2,467 matches
-
Moral Luck (Cambridge: Cambridge University Press, 1981). -----------: Ethics and the Limits of Philosophy (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1985), în special primele patru capitole. 36 Intuiționismul Jonathan Dancy Între anii 1860 și 1920 termenul „intuiționism” era o alt] denumire pentru pluralism, concepția potrivit c]reia exist] un num]r mare de principii morale diferite care nu pot fi aranjate în nici o ordine general] a importanței într-un fel care ar ajuta la soluționarea conflictelor dintre ele. Pluralismul de acest tip s-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o alt] denumire pentru pluralism, concepția potrivit c]reia exist] un num]r mare de principii morale diferite care nu pot fi aranjate în nici o ordine general] a importanței într-un fel care ar ajuta la soluționarea conflictelor dintre ele. Pluralismul de acest tip s-ar afla, în mod firesc, în contrast cu utilitarismul; utilitariștii (de exemplu, J.S. Mill) încercau s] susțin] faptul c] exist] doar un singur Principiu Suprem. Dar în zilele noastre, un intuiționist este considerat a fi o persoan] care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Richard Price care a scris cu 200 de ani înainte.) Ei susțineau c] exist] foarte multe principii morale adev]rate pe care le cunoaștem prin intuiție (despre care ei susțineau c] sunt evidente prin ele însele). Argumentele lui Ross în favoarea pluralismului s]u sunt discutate în capitolul 18, „Etică îndatoririlor prima facie”, si nu le voi repeta aici. Acum m] preocup] mai mult pretenția potrivit c]reia principiile sunt cunoscute prin intuiție. Aici trebuie distinse dou] sugestii: prima este aceea c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] este greșit. Dac] ar fi adev]rât, nu ar mai fi o problem] așa de mare în a g]și loc pentru fapte morale într-o lume a științei. Dar intuiționiștii au respins naturalismul. Au procedat astfel din cauza pluralismului lor. Dac] crezi c] exist] multe tipuri diferite de lucruri nearanjate în vreo ordine sau form] clar], care conteaz] pentru cum ar trebui s] te comporți, atunci te vei gândi c] exist] prea multe c]i diferite în care acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spectacolul pe care națiunile civilizate l-au oferit în lupta brutal] din primul r]zboi mondial (vezi, de exemplu, Ruth Benedict, Patterns of Culture [Paradigme culturale] 1934, si mai recentă oper] a lui Melville Herskovits, Cultural Relativism: Perspectives în Cultural Pluralism [Relativismul cltural: pepective asupra cluralismului cultural], 1972). Relativismul normativ al unor antropologi din acea perioad] era deci un r]spuns la problemele morale reale care afectau justificarea coloniz]rii și care afectau în mod mai general intervenția într-o alt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aștepta la altceva? Referințe Benedict, R.: Patterns of Culture (New York, Penguin, 1934). Harman, G.: 'Moral relativism defended', Philosophical Review 84 (1975), 3-22. Herodotus: The Persian Wars, trans. George Rawlinson (New York: Modern Library, 1942). Herskovits, M.: Cultural Relativism: Perspectives în Cultural Pluralism (New York: Vintage, 1972.) James, W.: 'The will to believe', Essays în Pragmatism, ed. Aubrey Castell (New York: Hafner, 1948). Mackie, J.L.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977). Montaigne, M. de: Complete Essays (1595), trans. Donald M. Frame (Stanford: Stanford
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general c] nu poate exista nici o autoritate moral] în societ]ți pluraliste, liberale. El ne recomand] s] submin]m liberalismul prin dezvoltarea de relat]ri și moduri de a tr]i obișnuite. Williams, pe de alt] parte, consider] liberalismul și pluralismul ca fiind date în societ]ți că a noastr], si conținu] cugetând asupra perspectivelor de a tr]i o viat] moral] în societ]ți de acest tip. În ciuda diferențelor lor, atât MacIntyre, cât și Williams consider] filosofia moral] modern] ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că putem avea de-a face cu "o multitudine de cauze ce interacționează una cu cealaltă, deseori în mod complex, producând efecte variate în circumstanțe diferite"). Transpuse în termeni de metodologie, acestea duc (Archer et al., 1999) către interdisciplinaritate și pluralism metodologic (mixul cantitativ-calitativ sau triangulație între metode). 6.1.2. Despre triangulație Literatura dedicată metodelor de cercetare accentuează dezirabilitatea utilizării unui mix de metode, date fiind slăbiciunile unui design empiric bazat pe o singură metodă. Cu toate acestea, cum observa
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
devine modalitatea prin care individul este chemat să se înscrie în comunitate. Principiul reintegrării este fundamental pentru mișcarea de idei suprapusă perioadei baroce. Împotriva diversității armonioase a renașterii, barocul susține un destin colectiv unitar (replică dată protestantismului). Orice formă de pluralism este văzută ca o degradare − un argument anti-reformat, dar și anti-renascentist, de aceea este preferată ca regim politic monarhia absolutistă; gândirea definește în primul rând "persoana" (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Printre simbolurile utilizate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
oamenii ar trebui să se comporte și să acționeze În lume. Postmoderniștii au asigurat raționalizarea În vederea acestei revolte, argumentând că nu există o perspectivă unică, ci tot atâtea perspective asupra lumii câte experiențe umane individuale. Sociologia postmodernă pune accent pe pluralism și tolerarea diferitelor puncte de vedere care alcătuiesc totalitatea experienței umane. Pentru postmoderniști, nu există un regim ideal către care să aspirăm, ci un potpuriu de experimente culturale, fiecare cu propria sa valoare. Postmoderniștii s-au angajat Într-un asalt
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aducându-i astfel Într-o relație mai puțin competitivă și mai cooperativă cu ceilalți. Desigur, ideea unei „Europe a rețelelor” este mai potrivită În cazul ultimului scenariu. Care dintre aceste alternative va ieși Învingătoare? Pe moment, atât xenofobia, cât și pluralismul cultural sunt În joc. Chestiunea soluțiilor de viitor depinde În mare măsură dacă interesele etnice și cele bazate pe drepturi pot găsi un numitor comun Între ele și Uniunea Europeană pe un câmp geografic extins, care se Întinde de la nivel local
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
R., On the Medieval Origins of the Modern State, Princeton University Press, Princeton, 1970, p. 61; Tilly, Charles (coord.), The Formation of the National State in Western Europe, Princeton University Press, Princeton, 1975, p. 15; Wesson, Robert, State Systems: International Pluralism, Politics, and Culture, Free Press, New York, 1978, p. 21. 33. „Table A-1. Reported Voting and Registration by Race, Hispanic Origin, Sex and Age Groups: November 1964-2000”, HYPERLINK "http://www.census.gov"www.census.gov, U.S. Census Bureau, 3 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Spirit of Capitalism, Scribner, New York, 1958. Weber, Steven, Globalization and the European Political Economy, Columbia University Press, New York, 2001. Wehler, Hans-Ulrich, Deutsche Gesellschaftsgeschichte, 1100-1815, München, 1987. Weiner, Antje, „European” Citizenship Practice, Westview Press, Boulder, 1998. Wesson, Robert, State Systems: International Pluralism, Politics, and Culture, Free Press, New York, 1978. White, Lynn, Medieval Technology & Social Change, Oxford University Press, Londra, 1962. Whitehead, Alfred North, Science and the Modern World, Free Press, New York, 1967. Wiener, Norbert, The Human Use of Human Beings: Cybernetics and
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
celebrării și a rolurilor muzicale. Fiecare biserică, din Orient și din Occident, și-a creat și stabilizat un mod propriu de a celebra, în legătură cu geniul etnic particular și cultura locală, dar deschisă, în același timp, și în fața inovațiilor. Este perioada pluralismului liturgic muzical, acceptat și respectat de însăși biserica Romei, chiar în cadrul jurisdicției sale. Este cunoscut faptul că diferiți papi, îndeosebi Grigore I (590-604), au avut o grijă particulară față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală a acesteia, inclusiv
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a luat contact cu liturgia bizantină în toată splendoarea ei; reîntors la Roma și făcut arhidiacon, i-a fost încredințat cubicularium (locul unde copiii erau educați la canto). Ca papă, a știut să accepte situația liturgică diferențiată a diferitelor biserici (pluralismul liturgic) și s-a dovedit a fi un om de acțiune în toate sectoarele vieții bisericești, dedicându-se, îndeosebi, reformei Sf. Liturghii. Toate aceste elemente însă, după cum vom vedea, nu ne permit să susținem că Papa Grigore I este compozitorul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
superfluă, a decis ca „Schola seu Collegium cantorum, quod inutile reputatur, pro extincto habeatur et penitus pro suppresso”. 3.4 Geneza cântului franco-roman și contribuția lui Carol cel Mare Până în secolul al VIII-lea, în Occident, a conviețuit un sănătos pluralism liturgic, diversificat în funcție de regiune. Fiecare zonă ecleziastică a dat viață unui mod propriu de a celebra liturgia și unui repertoriu specific de cântece, dar, menținând, în același timp, și un raport de dialog și de schimb cu celelalte familii rituale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vizibilă prin ungerea cu uleiul sacru: considerau, deci, că era de datoria lor să se ocupe în mod activ și de problemele religioase. Dar, probabil, motivația cea mai importantă care a determinat intervenția lor trebuie căutată în faptul că tolerarea pluralismului riturilor locale ar fi compromis proiectul de centralizare a puterii în autoritatea imperială: unificarea politică a Sfântului Imperiu Roman trebuia să meargă în paralel cu unificarea sa religioasă. S-a încercat, așadar, să se implementeze în rândul francilor ritul roman
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
socială concretă, de interacțiunea lor cu celelalte fenomene concrete. În acest sens, profilul structural distinct al unei societăți își pune amprenta asupra profilului fiecărui element component al său. Strategia marxistă de explicare a fenomenelor sociale este diferită de așa-numitul pluralism sociologic. Pornind de la insuficiența tentativelor moniste - este greu să explici multitudinea faptelor sociale prin variația unui singur factor determinant -, s-a încercat formularea unei strategii pluraliste. Raymond Aron este unul dintre cei care au lansat ideea pluralismului. Ea apare însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de așa-numitul pluralism sociologic. Pornind de la insuficiența tentativelor moniste - este greu să explici multitudinea faptelor sociale prin variația unui singur factor determinant -, s-a încercat formularea unei strategii pluraliste. Raymond Aron este unul dintre cei care au lansat ideea pluralismului. Ea apare însă în diferite forme și la alții. Teza lui este că nu trebuie să ipostaziem acțiunea cauzală a unui factor. Toate celelalte fapte sociale sunt egal importante în determinarea oricărui fenomen social particular. O asemenea strategie pluralistă își
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintr-o anumită comunitate, putem să depistăm o influență a mediului, a populației, a tehnologiei, a organizării politice, a celei religioase ete. Despre fiecare dintre aceste influențe se poate spune câte ceva. Desigur însă că o asemenea analiză este foarte superficială. Pluralismul nu face decât să generalizeze această situație elementară a interacțiunii, și anume a faptului că în toate găsim influența tuturor. După cum remarcă mulți oameni de știință, pluralismul reprezintă, în fapt, un nondeterminism. A spune că toate lucrurile sunt egal de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se poate spune câte ceva. Desigur însă că o asemenea analiză este foarte superficială. Pluralismul nu face decât să generalizeze această situație elementară a interacțiunii, și anume a faptului că în toate găsim influența tuturor. După cum remarcă mulți oameni de știință, pluralismul reprezintă, în fapt, un nondeterminism. A spune că toate lucrurile sunt egal de importante înseamnă că nu poți găsi nici o explicație, în fapt. Se ajunge la un cerc vicios de genul: A este determinat în egală măsură de B, C
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înseamnă că nu poți găsi nici o explicație, în fapt. Se ajunge la un cerc vicios de genul: A este determinat în egală măsură de B, C, D etc. și la rândul său îi determină pe B, C, D etc. Dificultatea pluralismului este că el trebuie să mențină ipoteza influenței absolut egale a tuturor factorilor. Dacă acceptă o inegalitate între aceștia, se ajunge la indicarea unui factor mai important și cu aceasta la o opțiune mai fermă, mult mai ușor de verificat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a tuturor factorilor. Dacă acceptă o inegalitate între aceștia, se ajunge la indicarea unui factor mai important și cu aceasta la o opțiune mai fermă, mult mai ușor de verificat decât teza generală și abstractă a egalei determinări. În fapt, pluralismul apare mai mult ca o încercare de a evita o opțiune cauzală mai fermă. O variantă mai subtilă a pluralismului este cea sugerată de Max Weber: în diferite situații, un factor poate să fie determinat (mai important decât ceilalți) în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la o opțiune mai fermă, mult mai ușor de verificat decât teza generală și abstractă a egalei determinări. În fapt, pluralismul apare mai mult ca o încercare de a evita o opțiune cauzală mai fermă. O variantă mai subtilă a pluralismului este cea sugerată de Max Weber: în diferite situații, un factor poate să fie determinat (mai important decât ceilalți) în timp ce în alte situații, alți factori pot avea întâietatea în explicație. În anumite condiții, de exemplu, factorul economic poate fi determinat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interpretare sociologică din epocă; ruptură și/sau continuitate teoretico-metodologică Între sociologia antebelică și sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc.; orientări teoretico-metodologice semnificative În sociologia românească
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]