2,744 matches
-
Ignoră frumusețile credinței, refuză mărețiile religiei, respinge speranța vieții viitoare, îl neagă chiar pe Dumnezeu... Spuneți oamenilor acestei lumi: - Trebuie salvate sufletele care se pierd, e necesară instruirea celor care nu cunosc principiile religiei și, abia după aceea, să facem pomană de dragul acelui Dumnezeu, Care, într-o zi, Îi va răsplăti cu îmbelșugare pe cei generoși; - dar oamenii acestei lumi nu înțeleg. Spuneți acestei lumi: - Vă strângem tinerii de pe străzi, ca să nu cadă sub tramvaie, ca să nu cadă în primejdii; îi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la mormîntul mamei, cu cozonaci, ouă roșii și vin, care, după ce un preot făcea o scurtă slujbă de pomenire, se împărțeau la săracii orașului ce umpleau cimitirul în acea zi. Împărțirea se făcea după ce preotul își lua partea sa de pomană, fiecare preot avînd cu el un dascăl și un sac. Mai tîrziu, la bătrînețe, iaca purta pe cap, cînd mergea în vizită, capelă, o pălărie de damă a bătrînelor și o pelerină scurtă, neagră, cu paiete. Propriu-zis, ea ne-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mai murit acum? Cum de n-ați aflat? Miron, bătrânul de lângă școală, sărmanul zace singur în sicriu și nimeni nu-l bagă în seamă. Cum așa? Noi, de la primărie am fost aseară cu lumânarea și preotul a zis că mare pomană ne-am făcut. Toată viața și-a petrecut-o aproape singur, singurel și-i păcat de Dumnezeu ca și acum să nu-l vadă nimeni. Ce putem face, noi? Luați fiecare câte o lumânare de la biserică, căci e aici, la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ciupesc pe ici, pe colo: ba o bucățică de ureche friptă, ba oleacă de șoric de pe picior, până mă vedea mama și mă certa: De ce n-ai răbdare, ca noi toți? Îndată vom servi o friptură bună și vom face pomana porcului. Nu mă săturam să privesc măcelarul, care împreună cu tata despicau burta porcului, scoteau întâi toate mațele într-o covată mai mare, pentru spălat. Mama cu Pachița lui Constantin și Ileana Veronei se dădeau deoparte și curățau bine toate mațele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că-i necăjită. Spărgeam măcar nucile și mai cumpăram ce-i trebuia, de la Iftemie Bordei. Mama cu cele două femei, luau carnea sortată de măcelar și o puneau la foc (pentru chiște). Pregătea în paralel friptura, mujdeiul și mămăliga pentru pomana porcului. Curățau ceapa, usturoiul și răspundeau la solicitările măcelarului, care era cel mai "șef" în ziua aceea. Tata venea cu sticla cu țuică și se mai încălzeau, mai spuneau câte o glumă, câte un banc și se trezeau că treaba
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
viața omului și ultimul. În Costișa a fost și se menține tradiția ca cei în vârstă să-și pregătească cele necesare pentru moarte: haine noi, pânză albă (giulgiu), sicriul, crucea, toiagul din ceară bună (de albine), lucrurile de dat de pomană peste sicriu, douăsprezece punți (prosoape în dungi) peste care trebuie să treacă mortul, în drum spre cimitir. Banii adunați pe icoana de pe pieptul mortului se dau copiilor, la răspântii de ulițe, peste pod și la urmă cei rămași, în groapă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un pălimar (ce ține cădelnița), se ține o predică, de rămas bun, către cei prezenți. Preotul Repta Arcadie era un orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă, cu ciorbă (de oaie sau vițel), sarmale și mălai. Recent se făceau și plăcinte, salate, antreuri. Se servea în străchini
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
iar în sărbători ard lumânări, își bocesc morții și vorbesc cu ei (imaginar). În sat la noi, în fiecare an, la 8 septembrie, de Sf. Maria (Mică), urmașii aduc pomeni la mormânt (căni, lumânări și colăcei). Acasă se dau de pomană în vecini și rude colăcei și lumânări. La șase săptămâni, la un an, trei ani, 7 ani se face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale și pachete pentru acasă, în pungi). Datini de pe la noi La " Miezul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a lungul drumului, străbătut de convoiul cu Caloianul, copiii erau stropiți cu apă. După îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anul următor sau atunci când se va semăna. Nu este indicat să se pună pe foc, chiar dacă sunt uzate fusul, făcălețul, linguroiul, căci s ar îmbolnăvi copiii și animalele de le lângă casă. Nimănui nu era voie să se dea de pomană peste prag sau peste fereastră, că era semn rău. Când trosnesc prea tare lemnele pe foc, se buchisește cu vătrarul lemnul, să se mai domolească dușmanul. Când pornești la lucru să fie lunea, prima zi a săptămânii, căci astfel îți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
simțindu-l aproape și ochii îmi exprimau mulțumirea și aprecierea. Mi-era ca un părinte. La internatul liceului m-a ajutat la bagaje și apoi mi-a înmânat un pachet frumos ambalat. Ține aici, de la Pachița, soția mea! Ceva de la pomana porcului. I-am mulțumit și l-am îmbrățișat cu multă recunoștință. El mi-a zâmbit ca între neamuri. Eram doar... cumetri. Dafina Ciubotariului Dintre toate familiile vecine, cea a Ciubotariului era mai apropiată de noi. Ne despărțea numai gardul de la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
casă, peste 100 de gospodării fiind construite numai în ultimii ani, mare parte pe terenuri concesionate. Râvna costișenilor, precum și noile condiții create în ultimii ani, îndreptățesc dorința lor de reînființare a fostei comune Costișa, prin desprinderea de Frătăuții Noi. La pomeni În fiecare an, la 8 septembrie, enoriașii costișeni de pe lângă biserica parohială cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" (Sf. Maria Mică) se adună după slujba religioasă, la cimitirul satului. Din timp pregătesc mormintele, să fie curate și cu flori, vopsesc crucile și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Maria Mică) se adună după slujba religioasă, la cimitirul satului. Din timp pregătesc mormintele, să fie curate și cu flori, vopsesc crucile și reînnoiesc coroanele. Acasă, se ocupă de bucate: coc în cuptor colacii mari (pentru ciur), mulți colăcei (pentru pomeni) și colivă (din arpacaș, cacao, nucă, zahăr, ciocolată, bomboane colorate, arome, nucă de cocos, stafide). Se întocmește o listă (pomelnic) cu cei decedați. Pe mormânt de așeză o față de masă și pe ea pun: colacii mari (într-un coș), 10-15
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
numaidecât să meargă la piață, pentru unele cumpărături. Tata fiind la seviciu și Oltea ocupată cu treburile gospodăriei, eu m-am alăturat grupului de "ulițari". La îndemnul unuia dintre ei, Aurel Grigoraș, ne-am dus la cimitir (din timp), la pomeni. Când vedeam că la un mormânt preotul termina de citit pomelnicul și de îndeplinit tot ritualul, noi repede o zbugheam într-acolo. Nu vroiam să pierdem nici o ocazie, nici un mormânt. Ne așezam toți în rând lângă mormânt, ne împingeam cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de îndeplinit tot ritualul, noi repede o zbugheam într-acolo. Nu vroiam să pierdem nici o ocazie, nici un mormânt. Ne așezam toți în rând lângă mormânt, ne împingeam cu coatele să ne facem loc mai în față și întindeam mâna "la pomană". De obicei, gospodina care împărțea colăceii și ulcioarele, ne cunoștea pe toți și știa numai ea cum face. Cei din jurul meu primeau toți "pomana" și eu întindeam mâna degeaba. Mie nu-mi dădea. Câteodată primeam doar câte un colăcel, nici
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mormânt, ne împingeam cu coatele să ne facem loc mai în față și întindeam mâna "la pomană". De obicei, gospodina care împărțea colăceii și ulcioarele, ne cunoștea pe toți și știa numai ea cum face. Cei din jurul meu primeau toți "pomana" și eu întindeam mâna degeaba. Mie nu-mi dădea. Câteodată primeam doar câte un colăcel, nici vorbă de ulcior. Crezând că este o nedreptate, m-am retras și-am început să plâng. O bătrână, Chironica, m-a văzut, a venit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
colăcel, nici vorbă de ulcior. Crezând că este o nedreptate, m-am retras și-am început să plâng. O bătrână, Chironica, m-a văzut, a venit lângă mine și mi-a zis: Pe tine, mă-ta te-a trimis după pomană? Tu n-ai ce mânca acasă și vii printre cei nevoiași, nu ți-e deloc rușine? Prietenii mei m-au luat cu ei la alt mormânt și acolo am avut mai mult noroc. Mi-a dat și mie o căniță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și acolo am avut mai mult noroc. Mi-a dat și mie o căniță cu colăcel. Ce bucurie pe mine! Am băgat-o repede sub bundiță și-am fugit acasă. Ceilalți au rămas acolo, alergând de la mormânt la mormânt, după pomeni. Pe seară, s-a întors și mama obosită de la târg. A venit cu o căruță până-n Frătăuții Vechi și de acolo pe jos, peste punți și peste prund. Când a dat în ulița noastră (ulița lui Gavaraș), Veronica lui Vițel
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ulița lui Gavaraș), Veronica lui Vițel s-a lipit de ea, rugând-o s-o asculte un moment. I-a spus că fata ei cea mică i-a făcut azi o mare rușine. A mers cu băieții în cimitir la pomeni și chiar a plâns că nu i se dădea și ei ulciorul cu colac și lumânare. Cum a intrat pe ușă, mama a zărit pe credență (bufet) o căniță cu colăcel pe ea. S-a supărat așa de tare pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de tare pe mine, că i-au dat lacrimile pe obraz. M-a întrebat cui i-am cerut voie să merg la cimitir. N-am înțeles, nici atunci, nici multă vreme după aceea, cu ce-am greșit. Știam doar că pomenile se dau la toți și în special la copii. Cu ce eram eu mai cu moț? Încă o întâmplare... Printre îndeletnicirile mele preferate de acasă, era să caut cuibarele găinilor și rațelor și să aduc ouăle în poală, la bucătărie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
11 / GEORGHE SAFTA (postamentul icoanei Maica Domnului cu Pruncul) 4. ÎNSEMNARI DE PE CĂRȚI <1 septembrie 1776-31 august 1777> Acest sfânt și dumnezeesc Penticostar este al bisericii Muntenilor și este cumpărat de tot satul și au dat-o ca să fie de pomană sfintei biserici pentru sufletele lor și a părinților săi; iar cine s-ar ispiti să o ie să fie anaftima și blăstămat de cei doisprezece i de 318 Oteți de la Nicheia și de Precurata sa Maică amin, leat 7285 și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
nu mă abat o iotă de la spusele ei. Dar faptele vorbesc. Încet-Încet oame nii se vor convinge de adevărul pe care Îl spun eu acum. Numai că pentru unii va fi prea târziu și va curge Încă mult sânge de pomană. Frate Bertold, un stăpânitor nu poate fi cu adevărat puternic dacă supușii lui mor de foame. De gea ba strânge bogății În vistieria lui, el rămâne tot cu mâinile legate, pentru că singur nu poate Întreprinde nimic. Îți aperi bunul tău
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vreau să mi se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit astăzi. Așa că te leg prin jurământ să-ți Încleștezi gura și să fii cu desăvârșire mut. — Preacuvioase părinte, n-am Îmbătrânit de pomană ca negustor cinstit și bun creștin. Fii fără grijă, buzele mele sunt pecetluite. Dar, te rog, Îngăduie-mi Încă o Întrebare, ultima. De ce, după ce lucrurile s-au potolit, nu te-ai Întors la Reims, unde te aștepta o situație strălucită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos. Oricum, nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne ducem de pomană. Oricum, mai bine mai devreme decât mai târziu... Roagă-te Sfintei Fecioare, cumnată Sophie. Ea ascultă totdeauna rugăciunile sufletelor curate. Să nădăjduim că totul va fi bine! Își luă rămas-bun de la femeia Înlăcrimată și dădu să plece. În timp ce se Îndrepta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și țipă: — N-o să puneți mâna pe noi, mișeilor! Nimeni nu poate cuceri cetatea mea, o să vedeți! Da, Conrad, hai mai aproape, ca să vezi cu ochii tăi cum se leagănă În spân zurătoare drăguța ta prințesă! — Nu mai răguși de pomană, prietene. Cruță-ți vocea pentru când vei atârna În furci. Hai mai bine să cercetăm posturile, să vedem cât de bună e apărarea noastră! Doar nu vrem să ne dăm prinși fără luptă! Porniră de-a lungul zidurilor, cercetând parapetele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]