8,144 matches
-
CONFLUENTE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVA EDIȚII ARHIVA CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Cultural > Ecouri > POFTA DE VIAȚĂ DE ALTĂDATĂ Autor: Elenă Buică Publicat în: Ediția nr. 82 din 23 martie 2011 Toate Articolele Autorului A sosit timpul când începe să prindă viață freamătul plecării în țară și să decid dacă voi cumpăra biletul de avion
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
interior ca să trec în lumea de frumuseți de odinioară pentru a o reînvia acum în prag de primăvară? Mi s-a aprins dorul de Bucureștiul în care clocotea pulsul vieții și veselia și uneori hulit, Bucureștiul cu oameni care aveau pofta de viață și știau să trăiască frumos. Parcă mă împinge cineva din spate să caut urmele acelei perioade când România s-a arătat în haină strălucitoare de atâtea ori evocata în scrieri sau lucrări de artă, ori încă evocata prin
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
și o individualitate. Și de ce nu, aș lasă să crească nădejdea că povestea păsării Phoenix n-a fost născocire zadarnica și Bucureștiul de odinioară să înflorească iarăși în haine noi reprezentând o țară considerată cândva Grădină Maicii Domnului. Referință Bibliografica: POFTA DE VIAȚĂ DE ALTĂDATĂ / Elenă Buică : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 82, Anul I, 23 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elenă Buică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
și are efect de introducere în spirala dement-alienantă și-n labirintul violenței (violența - ca instinct josnic/înjositor și incontrolabil), transformate în porniri halucinante, activ-reflexive, bestial-suicidare: „omule ai milă de tine/omule/nu mă lovi - /îți faci rău:/ atroce/îți crește pofta/de sânge!” - cf. Strigăt (2), p. 41. ...Deasupra tuturor dezlănțuirilor frenetic-infernale (frenezie având ca motivație, pentru Satana, dar prin intermediar uman! - presentimentul apropierii Județului din Urmă și al excluderii finale a Răului, dintre personajele Teatrului Cosmic!), deasupra tuturor ipostazierilor sabatice
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
aprindă ruguri dogorâtoare la venirea primăverii, pasămite pentru a alunga spiritele rele. În cazul valencienilor, pasiunea cu care se dedau acestui obicei barbar trezește bănuiala că folosesc tradiția doar pe post de pretext, pentru a deschide larg porțile nestăvilitei lor pofte de viață și pasiunii pentru fiesta îndrăcită. Nu mă miră așadar fireasca delăsare cu care mă tratează localnicii când e să stabilim ceva pentru perioada de față. Buteliile se livrează în graba mare, cu avans de o zi; poșta nu
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
va mai lupta scurt cu sechelele nopții de pomină, trimițând armate de angajați pe străzi, să elibereze urbea de resturile „luptei” dintre bine și rău. Focul consumă, dar și creează, îndeosebi spațiu. De pe acum, totul se reia de la zero, cu poftă nestăvilită, fără compromisuri. Pentru că „fallar” înseamnă „a rata, a eșua”, putem spune că am ars tot ce poate nu ne-a reușit sută la sută în anul care a trecut. Sunt șanse să nu ne mai confruntăm cu aceleași eșecuri
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
iele, dar-ar dracii-n curu’ lor dă haimanale, cu cine le lasă p-acilea pintre oamini cu casă și copilași dă crescut... băăă, da, io-te-i, bă, p-ăia dă beau colo... cu... trăsni-ar, că poate ie poftă unuia, șî leapădă p-acilea pă plajeee... Însă tov Veronel, cam nesimțit de felul său și obișnuit cu hazul de nestăvilit al distinsei sale consoarte, nu lua în seamă sporovăielile ei precum nici mirosul de transpirație, că doamna nu intra
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
să ducă amețindu-se și dacă dimineața îi durea capul și le era sete, nu era treabă curată. Mai rămâneau o zi, mai încercau o dată cu alt soi și dacă se întâmpla la fel, schimbau furnizorul. În general nu prea aveam poftă de mâncare, eram sgarandiv cum se spune pe la noi. Nu doream ceva în mod deosebit, ci pur și simplu mă sculam și alergam din nou la zbenguială cu formula invariabilă: Nu-mi e foame. Numai frate-meu mă mustra în
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
să se urce pe tavan și de acolo să-și dea drumul, fără nici un fel de parașută, peste trupurile trudite. Și războiul dintre ei continua fără posibilitatea de a se întrevede de partea cui va fi victoria. Nu prea aveam poftă de mâncare, eram slab dar în rest nu mă plângeam, de nimic. I-a spus cineva mamei să nu fiu cumva bolnav de gălbinare și atunci a rugat un vecin de m-a dus cu căruța până la Gheboieni la o
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
puse pe o inimă-mpietrită, în văi demult secate se strânge acum lumină. Furtuni se limpezesc vestind o clipă plină. Un EU se reaprinde-n ființa adormită Se-nfruntă minți cu teamă în visuri ne-mplinite dorind o pace fermă în poftele hirsute și sunt atâtea drumuri ce n-au mai fost bătute. Cu timp și patimi arse,se lasă liniștite. Stârnitul râu de foc pătrunde-n pietre șterse cutremurând acum abisurile firii. Renaște iar prezentul în rugul nemuririi cu iezere de
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
alb și îi zise: - De astăzi, domnul va servi masa la popota noastră! Ai grijă să-l prinzi în porție! - Luați loc, domnule Vasilescu, la masa de lângă geam, unde de azi va fi rezervat un loc pentru dvs. Va urez poftă bună! zise ofițerul, după care făcând stânga-împrejur, părăsi popota. Vasile se așeză la masă, unde imediat veni lângă el persoana în halat alb, care întrebă dacă dorește ouăle ochiuri, sau făcute jumări, simple, cu ceapă sau cârnăciori oltenești. Cum vroia
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
și el,de, om subțire. Și la pomana porcului procurorul a început să-l întrebe pe P tabla înmulțirii. Și P nu a scos niciun cuvânt, făcea cocoloașe de mămăligă cu mâna, apoi întingea în untura fierbinte și mânca cu poftă. Din când în când bea zeamă de varză dintr-o cană de lut. După ce s-a săturat a mulțumit pentru masă și a plecat să se joace cu cei doi băieți, mai mici ca el, ai vecinului din colț. De
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
a fost o noapte de coșmar. Bărbatul s-a mai folosit de trupul ei încă de două ori, după ce a dezbrăcat-o complet. A mușcat-o de sâni, de umeri și de coapse cu multă cruzime, până la sânge, plin de poftă animalică. A întors-o și pe o parte și pe alta și a amenințat-o că face și sex oral, dacă nu stă cum vrea el și nu se mișcă precum striga la ea să o facă. La un moment
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
costiță afumată și a chemat-o să mănânce. Ea a refuzat, deși simțea că o doare stomacul de foame. A îndrăznit să ceară apă de băut. El i-a întins sticla de coniac, îndemnând-o: - Ia și bea! Îți face poftă de mâncare și de viață, nu fi proastă! Ea a refuzat. I-a mulțumit și a repetat rugămintea de a-i da apă. Până la urmă, i-a adus, dar numai după ce a golit jumătate din sticla cu coniac. - Dormim aici
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
greu plânsul și urletele ce-i stăteau în capul pieptului, cu ochii țintă pe perete. Se întreba dacă este real ceea ce i se întâmplă ori este doar un coșmar. - Să-ți dai pantalonii jos. Poate ca până dimineață mai am poftă de tine. Cu păturile astea o să fie destul de cald. Tu dormi la perete. Să nu te pună dracu’ să te gândești la vreo prostie, că de mâna mea mori, târfulițo! Nu a mai fost abuzată până dimineața, dar nici nu
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
soțul a intrat în casă. Tudor, ca de obicei, plin de praf și uleiuri de la utilajul destul de depășit moral pe care lucra la drumuri, a intrat aproape imediat la baie să se spele. Când a ieșit, proaspăt bărbierit și cu poftă de mâncare și vorbă, a ridicat din sprâncene și, oarecum nemulțumit, și-a privit întrebător nevasta. Ea a dat din umeri, evitându-i privirea și s-a apropiat de fereastră. - Nu trebuia să fie acasă ? Îmi este foame și sunt
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
ca acesta să fie motivul real. - Da, așa este, dar aproape că s-a făcut de nouă... Am avut o zi grea. Sunt destul de obosit, crede-mă! - Hai să mâncăm! O să ajungă și ea... Au mâncat în liniște, din ce în ce mai fără poftă și vorbă. Se făcuse târziu și Tudor s-a culcat. Silvia a mai așteptat liniștită până la știrile de la ora 22,00. Apoi, tot mai nervoasa și plină de întrebări la care nu găsea răspunsuri, a luat telefonul în brațe și
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
și-au dorit copii, dar au avut totuși parte de ei, apoi, în timp, au început să-i iubească, practic, construind de la zero o iubire solidă ce a dainuit mult timp, pe toata durata vieții lor. Stiți cum se spune: pofta vine mâncând. Chiar și din aceste câteva exemple putem concluziona: nu este bine ce este bine, ci este bine ce vrea Dumnezeu. Astfel, doar dacă adăugăm un pic de credință în plus, teoretic, deja nu ar trebui să mai avem
GREŞELILE PĂRINŢILOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348674_a_350003]
-
că dintre pântecele femeii se auzi un rânjet ca un râs triumfător. - Lumină! Lumină! Aprindeți ceva, o lanternă, o lumânare, avem un geamăn! - țipă doctorul luat prin surprindere. Chiar atunci lumina generatoarelor de urgență invadă încăperea. Un băiețel râdea cu poftă. - Așa ceva n-am întâlnit de când practic această meserie! - exclamă stupefiat doctorul, luându-l între palme. De regulă, imediat după naștere pruncii ori tac, ori plâng, dar acesta parcă râde de noi! Sincer să fiu, chiar nu cunosc cauza acestei minuni
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
și parcă s-ar fi simțit mai bine lângă el, decât să facă umbră pământului degeaba, cum repeta singură prin curte ca pe o obsesie: „Ia-mă Doamne și pe mine, să nu mai fac umbră pământului degeaba”. Îi dispăruse pofta de viață și nu mai lupta cu bolile ce se adunaseră în trupul ei slăbit și gârbovit de vreme și de griji. Mircea cu felul lui de a fi, chiar dacă toată viața a fost băiat de oraș, se simțea bine
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
au fost însoțite de tradiționalul picnic din care nu au lipsit delicioasele mâncăruri românești pregătite cu dragoste și îndemânare de gospodinele noastre. Mititei, sarmale, frigărui, langoși, amandine și plăcinte, stropite din plin cu vin și voie-buna au deschis apetitul și pofta de voie bună pentru toți cei prezenți. Gazde și invitați, toți participanții la aceste frumoase evenimente au avut bucuria de a fi spectatorii unui frumos și variat program artistic, menit să renască spiritul național, să redescopere valorile autentice, astfel încât tinerele
PRIMAVARA ROMÂNEASCĂ ÎN ATLANTA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349306_a_350635]
-
un an, Zoe a trăit printre noi, fiind după Sanda a doua deținută fără condamnare. Era jucăria noastră vie, trecea din brațe-n brațe, era o dulceață de fetiță. La un moment dat a început să slăbească, să nu aibă poftă de mâncare, ne-am speriat și am hotărât să o botezăm. În taină, soeur Marguerite a botezat-o ascunzându-ne după paturi. Eu am ținut-o în brațe, i-am fost nașă, am spus Crezul pentru ea, m-am lepădat
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > CUPĂ ARTEI Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1297 din 20 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cupă Artei Din Cupă Artei Formele-i se joacă Prin unghii Îmi sună clinchetul de pofta Și sorb din ea Adânc și sățios Iar vinul ei Prin spirit mă îmbată! .................................. Și sorb din ea Adânc și sățios Profundu-i conținut Nutresc să îl cunosc!! O! Cupă a Artei, De vită elegantă Cu vinul sfânt Și cu veninul
CUPA ARTEI de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349364_a_350693]
-
-mbrăcă, își aruncă apă proaspătă pe ochii odihniți (la oglindă renunțase de ceva timp, nu voia să-și vadă prea des obrazul rupt de cicatrice) și aproape că zbură în aerul proaspăt. Un chef nebun de plimbare îi tăiase orice poftă de mâncare sau urmă de sete. Perechi matinale se-ntorceau deja de la izvorul cu apă minerală tămăduitoare. Aceleași ca până ieri, dar ce schimbare! Dacă înainte toți lăsau ochii în jos la vederea ei, cuprinși de milă sau jenă, acum
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
familia Ajoiței? - Ei, bunicule! Suntem colegi de grupă și acum am mers ca să nu-l lăsăm pe Cristian singur cu Andrada. Știi cum este să lași mielul în apropierea unui lup flămând! - Așa-i de periculos fratele tău? râse cu poftă bătrânul doctor. - Parcă tu nu știi? Oare cu cine o semăna? - Hm, hm. Eu știu cu cine să semene? Tatăl tău era un bărbat liniștit, iar despre mama ta nu știm ceva de rău. - Ei or fi fost, bunicule, dar
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]