- mpodobește,Ochiul caută-n vecie,Pleoapa când se ofilește.Timpul scade, visul crește,Candele prefac lumină,De tăciunele ce arde,Dorul vieții se anină...... XXI. OGLINDA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. OGLINDA Mă uit în ea și-mi pare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Florile iubirii și-au pierdut parfumul ... Amintirea revine și acum, Învăluita în aceeași ceață , Numai am ce pierde oricum Că o floare trecem prin viață ... Numai am nici macar vise , De tine au încetat să-mi vorbească , Am rămas cu două pleoape închise Peste o floare care-ar vrea să mai crească ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Numai am nici macar vise / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2165, Anul VI, 04 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Rusu : Toate Drepturile
NUMAI AM NICI MACAR VISE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375564_a_376893]
-
strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
2017 Toate Articolele Autorului Acolo , Acolo , unde nici amintirile numai zboară , Incremenite-s toate în semnele uitării... Doar gândurile confuze mai coboară Spre golul alb al depărtării . Cand iubirea târzie încet piere , Ne vom uita tăcerile în tăcere ... Acolo, sub pleoape ca să nu zbiere Pe dorul obosit de-atata durere . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Acolo , / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ACOLO , de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375585_a_376914]
-
iubirii fiori. Lasă-mi azi umărul drag să îmi țină, Tâmpla prea plină de multe dureri... Mă umple iar plânsul ca o păpădie Ce-s scutură frunzele trist înspre zări. Cu ochii-ndreptați spre zarea albastră Clipesc a durere cu pleoape de har. Versuri în privire-s florile-n glastră. Și-mi cântă vioara pe strune de jar. Mâna îmi trec printre pletele vremii, Și iar mă opresc lângă Tine să stau... Îmi iartă, O Doamne, clipa tăcerii... Vreau tot ce-
PAŞI DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375607_a_376936]
-
Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii, dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății. ” ARSENIE BOCA Am fost și eu acolo, la Prislop Și-n alte vremuri l-am simțit aproape, Se-oprise parcă Timpul din galop Cu Veșnicia murmurând sub pleoape! Am fost și eu acolo sub văzduh, Am fost și eu lângă mormântul viu, Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh Nu voi putea vreodată să-l descriu! Acolo L-am simțit pe Dumnezeu, Cum Dragoste și Liniște împarte
PRISLOP de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371809_a_373138]
-
iarba verde-n lunci? Mă-nec în ochii tăi adânci cerând răspuns privirii tale... De ce te-oi fi iubind, atunci, crescând femeie din petale? Când doru-n piept nu-mi mai încape, voi smulge vântului porunci să mi te mângâie pe pleoape... De ce te-oi fi iubind atunci?! Referință Bibliografică: Spune-mi! Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SPUNE-MI! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371838_a_373167]
-
cuvinte... - Trăia cândva, ca-n rai, pe-un lac, Precum toți brotăceii, Un mic și mai naiv brotac... Prin stuf și copăceii Urcând spre-al cerului tavan Din luminiș de apă, Se zbenguia sau pe tăpșan, Pe malul ca o pleoapă... Și nu dormea, precum ți-am pus, Noapte și zi, ochiosul... Orăcăia: oac jos, oac sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului duios gemând Înșuierându-l vântul, Cânta întruna ca și când, De-ar fi tăcut, pământul Și cerul, soarele în loc S-ar fi
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și răsărit. Mai devreme își închide pleoape, cu soare-n asfințit. Nostalgie-mi pun pe rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să-mi țină de cald când plouă, până vin vremuri mai bune. Într-o primăvară nouă, glas de gând
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]