3,246 matches
-
journalism. Also, we have situated Arghezi's journalistic activity in the cultural and affective closeness of that of Caragiale, revealing the common area of junction between the two quills, namely the territory of comical dimension. In the last chapter, The Polemic Anti-Iorga Discourse, we have tried at first to re-contextualize one of the most spectacular disputes in the history of the Romanian literature, since we considered the defining of the polemical frame as fundamentally necessary. The second part of this chapter
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eminescu, București, 1981, pp. 29-52. 194 Tudor Arghezi, "Postul cel mare și teatrul", în Pagini din trecut, p. 14. 195 Marc Angenot, op. cit., p. 197. 196 Tudor Arghezi, "Rețete", în Pagini din trecut, p. 287. 197 Ibid., p. 394. 198Strategii polemice prezente în pamflete precum "Omul cu ochii vineți", "Scrisoare", în Pagini din trecut, p. 17 și p. 335. 199 Tudor Arghezi, "De-a moartea", în Scrieri 41, p. 92. 200 Ibid. 201 Tudor Arghezi, "Antisemitisme...", în Pagini din trecut, p.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care actualitatea lui Eminescu a devenit o obsesie colectivă", care repun în discuție și, mai mult, reafirmă statutul unui scriitor romantic, "universalie" a structurii generative profunde a publicisticii noastre. 273 Vezi Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Humanitas, București, 1993, celebrul eseu polemic este îndreptat împotriva elitei culturale franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, elită care și-a "trădat" menirea spirituală prin pactul "laic" cu politicul. 274 Tudor Arghezi, "Permis și nepermis", Scrieri 23, p. 70. 275 Alexandru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în Scrieri 41, pp. 224-226; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 308 Idem, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 110. 309 Angenot observă că "transpunerea metaforică are, în general, ca efect, introducerea unei asocieri polemice care se adaugă literalității textului, ca o argumentare indirectă". Autorul insistă asupra dublei funcții a metaforei: expresivă și ideologică, semnalând că "alegerea câmpului metaforic departe de a fi determinat doar de legile analogiei poate apărea ca o simptomă ideologică și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a conștiințelor multiple", demonstrează potențialul dialogic al subjecției (prin care cititorul este luat drept martor), al comunicației (prin care cititorul este invitat să judece în locul enunțiatorului), al sermocinației (prin care cititorul sau adversarul este pus să vorbească) într-un text polemic literar, op. cit., pp. 284-285. 312 Ibid., p. 244. 313 Tudor Arghezi, "Rezultate", în Scrieri 41, p. 237; până la sfârșit citatele sunt extrase din acest articol. 314 Eugen Lovinescu, "Cum devii pamfletar ...", în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În Bilete de papagal, București, în seria I, 1929, nr 1 (2 februarie), p. 1. 322 Tudor Arghezi, "Tablete din țara de Kuty", în Vremea, București, an VI, nr. 311, 29 oct. 1933, p. 7. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic 2 1 214 215 ION DUR Prefață MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic Abstract Zusammenfassung
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
p. 1. 322 Tudor Arghezi, "Tablete din țara de Kuty", în Vremea, București, an VI, nr. 311, 29 oct. 1933, p. 7. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic 2 1 214 215 ION DUR Prefață MINODORA SĂLCUDEAN Tudor Arghezi. Discursul polemic Abstract Zusammenfassung
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urmele gândirii marxiste 79. Aceasta întrucât, deși a denotat, inițial, o "știință a ideilor", Karl Marx și Friedrich Engels au fost cei care, prin lucrarea lor Ideologia germană, au accentuat deturnarea sensului termenului inițiată de Napoleon -, transformându-l într-unul polemic. Orientându-și abordarea împotriva gânditorilor neohegelieni, Marx a conferit ideologiei caracterul de a produce o imagine răsturnată asupra realității 80. În acest punct trebuie specificat că, în diferitele stadii ale dezvoltării teoriei politice marxiste, ideologia a primit semnificații variate. Astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
marxistă a ideologiei apare sub denumirea de concepție negativă asupra ideologiei. Există posibilitatea de a surprinde, în interiorul acestei concepții, trei aspecte diferite. Potrivit lui John B. Thompson, primul aspect pe care îl putem observa în cadrul concepției marxiste asupra ideologiei este cel "polemic" (Ideologia germană subliniind, într-adevăr, că perspectivele "tinerilor hegelieni" sunt ideologice în măsura în care aceștia supraestimează valoarea și rolul ideilor în istorie și viața socială)88. Viziunea tinerilor hegelieni era aceea că gândurile, ideile, concepțiile și toate produsele conștiinței, cărora le atribuiau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rolul ideilor în istorie și viața socială)88. Viziunea tinerilor hegelieni era aceea că gândurile, ideile, concepțiile și toate produsele conștiinței, cărora le atribuiau o existență independentă, constituie adevăratele puncte de legătură între oameni. Din punctul de vedere al aspectului polemic, concepția negativă definește ideologia ca fiind "o doctrină teoretică și o activitate care privește în mod eronat ideile ca autonome și eficiente și care eșuează în înțelegerea condițiilor și caracteristicilor reale ale vieții socio-istorice"89. Originalitatea acestei interpretări rezidă, pentru
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
grație diviziunii emergente istoric dintre munca materială și cea intelectuală. Tocmai în virtutea acestui fapt doctrinele și activitățile care constituie ideologia pot fi explicate prin și trebuie înlocuite de studiul științific al societății și istoriei pe care marxismul îl propune. Aspectul polemic, dat de disputa cu neohegelienii, este întregit în cadrul concepției negative asupra ideologiei de "aspectul epifenomenal", care realizează legătura dintre producerea și difuzarea ideilor și relațiile de clasă. Conform acestui aspect, ideologia este dependentă și derivă din condițiile economice ale producției
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
social ci, dimpotrivă, este conectat cu acesta. Argumentul său este că distorsiunea poate opera numai din spatele unui sistem simbolic preexistent: "Dacă realitatea socială nu are deja o dimensiune socială, și, ca atare, dacă ideologia, în sensul său evaluativ, mai puțin polemic sau negativ, nu a fost constitutivă existenței sociale, ci doar a distorsionat-o sau disimulat-o, atunci procesul distorsiunii nu poate să înceapă"126. Soluția gânditorului francez este, în acest context, aceea de a găsi o funcție a ideologiei care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și pentru că oamenii cunosc "realitatea" numai prin reprezentările lor, este imposibil de finalizat critica ideologiilor pe baza criteriului adevărului. Opusă cunoașterii Ideologia, un vehicul spontan al gândirii, este un cadru fundamental al percepției, și deci al cunoașterii. O noțiune critică, polemică și derogatorie Ideologia este ceva pentru care ceilalți trebuie blamați. O noțiune pozitivă Ideologia este ceea ce împărtășim. O poziție epistemologică realistă O poziție epistemologică proprie constructivismului. Suspiciunea conduce la demascarea ideologiei. Ideologia poate fi delimitată prin încercarea de a-i
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
altfel, repertoriului respingerii facile a ideologiei. Un fapt cu atât mai surprinzător, cu cât este vorba de un analist al teoriei și practicii democratice care s-a remarcat inclusiv prin rafinamentul abordărilor conceptuale. Fără a urmări să institui o raportare polemică la o astfel de perspectivă, apreciez totuși că, în cadrul teoriei politice contemporane, conceptul de ideologie își poate pune la lucru valențele epistemologice nu doar atunci când în discuție se află problema interesului, ci și atunci când în atenție se află problema dominației
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de tei care o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de tei care o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Aristotel, dar, vom vedea, nu pot decât să se poziționeze în raport cu el. Teoreticienii dramei, Diderot, Beaumarchais, Louis-Sébastien Mercier în Franța, Lessing în Germania, Goldoni în Italia, întrețin cu el, peste secole, un dialog interminabil care se continuă, încă și mai polemic, în epoca romantică, cu Stendhal, Vigny, Hugo. Mai aproape de noi, Brecht și Artaud, atacând cu violență concepțiile lui Aristotel care simbolizează în ochii lor dramaturgia occidentală, subliniază prin asta importanța Poeticii. 4. Aportul lui Horațiu Datorită lui Horațiu, moștenirea aristotelică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alta. Dorante Desigur, Doamnă; și dacă, în privința dificultății, ați adăuga un mai pentru comedie, poate că nu ați exagera". Dacă, în Critica Școlii femeilor, Molière, furios că este coborât de unii detractori la rangul de vulgar farsor, urmărește un scop polemic de netăgăduit, el se manifestă și în calitate de teoretician, dându-i comediei, care-și obține pentru prima dată recunoașterea, o poetică. Arătând, prin cuvintele pe care le spune aici Dorante, superioritatea comediei față de tragedie, Molière anunță triumful comediei în secolul al
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
produs deja patru sute douăzeci și patru de piese de teatru 2, își apără arta împotriva detractorilor care îi reproșează că se îndepărtează de Aristotel și îl somează să se justifice, condamnându-i fără drept de apel pe partizanii "artei noi". Această lucrare polemică, scrisă în strofe de endecasilabe, departe de a îmbrăca forma unui tratat, ia ca model "sermo"-ul horațian. Refuzând în mod deliberat să facă operă academică, din dispreț față de reguli, Lope îi trimite la modul ironic pe ascultătorii săi madrileni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
siguranță uneori pe d'Alembert -, dar și pe mulți cititori anonimi -, se complace să afirme: "scriu pentru popor", nu numai pentru poporul genevez, ci și pentru "cei mai numeroși". Nu o reflecție asupra artei dramatice propune el în această operă polemică, în care dezbate numai diferitele chestiuni etice pe care le pune teatrul și pe care le formulează astfel: "Câte chestiuni găsesc de discutat în cea pe care aveți intenția să o rezolvați! Dacă spectacolele ca atare sunt bune sau proaste
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
caragialiene și ilustrate apoi prin opere semnificative din perioadele următoare. 3.1. Modul satiric Dubla etimologie posibilă a termenului de satiră este utilă înțelegerii semnificației acesteia mai întâi ca formă artistică eterogenă ( lat. Satula = salată, amestecătură) și apoi ca manifestare polemică, de reprobare, prin asocierea cu spiritul inconformist, libertin, contestatar, impulsiv și bufon al lui Dyonisos, de care se leagă indestructibil sensul cuvântului grecesc satyres. Aceste componente de bază ale artei poetice satirice pot fi descoperite într-un dialog al lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satirei literare"94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971), Mircea Cărtărescu (Levantul, 1990). Semnificația polemică a discursului parodic este semnalată, de exemplu, de George Topârceanu care nu ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i pe Homer, Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu, G.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și albastru (1924), foarte apreciat de Paul Zarifopol pentru "umorul continuu, cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
evidență. Aceeași netă departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme stilistice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul "notelor și a contranotelor", într-o consecvență a inconsecvenței care definește cel mai bine esența atitudinii ionesciene. Ilustrativ pentru zigzagul exegetic este raportul cu textul arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]