3,008 matches
-
Berlin, Rustica, Albina (cea dinaintea neinspiratei renovări, cu pereții căptușiți, până la jumătate, cu lemn maroniu și fru moasele oglinzi ovale), Pescarul, Mercur și altele din zona Universității, mai făcând și câte o incursiune la Carul cu bere sau câte un popas, în drumul spre cămin, la Izvorul rece sau la bufetul Agricultori în Mătăsari. Până în anul II, Velea nu călcase prin aceste locuri, ba chiar ne ironiza auzind că le frec ventam, până când, împrietenindu-ne mai mult, l-am tras după
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, L. Ulici, Dan Cristea și de către alții a căror judecată de valoare a contat și contează. În ce mă privește, am urmărit scrisul Florenței Albu încă de la debutul ei cu volumul Fără popas, din 1961, pe care l-am recenzat primul, cred, în Gazeta literară, după care i-am comentat și alte cărți, ultima fiind Aurolac, din 1997. Așadar, Florența Albu nu a fost ocolită de critici - aceștia au luat act de cărțile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui. Admirația lui, ne reamintește Ion Apetroaie mărturia lui Voiculescu făcută lui I. Valerian, constă și în aceea că bustul în ghips a lui Vlahuță a fost păstrat până târziu, după șapte ani de la moarte, în camera sa de lucru. Popasul lui Voiculescu la Bârlad a însemnat nu numai prietenia cu Vlahuță, ci mult mai mult. Chiar de la sosirea sa în localitate, V. Voiculescu va deveni membru activ al Academiei bârlădene, alături de poetul G. Tutoveanu, Vlahuță, Victor Ion Popa, frații Iuliu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
azi, obligă la o sistematizare a cercetării, ceea ce Sebastian Drăgulănescu și face. Mai întâi definește conceptul de comic, pornind de la referirile în domeniu ale lui Platon și Aristotel, pentru a ajunge la Adrian Marino, Marian Popa sau Val Panaitescu, făcând popasuri de sinteză asupra gândirii unui Michel Meiyer (în fixarea terminologiei critice), pentru a comenta apoi comicul în viziunea lui Kant, Schopenhauer (pentru care "râsul este un efect al plăcerii comice"), Karl Rosenkranz (cu valorificarea comicului în estetica urâtului), Henri Bergson
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
intimitatea imaginii", pentu a-i evidenția acesteia semnificațiile de subtilitate. Iată, bunăoară, motivul ochilor asociat cu cel al mâinilor, aflat într-un vers din Departe sunt de tine...: Cu ochii mari în lacrimi, cu mâini subțiri și reci...". Îl interesează "popasul cenzurii" dintre cele două cuvinte, care "departe de a dezbina constituenții amintitei alianțe, îi apropie, reliefându-i la fel de puternic pe fiecare în contextul său" ("Iscoditorii firii"). Urmărind repetițiile pe care le promovează poetul, constată că "din punct de vedere lingvistic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise". Demersul exegetului este unul ce privește oarecum panoramic edițiile din opera lui Eminescu, raportate la contribuția lui Perpessicius. De la "arhitectul ediței princeps, T. Maiorescu, cu succinte dar diagnosticale popasuri asupra edițiilor unor C. Botez, G. Ibrăileanu, G. Bogdan-Duică, I. Scurtu ș.a., fără a neglija comentariile critice la adresa celor mai importante, pentru că, spune N. Georgescu, ediția Perpessicius "este în egală măsură o enciclopedie eminesciană și un tom de colocvii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
XX-lea veac. Senin și detașat, putea acum să aprecieze, obiectiv, îndelungata-i carieră literară și activitatea obștească. Era determinat, în aceasta, în mod sigur, și de faptul că biografia sa traversase, ca și a altor contemporani reprezentativi, drumuri și popasuri semnificative. Participase, însuflețit, entuziast, responsabil și lucid, la evenimente de amplă rezonanță ale României din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tocmai aceste evenimente, cu semnificații și consecințe deosebite, i-au permis, neîndoios, cunoașterea unor locuri, personalități și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a doua nuvelă, intitulată Piatra lui Osman, despre care chiar Gane afirma mai târziu că e "o reminiscență a primei călătorii la Dorna" (Zile trăite, p. 125). În iulie-august, împreună cu frații Negruzzi, Gane întreprinde o călătorie în străinătate, cu interesante popasuri în Franța, Elveția și Belgia. Unele întâmplări vor fi relatate în volumul Păcate mărturisite. Debutează cu versuri la Convorbiri literare, publicând în nr. 18 (15 decembrie, p. 255) poeziile: Doi ochi și Steaua d-amor. Spre sfârșitul lui 1867 Gane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată auzii tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unui han singuratic, în mijlocul drumului, unde jidanul opri trăsura. Era pe la 5 oare după amiazăzi. Ce vrai, să faci alt popas aici?, îl întrebai eu. Nu, răspunse birjarul, scurt. Atunci, de ce te-ai oprit? De ce m-am opriiiit? Ca să dormim la noapte aici, pentru că acuși intrăm în sabaș 85. Ce sabaș, jupâne. Așa ne-a fost vorba? Pleacă îndată, că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie de om, alegere adesea fatală. Cu toate acestea, s’a integrat și ea perfect În ecosistemele locale, chiar dacă vrăbiile sunt de altă părere, iar relativ recentul ei popas pe meleagurile noastre nu a apucat să lase prea multe urme În etnologia română, decât că plecarea pisicii de acasă prevestește numai necazuri. Desigur e valabilă și reciproca, adică atâta vreme cât vedem o pisică, mai ales neagră, Încă e bine. Două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și fiu, care mergeau mai departe, până la cabana Podragu. Urcând pe potecă spre zona alpină, pe la cota 800, ajungeam pe vremuri la o poiană pe care o străbăteam cam în 15 minute, la capătul căreia de regulă făceam un binemeritat popas de vreo 15-20 de minute. La vreo câțiva metri de locul nostru de popas era și o cruce al unui împătimit al muntelui pe care îl prinse sfârșitul în acel loc. Am fost surprins să remarc la ultima mea urcare
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
alpină, pe la cota 800, ajungeam pe vremuri la o poiană pe care o străbăteam cam în 15 minute, la capătul căreia de regulă făceam un binemeritat popas de vreo 15-20 de minute. La vreo câțiva metri de locul nostru de popas era și o cruce al unui împătimit al muntelui pe care îl prinse sfârșitul în acel loc. Am fost surprins să remarc la ultima mea urcare din 2007, că poiana, în care nu mai fusesem de peste 10 ani, era împădurită
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
metri, prin dreapta lui, și după circa 500 de metri ajungi la un punct foarte important de pe traseu, la „Șipote”. Este vorba de un izvor cu un debit măricel, și cu o apă foarte rece și bună. Am făcut nenumărate popasuri în acest loc, de regulă aici era un punct în care se ajunge după circa 3 ore de la părăsirea drumului forestier. Obligatoriu luam masa aici, astfel că popasul se cam prelungea cam la circa 30 de minute, dar era o
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
măricel, și cu o apă foarte rece și bună. Am făcut nenumărate popasuri în acest loc, de regulă aici era un punct în care se ajunge după circa 3 ore de la părăsirea drumului forestier. Obligatoriu luam masa aici, astfel că popasul se cam prelungea cam la circa 30 de minute, dar era o pauză binemeritată înainte de atacul asupra zonei alpine ce ne aștepta circa 500 de metri mai sus. Izvorul este situat la circa 900 m altitudine și de la acest punct
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
de pantalonii noștri, prin nopți Întunecoase și cu zloată, cuprinși ca de o dulce sfâr șeală la gândul fetelor fără mofturi și frământați tot drumul de acea diaree proprie marilor senzitivi și care ne obliga, până să ajungem, la dese popasuri de ușurare pe toate locurile virane și prin ganguri. Dar nimeni și nimic pe lume nu ne mai putea Întoarce din cale și nici măcar teama de boale lumești (pour un plaisir mille douleurs, spune Villon), pe care fiecare dintre noi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al bunicului la Renault-ul, Chevroletul și DKW-ul nepotu lui. - Superstițiile unui intelectual și divagațiile lui În jurul automobilului. - Descartes și Montaigne pot fi uneori de folos În depanajul motorului. - Cât mai puțin confort pentru un minimum măcar de sportivitate. - Drumuri, popasuri și Întâl niri cu oamenii, ba chiar și cu Dumnezeul rumânilor, și zăbo viri ale inimii păgâne și date la rele, prin dumbrava Domniței Aricia. - Ulcele, ploști și urcioare, harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În viața mea o singură dată sau de două ori: În copilărie, cu bunicul, moș Ghiță Beldie, și cu carul lui cu boi și fără „hier“ la roate, de la Stroești la Pitești, ațipind cu ochii la stele și ascultând, la popasuri și În sfânta liniște a nopții, rumegatul boilor, În aromeala caldă a baligii abu rinde; și mai târziu, În adolescență, drum pe jos și peste munți de la București la Sibiu, de unde, după ce l-am așteptat pe taica mitropolitul cu ceva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mașini În Întreceri de viteză. Drumuri bolovănoase și prăfuite, vechi de când lumea și care nu duc nicăierea, tăind țara În lung și-n lat, fără nici o țintă; și care te Îndeamnă, cu sufletul și pântecele tale Înfometate și Însetate, la popasuri și Întâlniri cu oamenii pline de Învățăminte, prin sate și cârciumi calice, cu covrigei pă tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l-am putut refuza, mai ales că scria despre volumul de critică al prietenului comun, Mircea Dinutz. 7 iunie 2012 Zi În parte irosită, cu drumuri la bănci, la poștă și la fostul loc de muncă, dar și cu un popas Îndelung la Biblioteca Județeană „C. Sturdza“, unde m-am dus să-mi clarific unele lucruri legate de bibliografia lui Ion Ilieș și m-am Întors cu alte două pagini de referințe, ce-mi vor fi utile la viitoarele dicționare. În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și scriitorului Cornel Galben, cu tot respectul - Ianuarie, 1999 Gh. Chiținuș (Cartea spiritului invers, Editura Cartea Românească, 1998); Scriitorului Cornel Galben, cu simpatie din partea autoarei. Cu respect Întru Iisus Hristos, Violeta Savu (Refugii În liric, Editura Pallas, 2004); Un mic popas, Într-o lume vie I. Iordache (Dor de școală, Editura Corint, 2012); Aceste poeme dacice reeditate - lui Cornel Galben - cu prețuire, 12.XI,2010, Bacău (Valeriu Matei, Editura Feed Balk, 2010); Domnului Cornel Galben, În semn de profundă prețuire pentru
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
le găsisem În sacii duși de Ionuț În beci. Și, decât să stea acolo, mai bine le dăruiește, la rându-i, altora. Așteptându-l, am ratat microbuzul de Hangani, așa că de la Văsiești am luat-o pe jos, făcând un scurt popas la fosta casă părintească și mai selectând câteva reviste și cărți. Din păcate, unele va trebui să le arunc la tomberon, Întrucât, În absența mea, au avut drept cititori... șoarecii, care au Început, școlărește, de la cotor! La 10,45 am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
se înșelase când îl alesese pe el. După alți trei-patru kilometri străbătuți prin pădurea Galimea, băieții s-au oprit într-o poiană unde exista o colibă veche, construită din bârne putrezite de vreme. Cândva, se pare că fusese locul de popas, de adăpost al ciobanilor sau al vânătorilor, acum, o dată cu colectivizarea, cu naționalizarea, când aceste îndeletniciri practic se desființaseră, era părăsită. Aici, din informațiile pe care le aveau cei doi, ar fi trebuit să întâlnească acel grup de rezistență, condus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
văzduhului n-ai cum să obosești. Totuși, intră în jocul meu: -Vrei să ne odihnim? mă întreabă cu bunăvoință. -Aș vrea, confirm. Ne așezăm pe valurile alburii, moi, ale unui nor. Chiar aveam anumite intenții ascunse, propunându-i așa, hodoronc-tronc, popasul acesta: doresc să-l provoc pe înger la o discuție mai serioasă: -Lazarus, probabil ceea ce visez eu e chiar adevărul. Și atunci lumea de jos e bolnavă, e grav bolnavă și e în mare pericol. Lazarus, tu ești bun, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prin cele două vămi, am plecat către Chișinău. Era o zi minunată, cu soare mult. Pe drum priveam cu mare nerăbdare când în stânga, când în dreapta autocarului, să vedem peisaje, case și mai cu seamă oameni, chipuri, privirile lor. Un singur popas s-a făcut până la Chișinău, unde am fost cazați la hotelul cu același nume. La data de 17 mai 1991, în timp ce serveam masa la restaurantul hotelului “Național”, am avut marea bucurie să-l întâlnim pe domnul Grigore Vieru. Dacă până la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
împletituri, toate foarte frumoase. Ne-a arătat pliante cu expozițiile pe care le-a avut la Chișinău. îl cunoștea pe Petre Teodorovici, fratele lui Ion Aldea Teodorovici. A patra noapte ne-am oprit la Liceul Pedagogic din orașul Călărași. Următorul popas a fost la Bâcovăț, unde am fost găzduiți de profesoara Elisabeta Suciu, o mare româncă, însuflețită de spirit patriotic. De aici am plecat către Mănăstirea Căpriana, unde am sfințit punga cu pământul ce l-am luat de la rădăcina teiului sfânt
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]