2,793 matches
-
A doua zi, bineînțeles, m-am trezit cu mult mai devreme și tot mai devreme am ajuns la Institutul Medico-Legal, unde am fost nevoit să aștept, făcând cei o sută de pași... În mașină, după ce am încercat să înjghebez din politețe un dialog cu specialistul, pe care de fapt îl cunoșteam de mult din vedere, eu locuind prin apropiere, și pe care îl vedeam beat mereu, dat fiind că avea totdeauna spirt la dispoziție, am renunțat și am continuat restul drumului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înălțate de politicienii noștri pentru integrarea celor veniți din alte părți, Germania nu-i nici azi dispusă să recunoască minoritatea turcă din țară. Turcii au fost și au rămas aici niște străini. Într-o germană mai indulgentă, care de-atâta politețe își mușcă limba, li se zice: „concetățeni“. Din cuvânt răzbate o iritare înfrânată în fața apartenenței lor la același spațiu. Cunosc mai de mult anatomia cuvântului „concetățeni“. Statul român își numea minoritățile maghiară, germană sau sârbă, care trăiau acolo de sute
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o haită înfometată; iar scula utilizată la perforarea biletelor urma de-acu' să bortelească frunze la câini o bună bucată de timp... Ultima bătălie s-a dat pentru ocuparea locurilor de pe acoperișurile vagoanelor. Nu exista nici milă, nici cavalerism, nici politețe și nici iubirea față de aproapele. Nu exista decât forța oarbă, animalică, brutală lupta pentru supraviețuire! Ești puternic? Reușești să urci pe acoperișul vagonului și pleci odată cu trenul în Banat, adică acolo unde poți câștiga o bucată de mămăligă pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
urmare, nu scăpa niciodată ocazia să-i adreseze cuvinte elogioase pentru modul în care gătea acest produs culinar. Vai, Antonică, ce borș minunat ai făcut! Și pentru a o convinge că spusele sale nu sunt numai așa, niște cuvinte de politețe fără o bază reală, își continua gândul pe un suport concret: Draga mea, dacă ai putea să-mi pui un supliment, aș fi cel mai fericit om de pe planetă! Desigur că mama se conforma întru totul rugăminții tatălui meu, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oprit în fața pridvorului casei unde, stând comod pe un fotoliu, bătrâna moașă asculta într-o acaparatoare transă teologicală, ecteniile transcendentale din cadrul sfintei slujbe duminicale de Florii. Dată fiind situația excepțională, am sărit peste formula obligatorie a salutului, gest minim de politețe caracterizând conduita unui om civilizat, intrând direct în subiect. Doamna moașă, vă roagă mama să veniți repede că fată Miți! Doamna moașă, întreruptă brusc din starea de acalmie hipnotico-purificatoare, plutind pe valurile adormitoare ale muzicii ecleziastice greco-bizantine, n-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Soldat TR, Unitate de Jandarmi 27 octombrie 1999 Prima zi ca soldat. Nu am prea multe de scris despre urâtul și griul care mă înconjoară. Se vede cum "cadrele" fac eforturi mari pentru a ne vorbi frumos un minim de politețe, deci. Bănuiesc că în urmă cu 10 ani ar fi lovit cu pumnul. Prevăzător, am strecurat în bagaje O zi din viața lui Ivan Denisovici. Am cumpărat-o cu mai bine de două luni în urmă, dar am ținut-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al revistei Esprit și alții la fel de prestigioși ca nume și operă, dar pe care din păcate nu-i cunosc. Câteva observații punctuale, luate pe viu: indiferent de nivel și de inteligență, intelectualii sunt de o ferocitate extremă în conversație. Dincolo de politețea ipocrit-necesară à la francaise, la un moment dat simt nevoia să-și arate colții, pe care-i înfig unul în ceafa celuilalt până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist în domeniu..." Bătrânețea și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vorba de o modalitate politic corectă, soft și neangajantă de a-i arăta străinului de lângă tine că-ți pasă de soarta sa, o formă de prietenie în stadiu incipient, sau pur și simplu o formă de ipocrizie occidentală, asociată cu politețea raportului social, cea care face această societate să funcționeze cu adevărat. UNIRESO. Ligne 44-45. Carte Valable 1 jour, 2 zones, tarif réduit. CHF: 4.00. 22.06.04, h 09.07. Am păstrat biletul de autobuz din ziua în care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și punctuală ca un soldat german la întâlnirea cu tranșeele. Mai simplu spus, muncește și se comportă normal în sânul unei populații care privilegiază din ce în ce mai des mutanții. Și mai are ceva Antoaneta Ralian. Ceva rarisim în meserie. E vorba de politețea față de cel care citește după tine. Redactor atâția ani, domnia sa e pe punctul ca, prin ceea ce face, să-i trimită în șomaj pe cei care-i redactează cărțile. Căci ei nu trudesc cu țigara arzându-le degetele. Sunt doar cititori
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu, fiindcă întotdeauna cu mine s-au purtat civilizat, iar eu le-am răspuns în același fel. Am îndeplinit prima condiție: le-am dat întotdeauna cărțile la timp, într-o formă bună. N-am făcut greutăți editurilor. R.P. Punctualitatea e politețea regilor, a spus Ludovic XIV. A.R. Ei da, din punctul ăsta de vedere am fost regină. Tot sunt eu oarecum pro monarhistă. E-adevărat, nu știu dacă toți editorii de azi sunt oameni de carte, pasionați de literatură. Nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
proști... E drept c-aveam obiceiul să subliniez cuvintele destinate acelui efect specific pe care francejii îl designează de preferință prin termenul "pointe". (În tipografie, sublinierea se face prin întrebuințarea de italice). I-am dat dreptate maestrului. Nu din simplă politețe sau pentru a-i exprima în felul acesta marea admirație ce o aveam pentru el. Dar pentru că am înțeles c-avea realmente dreptate. De atunci nu mai fac sublinieri cu intenția de a scoate în evidență o glumă, un joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmi cunoști destinul! Nu vreau să mă trezesc vreodată că trăiesc viața altcuiva și nu a mea.” Ajungând la domiciliul lui Valentin, îl întâlni pe tatăl iubitului ei și îl salută politicos, sărutându-i mâna. Era un sărut ce reprezenta politețea față de persoanele mai în vârstă. Bătrânul, la rândul lui, o sărută pe obraz. Ea zâmbi sfioasă, iar el îi întoarse zâmbetul. După ce îi sărutase mâna, se retrase ușor și se așeză pe un scaun cu spătar, lăsându-și brațele în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
A doua zi se adunase foarte multă lume. Carlina despături scrisoarea și citi: „Dacă ești așa de bună te rog să ai grijă să mă înmormântezi acolo unde m-am născut. Te rog să mă ierți pentru lipsa mea de politețe față de tine în anumite momente. S-a datorat suferințelor mele care depășeau puterea mea de îndurare. Viața mea a fost bună numai în perioada în care am fost cu tine, restul a fost o mizerie. Mulțumesc lui Dumnezeu că te-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îndreptă cu precizie spre Nicole, reușind să-și țină echilibrul emoțional. Ea păli ușor la apropierea lui, fără a putea lega vreo vorbă în acel moment. El se aplecă cu eleganță aproape de chipul ei întrebând-o în șoaptă cu multă politețe:Sunteți singură, domnișoară? - După cum vedeți nu mai e nimeni cu mine. - Atunci îmi permiteți să iau loc la masă cu dumneavoastră? - Desigur, îmi face plăcere să cinez alături de un domn tânăr și prezentabil. Dar bănuiesc că aveți un motiv pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și să meargă de mână, umăr lângă umăr împreună în viață. Ea își mușcă buzele mai roșii decât petalele unui mac, iar ochii o trădau ușor că dorea același lucru ca și el. - Ești un tip șarmant și plin de politețe. - Așa m-au învățat mama, tata, bunicii. Nu este deajuns să spui unui copil „Te iubesc” dacă nu știi cum să îl crești. Și nici să îl alinți prea mult nu e bine. În lumea asta în care trăim sunt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar dori să vadă la cinema o comedie bună sau un film de dragoste sensibil ; nimic rău în asta, într-o cinematografie normală e loc și pentru astfel de filme. Doar că mai avem mult până acolo. Dacă profesionalismul, bunăvoința, politețea... Răzvan Rădulescu : 1. Am redus de bunăvoie, împreună cu Cristi [Puiu n.n.], aproape jumătate dintre cuvintele și expresiile tari care existau în prima variantă a scenariului Marfa și banii. Le-am scos din aceleași motive pentru care le-am și băgat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prețurile pe teren. Există deja mulți regizori tineri și există marea șansă pentru ei, în această lume fără cozi la alimente și fără angajamente semnate cu Securitatea, să nu repete greșelile și meschinăriile antecesorilor lor. Dacă profesionalismul, bunăvoința și, evident, politețea vor fi valorile autorilor din generația mea, atunci sunt sigur de impactul pe termen lung al noii culturi. The next level (scrisoare către Valerian Sava) Dragă domnule Valerian Sava, Vă răspund cu întârziere la scrisoarea deschisă pe care ați avut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ultima clipă că totuși sînt căutat în interes de serviciu. Pentru că mie nu-mi plac indivizii care răspund la telefon de parcă ar mîna o cireadă de vaci, obișnuiesc să fiu întotdeauna cît se poate de politicos. Cîndva, mai credeam că politețea mea îl obligă și pe interlocutor să se poarte la fel, dar am fost dezamăgit de multe ori, în special de ingineri care sînt mai în vîrstă și au ceva funcții de răspundere. Mulți îmi telefonează cerînd relații despre gama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pauzei, intră un bărbat în birou, ca un boxer în ring, merge furios spre director, îl trage deoparte, îi spune ceva, apoi iese, ignorînd total că de fapt intrase într-o cameră unde erau, totuși, niște oameni. (Dacă nu din politețe, măcar din bun-simț trebuia să schițeze un gest de salut.) Directorul s-a schimbat la față, și-a aprins, cu mîna tremurîndă, o țigară, în timp ce secretarul literar s-a apropiat de el să-l întrebe ce-a vrut bărbatul furios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamnă; m-a prezentat celor două prietene turco-tătăroaice ale ei, care veniseră să admire garderoba lui Șucuran. Se pare că încă de dimineață era pelerinaj ca să se vadă tot, să se prețăluiască tot. Între altele, Șucuran vrea să-i întoarcă politețea lui Dan și să-i trimită, la întoarcerea mea, un pui! Focul ardea în vatră, tătăroaicele mi-au cedat locul, s-au așezat pe rogojini de papură și am pus de-un taifas prin tălmaci: a trebuit să povestesc tot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu un aer tragic, cu ochii închiși ca Amidée când cânta Cara-Căz. M-au poftit la prânz și duminică sunt invitata lor toată după masa. Ele au fost de fapt cele mai drăguțe. M-au condus cu o mulțime de politețuri și salamalecuri. I-am văzut pe Al. (cei care au vila în care a stat Lisette anul tre cut), apoi m-am dus să cinez; am vorbit despre tine cu Miraco vici și cu France. Tot timpul singură... tot timpul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
71)"/>, din Banat <endnote id="(387, p. 111)"/> și din alte regiuni ale Europei Est-Centrale. În schimb, traversând Moldova În 1785 pentru a lua În primire postul de secretar la curtea domnească de la Iași, contele Maurice d’Hauterive remarca „extraordinara politețe” pe care o manifestau oamenii de rând anume „la vederea unui bărbat care pare să fie unul dintre apropiații domnitorului” <endnote id="(387, p. 167)"/>. La rândul său, Alexandre Jean de Ribeaupierre descria astfel În 1827 primirea sa În Bucucurești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Lecția sa e lecția folosirii la maximum a timpului, a permanentei responsabilități față de acesta. Cert, o productivitate de mărimea celei a sale nu poate fi explicată decît printr-o întrebuințare judicioasă, economică a timpului, posibilă (aspect de asemenea paradoxal) datorită politeții, o pavăză care l-a ajutat să se țină la distanță de ceilalți, păstrînd totuși relațiile în limitele amabilității. Acest fel de a proceda era legat intim de etica sa, una axată pe „evitarea spiritului de castă” (cum îmi preciza
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se procedeze la susținerea publică. Salutări cordiale și succes deplin! Constantin Ciopraga </citation> (39) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”15 sept[embrie] 2001 ”> Iubite domnule Călin, Prins în vârtejul faptelor curente, am tot amânat trimiterea acestor semne de politețe. Cu întârziere, dar cu toată căldura, iată, te rog să primești mulțumirile mele pentru comentariul despre Caietele al căror prim editor ai fost mata . Ai punctat în acel comentariu, la modul dezinvolt (convenabil unei publicații cotidiene), tot ce era de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
folosește un spațiu restrîns, autorul volumelor Arta populară și relațiile ei, Domeniul esteticii, Principii de literatură comparată reușește să fie variat. Apoi, în aproape fiecare scrisoare găsești o frază ori o formulă pregnantă, care trezește atenția sau emoționează. în fine, politețea îi subliniază fermitatea. Ca fost student de-al său, eram tușat de „prietenia” și de „cordialitatea” pe care mi le arăta. în Iași - cine din generația mea nu știe? - Al. Dima era „Magistrul”, singurul cu acest cognomen, figură dominatoare. Imaginea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]