2,948 matches
-
mai subțiri și mai groase, dar nu mai mari decât degetul opozabil al unui bărbat, altfel își pierdeau elasticitatea și opuneau o prea mare rezistență la îndoire. Pe ambele maluri ale pârâiașului erau sălcii bătrâne de când lumea, care își aplecau podoaba capilară până deasupra albiei complet secate. În acest univers halucinant, sfidând căldura toridă și foamea insuportabilă, două ființe absolut nevinovate, bunicul și nepotul, "beneficiau" din plin de "mila", "dragostea" și "protecția" Păstorului cel Bun. Și-i voi arunca pe ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vârsta mea mai îți faci desigur proiecte de viitor, deși un proverb spune că Dumnezeu zâmbește când oamenii își fac proiecte. Perioada uceniciei mele la "Echinox" a fost una fabuloasă. Eram coleg de redacție cu Ioan Moldovan, Ștefan Borbely, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian, Aurel Pantea, regretatul Augustin Pop. Ne întâlneam în redacția de pe strada M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
revista "Echinox", cum se scria pe atunci? Ce prietenii literare ați legat? Ce amintiri s-au păstrat vii din acei ani? Perioada uceniciei mele la "Echinox" a fost una fabuloasă. Eram coleg de redacție cu Ioan Moldovan, Ștefan Borbely, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian, Aurel Pantea, regretatul Augustin Pop. Ne întâlneam în redacția de pe strada M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e bună și aici În California. Copiii au săpat, n-au găsit comoara, dar În schimb munca lor le-a adus mult aur, câștigul muncii de toate zilele. San Francisco este astăzi un oraș de 600.000 locuitori, o adevărată podoabă a Statelor Unite. În primul rând, el e portul lor de aur, unde o flotă uriașă aduce și transportă bogățiile lumii. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 119 Numeroase bănci, Întreprinderi comerciale, care au ramificații până În cele mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cruce se văd luna și soarele, precum și 12 stele care simbolizează pe cei 12 apostoli. De jur împrejurul icoanei țesute este un chenar frumos în mai multe culori. În zilele noastre s-au cam uitat obiceiurile aceste frumoase ale realizării unor asemenea podoabe bisericești și este păcat ... - apreciază publicația. Acest covor este o dovadă a vredniciei bunicilor și străbunicelor noastre, care se trudeau să împodobească bisericile. 86 Un covor interesant țesut în anul 1835 Unor asemenea bijuterii ale artei populare alăturăm alta urzită
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sensul acesta: „Credințe poporale bucovinene” de Dimitrie Dan, paroh în Lujeni, în 19 episoade; Glume și povești de Dimitrie Stăncescu, cu o scrisoare din 16 octombrie 1894 semnată de Al Vlahuță, care apreciază că: „editorul n-a știrbit nimic din podoabe și arta lor pentru că n-a căutat să le dreagă, ci le-a scris sobru, natural, așa cum le-a gândit și spus autorul.”; Jipii - povestea Peleșului - de Carmen Sylva; Doina de George Coșbuc, „Soacră, soacră poamă acră”, de Sofia Nădejde
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
doamnele A. Șandru, V. Procopovici etc. Bucățile literare sunt scrise de dnii.: Tr. Chelariu, Dragoș Titencu, Barbu Slușanschi etc. Mai cuprinde: povești, poezii populare, sfaturi pentru plugari, glume etc. O serie de clișee ce împodobesc acest calendar îl fac o podoabă pentru orice casă românească. Aproape fiecare stare socială găsește în el ce-i trebuie: preoții Apostolul și evangheliile duminicale de peste an, intelectualii și țăranii tarifele poștale și telefonice, noul mers al trenurilor, adresele tuturor ministerelor și autorităților din București, iarmaroacele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cutremur a avut loc În 1802; un contemporan notează: „S-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București, și clopotnițele, și alte case Înalte s-au sfărâmat, și clopotnița cea vestită de Înaltă, care era podoabă orașului, cu ceasornic, a căzut și s-a sfărâmat și era atunci mare frică.“ <endnote id="5"/> Au urmat altele, de intensitate comparabilă, În 1838, 1894, 1912... Mai aproape de zilele noastre, cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui), analizându-mi părul din mai multe unghiuri. Îl vopsisem cu o zi înainte ca să acopăr firele albe de la tâmple, dar mi-era și teamă că urma să-mi cadă, ca al tatei, deși Joelle, coafeza mea, insista că pierderea podoabei capilare se trăgea din ramura de familie a mamei. Nu știu de ce, „aurita noapte de toamnă“ era o frază care îmi tot venea în minte în timp ce mă uitam la părul meu, și îmi plăcea atât de mult, încât m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o expoziție de ex libris, reunind artiști din estul Europei (ce sanctuar mai potrivit pentru artă, în aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
opus-o, instinctiv, încă din adolescență, celei a lui Arghezi - Arghezi pe care îl știu și îl admir și azi, dar care, pentru spiritul meu din tinerețe și dintotdeauna, reprezintă „sudul”! Sudul literar, dar și caracterial, temperamental, cu panașul și podoabele sale incontestabile, dar „străin” cumva mie, eului meu profund și irațional, care rămâne cumva rece în fața câmpiei și a mării, dar caută „obstacolul” și munții (Drumul la zid!Ă, simetria, simetriile și redundanțele, în frază, ca și în existență, acele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sfert de oră călare pe drumul înspre Cana, era situat puternicul oraș cosmopolit Sephoris, unde se mai pot vedea și acum resturile unui teatru roman, săpat în colină, cu patru mii de locuri. Flavius Iosif ne spune că acesta era "podoaba Galileii" de când Irod Antipa și-a făcut acolo capitala și vitrina sa. Arhitectul Iosif a lucrat probabil pe aceste șantiere și poate și Iisus însuși, ca ucenic. Nu este Sephoris oare, "cetatea din vârful colinei" cea evocată cam în doi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în primul rând. Pe tronul său pontifical cu spătar nemăsurat de mare, purtând mitra sa de țar încoronat, crucea, pieptarul cu pietre prețioase și cârja patriarhală, el seamănă cu un idol păgân cu chip de Moș Crăciun încovoiat sub greutatea podoabelor de aur și a colierelor de argint, alături de care un faraon în mare ținută de ceremonie ar părea un tânăr sportiv. În Orientul Apropiat, aceste ținute de mare pompă ar fi deplasate. Acolo ierarhii primesc în audiență instalați comod pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Vodă tatăl lui Mircea 1330 6 cavaleri pafta inele etc. Sân Nicoară. Munți cu zăpadă Negoiul. Apa Argeșului. 14 morminte paftale, brățări, inele, nasturi cu stema Basarabilor (scut, jumătate plin, jumătate împărțit în bare transversale) și alte multe și frumoase podoabe și juvaieruri probabil lucrate în Italia, cu o artă fină și desăvârșită. Asprimea față de copii. Marș de-aici. Când ți-oi da o palmă! Semn de sălbăticie. Copiii din Elveția se duc cu trenul la școală, în orașe, zilnic, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lung până-n pământ cu imanè de chilimbar (veac XVIII, XIX?). Ișlic, anteriu, giubea, taclit Cucoană moldovancă. Costum la fel în colori și dispoziții, însă feminin. Acoperământul capului un fel de bonetă conică, destul de înaltă, cu ciucur în vârf, și cu podoabe de pene de struț și flori în jur. Conul dintr-un fel de răsucitură alternantă de matasă verde și galbenă. Deasupra frunții, flori. Surugii cu fes roș ori albastru cizme răsfrânte larg, cu bordura în flori cusute. Unii cu șalvari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai republicii au privit de deasupra mauzoleului parada militară. O echipă a depus drapelele naziste cu zvastică în fața lui Stalin. Am vizitat palatele împărătești subpământene, minune de tehnică și artă metropolitanul, construit de lucrători pentru obște. Marmoră, agat, onix, bronzuri podoabe, statui, lumină, aer condiționat, covoare mișcătoare la coborât și la suit, compartimente pentru copii. Lume foarte multă circulă. Moscova circulă mai mult pe subt pământ. Când au dat de pături mari de apă, inginerii au înghețat-o și au săpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
construit Pompei în războiul cu Mitridate regele Pontului, ca să-l urmărească în retragerea-i spre Armenia. În dimineața aceasta de Duminică am fost la un muzeu istoric, unde am văzut tezaurul de monumente religioase. Icoane cu înveliș de metal, smalțuri, podoabe diverse etc. începând din al cincilea secol și până în veacul revoluției. Interesante și prețioase de sigur, dar mai interesant și mai prețios e bătrânul conservator al lor, care ne-a primit cu plăcere, ca un schivnic singuratic într-o lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
construiesc pe piloți sau stâlpi de piatră. Dedesubtul corpului clădirii ori e gol ori servește de adăpost cioveelor gospodăriei. Pe-alocuri se găsesc închise magazii. Casa unde am petrecut după-amiaza era destul de frumos și cuprinzător construită însă interiorul era fără podoabe. Bărbații abhazieni mai frumoși decât femeile: nalți, subțiri, cu fruntea naltă, nasul lung și adus la vârf într-un chip caracteristic. În regiune mai sunt și gospodari mingrelieni. Imediat în apropierea mării, în fundul golfului unde e portul și în mijlocul orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
otomane, Kemal-Pașa-Zade scria: „Pe drum, oastea prădătoare a fost surprinsă de vremea de iarnă, care, aruncând din arcuri asupra lor săgeți de ploaie, a dat cea dintâi semnul înfrângerii în inimile ostașilor ocrotitori de țări [turcilor]. Așa s-au stricat podoabele lor, asemenea unor grădini; s-a dus prospețimea lor... Torentul de ploaie udându-i de tot pe acei călăreți și slujitori, toți șoimii care zburau în lupte au devenit ca niște găini jumulite... În partea aceea, serdarul cel răufăcător al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și înțelegerea tuturor măreția și splendoarea puterii monarhice”. Se poate ca Ștefan însuși să poruncească zugrăvirea fațadei vestice a bisericii de la , unde era înfățișată Judecata de apoi. Alte biserici cu pictură exterioară sau numai pregătite pentru a primi o asemenea podoabă sunt biserici de sat: Volovăț, Dobrovăț și Reuseni. P. S. Năsturel atrăgea atenția că pictura exterioară a decorat și biserici bizantine; este vorba, deci, de o tradiție mai veche și reproducea aprecierile făcut de doi mari cărturari în legătură cu pictura exterioară realizată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau cu pietre scumpe și cercei lungi și grei. Erau și podoabe mai modeste, unele dintre ele fiind descoperite în cimitirul din fața cetății de scaun de la Suceava. Erau produse ale meșterilor locali, lucrate din argint aurit sau din bronz, după modele bizantine mai vechi. Mare căutare aveau aplicele; în tezaurul îngropat în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
angajează viitorul și e dotat cu toate posibilitățile”. Strălucirea apariției împletește metalul apotropaic cu spațiul de trecere între lumi, definitoriu pentru condiția neofitului: „La podu cu zalele/ Răsărit-a soarele./ Nu mi-e soare răsărit,/ Ci mi-e neica-mpodobit/ Cu podoabe de argint;” (Bogdănești - Argeș). Ținuta excepțională a eroului dublează capacitatea solară: „Pare soare, când răsare,/ Lerunda Leru-i Doamne!/ Da nu-i soare răsărit,/ Că-i Ion împodobit” (Iclod). Iluzia creată în spațiul ordonat al lumii întărește forța benefică a astrului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așaza;/ Nici așa nu te-oi lasa,/ Pi cal galbân teoi încăleca,/ Ghici de aur în mânî ț-oi da” (Slobozia Blăneasa - Galați). În basme, ursita ideală trebuie să fie definită de spectrul metalului nobil prin tot ceea ce o definește: podoaba capilară, pasărea ei devin factori declanșatori ai căutării inițiatice. Simpla găsire a cosiței de aur sau a unei pene în pădurea labirintică creează, la nivel primar, suspiciunea unei legături amoroase, însă întâmplarea are valoare premonitorie și de consacrare. În basmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colindătorii fetei de măritat pentru a invoca ritualul nupțial: „La Mărul-rotat,/ La Câmpu-rourat,/ Unde mi se bat/ Doi pui de vulturi,/ Doi puișori suri,/ Sus într-un norel/ P-un fulg d-aurel”. El este menit a fi purtat ca podoabă distinctivă, transformând fecioara întrun ideal marital: „Fata să mi-l poarte,/ Fetiță,/ ’N cosiță,/ Rar,/ La zile mari”. Valorificarea în plan estetic are o implicație puternică. „Fulgul de aur sugerează prima scânteie a focului solar, atât la începutul zilei, cât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atmosferică. Starea ei este de izolare, specifică ritualului inițiatic, fiindcă, la chemarea flăcăului, ea răspunde: „ -Nu poj dragă ca să ies,/ Că mi-e sânu plin de flori/ Și gâtu de gălbiori” Vegetația luxuriantă în directă conexiune cu feminitatea fecundă și podoabele opulente devin semne votive în acest context. Consacrarea fecioarei se transfigurează în ținuta ei excepțională, despre care am vorbit la început. Nouri par și pețitorii fetei demne de măritiș: „Vin doi nourași de sus,/ Volerunda Ierului Domnului,/ Cu veste și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]