10,542 matches
-
grei de închisoare laolaltă cu camarazii aceleiași suferințe, și chiar luni de tăcută recluziune într-o celulă izolată, și alta să treci prin convulsiile fizice și morale provocate de propriii tăi camarazi deveniți diavoli și, până la urmă, istovit, să te pomenești asemenea lor. Sunt traume sufletești pe care numai un erou le poate depăși, dar care îi rămân pe viață în cârcă, asemenea unei jivine cu ghearele înfipte în grumaz. Părintele Calciu știa că o cădere poate fi depășită numai prin
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
să i se spună, oricum mai catifelat decât președinte-dictator, va merge pe 9 mai, de ziua Victoriei sau pe 10, de ziua Regelui, odată cu d-na Merkel, la Moscova. Iar asta chiar este important din perspectiva dihotomiilor de care am pomenit dintru început, ba chiar va fi o limpezire pentru câteva zile. Cum ar veni, d.p.d.v. tactic. Pentru rest, strategic, cum s-ar zice, este mai greu de apreciat. Fiindcă această țară devine inamic al celui mai feroce adversar desemnat de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
SĂ TRĂIM ȘI SĂ-I POMENIM Nu știu dacă există un alt loc în dulcea Bucovină a lui Eminescu, unde durerea e atât de strigătoare, iar lacrima trecutului picură încă cu sângele martirilor neamului, sacrificați pentru Credință și Libertate, pentru ȚARĂ. Satul Mahala din raionul Noua
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
ne deplasăm în acea dimineață la Mahala pentru a ne apleca sufletele în rugăciuni, alături de durerea conaționalilor noștri. „Cei care nu-și cunosc trecutul riscă să-l repete. Datoria noastră, și a tinerei generații, e să trăim și să-i pomenim, ca să nu dea Domnul să le repetăm soarta”, a conștientizat primarul satului Mahala, dna Elena Nandriș, cea care veghează cu sacralitate memoria consătenilor martirizați. Cu pioșenie a evocat gloria Eroilor, care au sfârșit viața în suferințe grele, pe crucea Golgotei
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
documente din domeniul istoriei politice ci prin exegeze teologice și estetice.” (p.143). Din cauza cercetărilor numai în domenii izolate, fără legătură cu întregul, nu dispunem de „analize de sinteză”, idee reluată mai precizat în interviul din 2002 „Omul cu scara”, pomenit mai înainte. La întrebarea pusă de ziarista Claudia Tița: „La ora actuală, care credeți că ar fi prioritățile noastre?” Răspuns: „Nouă, românilor, ne lipsesc sintezele. Gândul meu merge deci în această direcție: ne trebuie o sinteză în care să apărem
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
17 noiembrie 2016. LA STATUIA LUI OVIDIU autor, Bertoni D Albert La statuia lui Ovidiu Preț de-un ceas am zăbovit Și-am simțit,ca un preludiu Ceva nemaiîntâlnit... N-ar fi fost dar cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu rea voință Prin Tomis de-am rătăcit Pașii m-au purtat agale Ba pe străzi,ba-n fundături Pogorându-mă la vale Prin istoriei frânturi. Și observ pe el,mărețul: Un batrân amfitrion Parca stabilindu-mi
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
noi. Astfel încât, pentru a nu greși ori a împieta memoria, cinsitrea, recunoștința sau prețuirea ori admirația fațe de oricare dintre ei, nu îl voi remarca, reține sau exemplifica ori aprecia numai pe unul ci îi voi aminti, evoca, enumera și pomeni pe toți, la unison!... 3. - Așa cum ne este cunoscut, Părintele Arsenie Boca se bucură de o foarte mare dragoste din partea românilor, iar perioada în care a fost călugăr la Sâmbăta de Sus este una cu adevărat impresionantă, mai ales dacă
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
a ivit un cataclism, pentru că țipetele zburau departe, până în șosea și, chiar dincolo, în curtea bisericii (vis-a-vis de școală) unde trebăluia părintele Băluță cu niște gospodari. Precis că părintele Băluță a crezut că a luat foc școala. Așa ne-am pomenit cu dumnealui în clasă, având în mână un strujan gros de floarea soarelui Când a văzut care e pricina “cataclismului”, a început să croiască în dreapta și în stânga cu strujanul, de sărea miezul din el. Iar noi? Ca niște guzgani opăriți
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Care vreți mai mult, vă rog, poftiți! Deși... sunt obosit. Se înțelege că nimeni nu a mai poftit. Ce tâlhar dorește mărirea pedepsei pe măsura faptei sale? Poate au mai fost și alte întâmplări care ar fi meritat să fie pomenite în memoria bunului nostru dascăl, pe care... l-am iubit mult. Și atunci și acum când luminoasa amintire a domniei sale mi-a picurat această povestire.... Cu smerenie îți cer iertare, domnule Arsu, pentru toate supărările pe care ți le-am
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
se ridicau pânze de ceață. Pe stânci atârnau, asemenea tuburilor de orgă, țurțuri sticloși, înalți unii de câțiva metri. Crengile de brad își risipeau la cea mai mică adiere a vântului povara argintie, stârnind țipetele și râsetele celor ce se pomeneau pe neașteptate acoperiți sub o perdea de omăt. Ne întinseserăm pe o distanță apreciabilă, eu preferam să merg mult în urmă, cei din față se manifestau peste măsură de zgomotos și luau mereu la țintă cu bulgări de zăpadă pe
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
mare înfrigurare, fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii și înaintașii noștri, dar încerc totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunțat cu venerație și respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni și care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veșnic în Împărăția Sa cea cerească și veșnică de
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
ce fericit eram! Și pluteam în această stare feerică până târziu, după Bobotează. Astfel, îmbătat de mirajul colindelor, într-o zi, pe la vreo patru ani, când toți se așezaseră la masă, în tăcerea sorbiturilor și a înghițiturilor, așa, nitam-nisam, mă pomenii bâzâind : hâââ! Hâââ! Biata mama, îngrijorată, m-a întrebat : -Ce are băiatul meu? Bosumflat, am îngăimat : -Da’...eu...când merg cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-a spus : -Când ai să te faci
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
pună bețe-n roate! Acum, când se scoseseră toți bolindeții din cuptor și gospodinele ieșeau la poartă bucuroase să-i dăruiască, tocmai acum apăruseră și cetele de colindători, care ccuiau pe la porți cu strigătele, făcând o hărmălaie de nedescris. Te pomeneai cu câte două-trei cete la poartă, întrecându-se cu urăturile. Eu...ce era să fac? Alergam ade acolo-acolo să prind o poartă liberă. Văzând că nu mai prind, după ce termina cu uratul o ceată, hop și eu cu „unu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
fac curat ca într-o cameră și am ... IX. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 4, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017. 4. Dumnezeu nu doarme niciodată N-a trecut un an că m-am pomenit cu o scrisoare de la el, trimisă din pușcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relații ai tu cu pușcăriașii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce pușcăriaș mă cunoaște pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
înainte de a fi inculpat, am trecut pe numele ei toată averea. După ce am fost condamnat, am rugat-o doar să mă viziteze din când în ... Citește mai mult 4. Dumnezeu nu doarme niciodatăN-a trecut un an că m-am pomenit cu o scrisoare de la el, trimisă din pușcărie. Tata m-a-ntrebat mânios: ce relații ai tu cu pușcăriașii? (el primise plicul). M-am speriat. Ce pușcăriaș mă cunoaște pe mine? Când am deschis plicul, mi s-a urcat sângele la cap
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
bine cele povestite, își zicea cu nădejde Mira. Oricum, ceva se întâmplase... Și o bănuială îi mușcă suflet și minte: nu cumva era așa de supărată pe viață, că simula neputerea articulării?! Vom vedea ! Toate la timpul lor... Să-i pomenească doar de întâmplări, oameni și lucruri ce i-ar putea bucura inima. Da, așa va face, se legă față de sine Mira. În tot acest timp, Marieta îi lua seama și ochii săi mici, cafenii păreau s-o îndemne la povestit
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
De câte ori nu l-o fi privit curios ori nerăbdător, bucuros ori îngrijorat bătrânul?! Spre stupefacția ei, văzu și Biblia micuță, legată în piele, cartea de grijit sufletul, după cum zicea și fostul ei posesor. Oare citea din ea și Marieta? se pomeni întrebându-se Mira. Cine știe? Poate își schimbase atitudinea față de Dumnezeu?! Dar Biblia nu are dialog, glumi în sine pe seama apetitului pentru dinamismul retoricii la o introvertită și, pe de-asupra, și atee, cum era Marieta! Apucând cărțulia, gândul Mirei
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În strânsoare. — Cine e mortul? Întrebă el deodată. Abia În clipa aceea Își dădu seama că identitatea acestuia nu Îi fusese dezvăluită. Cineva coborâse În neant și nici măcar numele nu Îi era pomenit cu o vorbă de milostenie. Făcu pe furiș un gest de rugă fierbinte. Nu... nu știm. Așteaptă. Vei vedea cu ochii dumitale. Dante fu cât pe ce să stăruie, dar apoi ridică din umeri și tăcu. Dacă era chemat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ați văzut și domniile voastre? — Colosul? Da, o dată, la puțin timp după ce Ambrogio se pusese pe treabă. Augustino nu mai adăugă nimic, așteptând ca poetul să reia discuția. Ar părea o reprezentație sacră despre visul lui Nabucodonosor, zise Dante prudent. Nu pomeni nimic despre detaliile operei, nici despre faptul că mai bine de o jumătate din perete rămăsese neterminat. — E vorba de un simbol chiar prea transparent, conchise el. — Lucrarea nu era o simplă transpunere a acestui episod printr-un joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acum. Cere-i să revină după ședința Consiliului. — Mereu În grabă, messer Durante, eh? La fel ca În coborâșul de la Campaldino! strigă o voce zeflemitoare. Dante se Întoarse ca un câine călcat pe coadă, gata să Își Înfigă colții. Se pomeni dinaintea unui bărbat cu un chip larg și surâzător, care Îl fixa cu pumnii pe șolduri. Era Înveșmântat cu straie scumpe de călătorie, prea bătătoare la ochi și prea Împodobite pentru legile pe care Comuna le emanase Împotriva luxului neînfrânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În orașul acesta. Câțiva priori sunt deja de partea noastră, dar nu a sosit Încă vremea pentru o acțiune directă. Ar fi luată drept ceea ce și este: un afront adus suveranității Comunei și, pe deasupra, pe teritoriul ei. Și ne-am pomeni că ni se vor opune și cei care simpatizează cu Bonifaciu. Nu am face decât să le furnizăm pretexte tuturor ghibelinilor ascunși... ca Alighieri acela. Știi bine că doar garda de cartier poate efectua arestări. Am putea să o acuzăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o acuzăm de vrăjitorie și să solicităm intervenția brațului secular. — Am luat deja În considerație această posibilitate. Dar, dacă a venit la Florența, asta Înseamnă că aici are prieteni de nădejde și, poate, puternici. Dacă dăm greș, ne-am putea pomeni implicați Într-un proces public. Iar dacă totul ar fi adevărat, iar dânsa ar vorbi... Glasul Înaltului prelat se frânsese acum de mânie. — Cum a fost posibil să scape de sub supraveghere, de Îndată de a debarcat În Italia? Nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mod neașteptat, deschisă. Un grup de bărbați Înarmați, așteptând ceva, era aliniat dinaintea pragului. După o clipă de șovăire, se hotărî să meargă Înainte. Dacă vor fi apărut probleme, avea să se facă recunoscut. Însă, după numai câțiva pași, se pomeni Înconjurat de lăncile gărzii, În timp ce un număr de brațe robuste Îl Înșfăcau. Încercă să reacționeze, eliberându-se și strigându-și numele. Auzi un glas ordonând gărzii să se oprească și să Îl lase slobod. Bargello apăruse ca prin farmec În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mort. Iar morții nu fac umbră. Un zgomot de pași apăsați dincolo de ușă, apoi o serie rapidă de bătăi hotărâte Îl smulseră din reverie. De acum cunoștea acele semnale. — Messer Durante, trezește-te. Poetul se grăbi să deschidă și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]