2,792 matches
-
FătFrumos. Calul năzdrăvan n’are aripi ca Pegas, dar asta nu-l Împiedică să ajungă pe celălalt tărâm, cu stăpân - deh! povestea au zis-o oamenii, dornici de stăpâníi - cu prieten prin urmare cu tot. Eh, dacă pisica ar fi poposit În Dacia mai devreme decât a făcuto, poate ar fi devenit și ea subiectul unei atât de vaste mitologii... Calul năzdrăvan al basmelor noastre știe să-și salveze prietenul, transformând simbolurile pe care le poartă cu sine În codri, munți
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
obținându-se În câțiva ani doar imunizarea acestora. Și tot Australia a devenit, grație omului, “gazdă primitoare” pentru cactuși, dar nu și pentru factorii lor limitativi, cu proliferarea consecutivă. Europeanul nu putea trăi nici fără câini și pisici, atunci când a poposit În Madagascar; dar aceștia au decimat păsările locale, care de felul lor nu puteau zbura; 24 de specii locale au plătit asta cu dispariția. După ce omul a introdus În Jamaica o specie nouă, trestia de zahăr, dar și șobolanii ce-
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar el va fi situat undeva mai spre entropic, atât ca omogenitate crescută, iar Viața, pentru perpetuare și evoluție, are nevoie de diversitate, cât și ca sărăcire a genofondului biosferei, a biodiversității. E drept, În decursul timpului, la noi au poposit plante care sunt astăzi mai mult decât folositoare și, mai ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
s’au dezvoltat microorganisme, e un mediu oxidant, numai bun să neutralizaze caracterul reductiv al melaninei Înroșite din pielea noastră. Nu vă bucurați Însă prea degrabă cu gândul la munte; căci mai ocolim oleacă, urmând Îndemnul prietenei Tatiana Burac și poposind În Basarabia, la aceleași toltre, dar cu alți ochi. Deși de valoare turistică certă, aceste monumente de relief dar și de floră sunt din fericire protejate de accesul dificil, dar și de modestia aparentă ce le aduce doar vizitatori avizați
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chelfăneală zdravănă. Frumusețea, pe care demult o asociam cu negentropia, n’are nevoie de grandoare, ci de Viață. Chiar la dimensiuni mai modeste ele, frumusețea și negentropia, se resimt la fel. Prin sentimentul de straniu care nu te lasă să poposești, În consecință să degradezi, prea mult, dar te face să revii. Ca și pentru miticul Anteu, contactul cu primordialul dă puteri noi. “Radiosfera”, 1 iulie 1996, ora 11,21 88. Muntele, o semeție primordială După scurta escală, adaptativă, de pe stâncăriile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu scheletul, undeva la marginea orașului, Între sticle, oase și coji de cartofi. “Frumoasă” soartă pentru unul dintre cele mai pure exemple de negentropie... Poate el n’ar avea nimic Împotriva jertfirii pe altarul tradiției, dar el plătește o modă, poposită la noi de un secol și care nici la ea acasă, În Germania, n’are decât cele câteva secole ce-au trecut de la născocitorul ei, Luther... Dar să mă justific. Și pe Luther, și pe noi, i-a surprins frumusețea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mică potecă ce duce la o fostă cabană de vânătoare a pădurarilor, la circa 500 de metri mai departe, dar din păcate aceasta a ars cu mulți ani în urmă. Fac din nou o paranteză și pomenesc faptul că am poposit și eu o dată la această cabană prin 1977, eram la cules de bujori de munte cu verii mei Nichi și Doru, și cu încă câțiva prieteni din Victoria, când ne-a prins o ploaie teribilă pe muchia Tărâței și a
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
trebuit să ne adăpostim în această cabană. Îmi aduc aminte că acolo am găsit puse într-un loc uscat câteva pachete de țigări Carpați, iar pe o sfoară chiar niște cârnați puși la uscat, pentru un eventual călător rătăcit care poposește în acest loc. Din păcate cabana a ars până la temelie după câțiva ani și chiar am ajuns în acel loc când încă mai fumegau ruinele cabanei. De altfel la coborâre m-am întâlnit cu doi pădurari care auziseră că a
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
de construcție pentru cabană. În această zonă peisajul devine tot mai sălbatic, se coboară în căldarea glaciară a lacului Podragu, înconjurată de vârfuri de peste 2400 m înălțime. Cabana este locul preferat al tinerilor din Victoria, dar nu numai, căci aici poposesc foarte mulți turiști care vin din creasta principală a munților Făgăraș pentru a se odihni o noapte sau două, după care să plece mai departe. Traseul de creastă se poate face complet în 6 7 zile, de la est spre vest
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
frumos. Puteam observa de o parte și de alta munții falnici. Priveliștea era atât de răpitoare încât ai fi zis că natura îți pune sub ochi o salbă de mărgăritare pe o tavă de smarald. Ajungând la Pasul Prislop am poposit pentru a inspira aerul rece și curat de munte și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Léon Daudet cu apriga lui pană reacționară și Paul Claudel, poetul grației cerești. Voi urmări În paginile ce urmează pe tânărul de altădată, palid și cu pași nesiguri și alunecoși, plin de atâta avere și po doabă: tinerețea lui, și poposit acum, cu chiu, cu vai, În inima acestui secol, Împovărat de amintiri. Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă [...], privind drama războiului nostru de Întregire, poate fi citită și astăzi, mai Întâi pentru scurtimea ei și, mai apoi, pentru felul neobișnuit cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
veselă și conștientă de naționalitatea și de legătura frățească cu noi, cei de dincoace de Dunăre. După două sute de ani de despărțire i-am văzut mai români decât noi, muntenii, moldovenii sau ardelenii, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Poposind la vremea prânzului Într-un han, mai mult ceainărie, din nu mai știu care sat prico psit, ca mai toate, de altfel, am văzut cu emoție cum alergau spre noi femeile, bărbații și copiii, care cu ce aveau de mâncare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ascultând cum sfârâie becul de gaz din tavanul de jos, rareori Întrerupt de huruitul unei birje de noapte oprind În față și de pe capra căreia sărea, greoi În mantaua lui de cati fea, birjarul bătrân, mustăcios și stacoj la față, poposit la acest vad vechi al lor și al câtorva aprețiatori de seamă, printre care fuseseră Delavrancea și Caragiale. Auzisem de mult de această cârciumă a lui Sotir și m-a dus aci unul din acești birjari bătrâni, călăuze bune pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pitorești pe ulițele Bucureștilor de acum o jumătate de veac, cu zaharicalele lor de fantezie orien tală și cu costumul lor arnăuțesc, cu turban cu fes, ilic, șal vari și papuci, o poemă de linii și de culori, purtând sau poposind pe la colțuri cu donița de bragă Împodobită cu aplicații de alamă și cu ibricul turcesc, cu gât lung, pentru clătitul cănilor de servit braga, tot din alamă lucrată și lustruită lună, și cu coșul lor plin de minunile care Înveseleau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cazurile sale clinice, pe care uneori nu le dau de rost nici doctorii lui cei mai dibaci, dar pe care le dibuiește câteodată o babă chioambă de mahala, cu „trasul“ ei. AM PLECAT ODATĂ CU TOȚII SPRE MUNȚI șI AM POPOSIT, Întâi și-ntâi, ca un bun bucureștean, la Caru cu bere. De aici Încolo parcă a fost un făcut! N-am putut pleca din pricina mașinii, refractară tuturor opintelilor mecani cilor aduși din oraș cu cheltuială mare, electricieni și motoriști, toți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de apropiată ritmului organelor noastre interne și asimilabilă, până la un punct, mersului pe jos al apostolilor. Ați observat ce bine vă simțiți Într-o trăsură cu cai, după o Îndelungată folosință a automobilului? Automobilul meu, care nu se rușina să poposească, câteodată de la sine și ca pentru dejugat, la o margine de țarină sau lângă ghizdurile roase ale unui puț, sau să tragă la adăpost prin curțile oamenilor ca la el acasă, În coșarul de nuiele și bălegar, alături de fratele lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adică, de tehnica carului cu boi, ca să mă pătrundă până la oase sfânta oboseală a drumurilor și ca să-i poată da de rost, cu mine Împreună, fierarul sau „mehanicul“ satului. Automobilul este degradat definitiv de domnii și de cucoanele comode, care poposesc din oraș În oraș, din cofetărie În cofe tărie, ca și când abia au ieșit din casă ca să-și desmorțească lenea și ca să mai vadă lume. Efortul fizic, pulberea drumurilor și arșița soarelui trebuie prevăzute ca un minimum necesar de sportivitate, fără de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și ardei grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la mal, ca să-i mâncați cu brânză, usturoi și ceapă verde, adă pându-vă apoi ca cerbii, Îngenuncheați deasupra apei, În unda căreia, vesel, joacă albastrul cerului. Sau, În sfârșit, poposind și lenevind prin dumbrăvi alese cu grijă și din Îndemnurile păgâne ale inimii celei date la rele și Înțeleasă, ele Înde ele, cu cea a femeii iubite de lângă volan, Măriuca, Neli sau Lilica, egeriile mele de odinioară, ale căror tentații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de lume „Clipici“ - ca scăpate, te miri cum, de urgia industrializării și comercializării ceramicii noastre, dirijată astăzi de fabricanții din Turda și de olarii depravați din Pucheni. Numai În satul Piscul, de peste Balta Mânăstirii Țigăneștilor - unde până mai de curând poposeam cu zilele și mai ales cu nopțile prin Încăperile largi și pustii ale arhondăriei, cu canapele și paturi demodate, anume pentru răsfățul nostru - am mai găsit o așezare veche și Încă neinfestată de olari, amă râți și aceștia de silniciile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inițiative. Nepoata sa Eugenia este convinsă că el a introdus moda că mă șilor bărbătești cu mânecă scurtă și guler răsfrânt (rabatu). Așa ceva se purta numai În Ardeal, iar Costică Beldie a adus moda În București. Călătorește prin țară, dar poposește mai ales la Stroești. Multe clipe de liniște și recreere a petrecut În satul acesta la rudele și bunicii lui. Cu ocazia vizitelor la Stroești, veneau și prieteni de-ai lui, oameni de litere și de știință. Una din aceste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din surorile lui Dumitru, la care acesta ținea foarte mult, a fost la fel de originală ca și frații ei. Se măritase cu Ion Trufășilă, căruia nepoții Îi ziceau „Moșicu“. La Dina trăgeau ru dele din București atunci când veneau pe la Stroești; aici poposeau Lucreția și Mircea Florian, Costică și Euge nia, Pompiliu cu soția și fata lor etc. Adina P. Georgescu, fata lui Pompiliu, Îi poartă numele cu o corecție În față, impusă de mama ei. Dina era o femeie frumoa să, voinică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lista cărților ce le voi dona și să salvez, bineînțeles, informațiile de care am nevoie. Cum până la 8 n-am reușit să transcriu date decât În fișele lui Al. Piru și Sorin Tiliță-Dolhești, am renunțat la ideea de a mai poposi la Biblioteca „Ștefan Luchian“. Am pornit direct spre Comănești, oprindu-mă mai Întâi la poetul Marcel Cepoi, căruia i-am făcut o bucurie dăruindu-i câte 5 exempare din propriile volume, apoi la Tincuța, verișoara mea, unde am zăbovit preț
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
jos, o s-o vedem goală-goluță... Am avut curaj, ne-am cățărat tiptil, atenți să nu ne prindă nea Matache, portarul, și să ne ardă una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de sus, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
laba puternică și pornește tacticos pe trotuarul pavat cu pietre tăiate în formă de cub. Coboară spre centru, se oprește la vitrinele magazinelor, privește atent, cu interes, parcă l-ar preocupa noile modele de haine ori de pantofi, apoi obligatoriu poposește la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noastră. Au fost prezenți în Copou, la tei, un grup de studenți, câțiva dintre ei erau din Basarabia. Grupul de studenți ne-a condus până în centrul Iașului. în prima zi am străbătut localitățile Iași, Tomești, Cristești, Bosia, Ungheni, unde am poposit prima noapte, pe malul drept al Prutului, în casa familiei Culincu. A doua zi, la orele 10 dimineața, am trecut podul peste râul Prut ce desparte două țări românești, escortați de căpitanul Rotaru și „predați” la jumătatea podului colonelului Donose
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]