2,419 matches
-
trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți alți comentatori care împărtășeau părerea că "dramaturgia lui Caragiale, atât de ancorată în realitatea social-politică a vremii, este condamnată la o moarte rapidă. Așadar, o operă fără posteritate, menită să fie receptată exclusiv de către contemporani"36. Dimpotrivă, în ciuda acestor previziuni, receptarea operei caragialiene a fost impusă publicului nu prin numeroase comentarii în note de subsol, cum profetiza E. Lovinescu 37, ci prin prezența vie în substanța literaturii care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
operei caragialiene a fost impusă publicului nu prin numeroase comentarii în note de subsol, cum profetiza E. Lovinescu 37, ci prin prezența vie în substanța literaturii care i-a urmat. Dintre "jocurile cu mai multe strategii"38 caragialiene, cel cu posteritatea a fost câștigat nu pentru că și-a asigurat un loc în panteonul marilor noștri clasici, ci pentru că a deschis mai multe filoane ce au putut fi exploatate pe rând de foarte mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai mult sau mai puțin recunoscute, astfel încât se poate sublinia nota de individualitate dobândită de acești topoi în noile contexte literare. Pe de altă parte, extrapolând celebra departajare a relațiilor transtextuale propusă de G. Genette 48, ne putem referi la posteritatea caragialiană ca la un construct de tipul literatură "de gradul al doilea", înglobând o constelație de "hipertexte" conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acuzat de imoralitate de către o societate imorală, a fost evaluat depreciativ în mod constant de către un for academic cu un simț al valorii discutabil, a fost, într-un fel, ostracizat și neînțeles până la sfârșitul vieții și încă extrem de controversat în posteritate. Atributele conduitei sociale și artistice menționate relaționează esența atitudinii comice generice cu personalitatea caragialiană. Așa cum vom încerca să ilustrăm, ingrediente universale precum ironia, sarcasmul, satira, parodia, spiritul, caricatura, grotescul, umoristicul, absurdul se încheagă magic în monumentala sa construcție comică, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nivelul acestei tipologii specifice, fructificate original de scriitorii care pot fi afiliați unei direcții postcaragialiene. 4.2. "Toate vechi și nouă toate"39 Cercetarea reputației operei lui Caragiale susține poziția de vârf al comediografiei românești. Deși neprecizată ca direcție autonomă, posteritatea literară caragialiană relaționează un corpus aparent eclectic de texte care, fie fructifică anumite intuiții ale marelui dramaturg, fie prelucrează inedit unele aspecte constitutive ale imaginarului său dramatic sau diegetic. Se impune astfel, așa cum spuneam, termenul de postcaragialism, în care prefixoidul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colajul de texte, colecția de scrisori, etc. care trimit, de această dată, la elemente ale stilului inconfundabil și inovator al lui Caragiale 159. Am anticipat deja, în prima parte a acestui capitol, că în privința acestor elemente se înregistrează o amplă posteritate îndeosebi la scriitorii generației '80 și înaintea acestora, la prozatorii grupați sub sigla "Școlii de la Târgoviște". Ceea ce nu înseamnă că în scrierile acestora nu vor stărui reminiscențe de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-o nesfârșită rețea intertextuală, nu este totuși surprinzătoare, ci previzibilă, în acord cu programul literar anunțat deja de numeroși reprezentanți și teoreticieni ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale caragialismului în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni vom insista în partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întârziat, romanul lui I. Peltz Actele vorbește! și multe altele, sunt printre astfel de dovezi ale apartenenței la caragialism prin replici viabile ale unui dialog intertextual întreținut de scriitori cu identitate literară proprie, incontestabilă, cu nimic umbrită de încadrarea în posteritatea literară a lui Caragiale. Varietatea și mai cu seamă bogăția acesteia ar putea constitui punctul de plecare al unei cercetări care să ateste consfințirea unei direcții literare caragialiene în literatura română. Deși poate părea o exagerare, demonstrația instaurării acesteia este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precum și construcția unui corpus de texte genealogic înrudite, întrucât toate găzduiesc, într-o măsură mai mare sau mai mică, hipotextul caragialian. Fără a mai fi o simplă speculație, faptul că pentru literatura română Caragiale este scriitorul cu cea mai vastă posteritate literară devine astfel, în urma demonstrației, o certitudine. Nu ne rămâne decât să inversăm termenii celebrei învinuiri aduse de N. Davidescu "ultimului ocupant fanariot"7. Mai exact, ar trebui să recunoaștem că se poate vorbi nu de "inaderența lui Caragiale la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
432), 21 iunie, p. 6. Călin, Vera, "Tonalități satirice la Caragiale", în Gazeta literară , IX, 1962, nr.22, (428), 31 mai, p. 7. Cornea, Paul, "Rîsul lui Caragiale", în Viața Românească, XV, 1962, nr. 6, iunie, pp. 81-87. Elvin, B., "Posteritatea lui I.L. Caragiale", în Viața românească, XV, nr. 6, iunie, 1962, pp.118-125. Farias, Adelina, "Clona literară (Repere pentru o discuție asupra parodiei)", în Annales Universitas Apulensis Philologica, Alba Iulia, 2003, pp. 105-112. Farias, Adelina, "Spiritul parodic la I. L. Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999, pp. 142-402. 6 V. Ion Bogdan Lefter, Primii postmoderni: Școala de la Târgoviște, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. 7 Silvian Iosifescu, De-a lungul unui secol, Editura Eminescu, București, 1983, p. 128. 8 B. Elvin, Posteritatea lui I.L. Caragiale, în "Viața românească", XV, nr. 6, iunie, 1962, p. 118. 9 Vicu Mândra, Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890, vol. 1, Editura Minerva, București, 1985, p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printr-o tendință accentuată de reducționism istorico sociologic. Romanticii germani vorbesc de literarische Welt, Balzac de vie littéraire. Din punctul de vedere al scriitorului apare acum o dilemă, adesea irezolvabilă, aceea de a scrie pentru public sau pentru sine, artă, posteritate. Despre relația necesară dintre literatură și societate vorbește și Stendhal, V. Hugo. Literatura este expresia societății. O formulă ce aparține Doamnei de Staël și care va face carieră este literatura ca „instituție socială”. Din acest punct de vedere literatura constituie
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
vestească evanghelia sa27. Raporturile acestea pot fi studiate la marii satirici și la nici unul mai bine decît la Swift. Îmbibarea și captivarea sa tocmai de ceea ce respingea și combătea apar atît de accentuate încît imaginea îi este deseori întunecată pentru posteritate, întocmai cum i-a fost ți sufletul întunecat de ele. Swift căuta într-una noi expresii pentru disprețul pe care-l resimțea față de mulțimea oamenilor și purtarea lor, așa cum credea că le-a cunoscut în timpul participării (sau al încercării de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre Swift (p. 184), este vorba de un suflet rănit care ni se adresează și nu doar de un profet ce vrea să îndrepte starea de josnicie. Poate că orice profet are un suflet rănit. Dar el va acționa asupra posterității cel mai mult prin capacitatea sa de a pune în valoare ceea ce este mare și adevărat. Edrept că nu cunoaștem viața interioară decît a unor personaje profetice din epoca modernă. În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a pune în valoare ceea ce este mare și adevărat. Edrept că nu cunoaștem viața interioară decît a unor personaje profetice din epoca modernă. În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în orice caz, profetul făcea acea impresie asupra posterității imediate,de la care ne provine imaginea pe care o avem despre el, numai în măsura în care desfășura puterile unui suflet mare în mînie și vervă. Atunci cînd ajungea, în sfîrșit, unul din marile modele ale neamului său, trăsăturile pur individuale se ștergeau
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și misterios, care fusese atît d dezvoltată la Shakespeare și la Milton, era pe cale să se piardă la poeții acestei epoci 102. A fost totuși important faptul că a apărut acel curent spiritual și literar care a fost numit de posteritate humor, cu toate că nu era vorba de marele humor. Curentul acesta era caracterizat de o psihologie cu o privire mai deschisă pentru varietate vieții. În cursul secolului, s-aretrezit simțul pentru măreția lui Shakespeare, în special prin reprezentarea personajelor sale de către un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
va face din fabulă un gen literar poetic, fiind luat ca model Jean de La Fontaine, în unele dintre cele mai cunsocute fabule: Vulpea și strugurii, Greierele și furnica, Vulpea și corbul. Alți autori latini au fost atât de apreciați de posteritate încât personaje din operele lor au fost preluate de alti scriitori sau chiar scriitorii înșiși au devenit protagoniștii unor opere de referință în literatura universală. Opera lui Titus Livius a fost valorificată ca sursă de inspirație și izvor documentar. Portretul
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
încă o caracteristică indispensabilă a literaturii realismului socialist, nu poate fi găsit în egală măsură în operele pe care le-am citat. Dacă multe din ele constitue un incontestabil pas înainte, rămânând în literatură, altele dimpotrivă n-au rezistat examenului posterității și au dispărut, neputând fi întâlnite decât în arhivele bibliotecilor de documentare (...) Aceasta este situația, tovarășe profesor. Vă întreb deci, date fiind pe de o parte elementele noi, pozitive, pe care le-am descris, iar pe de altă parte numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
condus Catedra de Geografie de la Universitatea Al.I.Cuza, fiind apreciat și stimat de studenți și colaboratori. A promovat cercetarea în domeniul geografiei și a încurajat tânăra generație de la catedră și de la discipline apropiate. Personalitatea prof. Gh.I. Năstase rămâne pentru posteritate prin adeziunea și contribuția sa la victoria mișcării unioniste din Basarabia, având un rol de seamă în programul de făurire a României Mari în calitatea sa de membru în Sfatul Țării. A participat la primul Război Mondial, având grad de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
este cauza neîncrederii formale a trans-romanului în convențiile de orice fel. 1.2. Postmodern sau Desperado? Secolul XX cunoaște două orientări majore în literatură: Fluxul conștiinței și Post-Fluxul conștiinței, sau ceea ce a fost numit Postmodernismul. Întrucât orice mișcare își are posteritatea ei, post-mișcări sau post-curente au existat dintotdeauna. Cele cu o individualitate clară au căpătat însă și un nume pe măsură. Criticii au formulat o teorie a Postmodernismului, care încă se zbate să se legitimeze. În acest moment, multitudinea de opinii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre ceea ce e cu adevărat important și că ce poate azi să pară neesențial va fi mâine de maximă importanță. Trăim o epocă în care culturile se amestecă și reacționează agresiv una la alta ar fi imposibil să atragi atenția posterității scriind despre Greenwich Village. LV. Cum pornești un roman? Cu un sentiment, o stare de spirit, o teză, un vis? TM. Ca să continui ce spuneam, plec de la oameni. Îndatorirea unui adevărat romancier este să creeze viață. Plec uneori și de la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu principii și expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în practica preoților, ea a avut un caracter religios, asistând deopotrivă spiritul și trupul. în numeroasele papirusuri care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu lumini și umbre, aflăm în cartea sa „Despre cărțile proprii“. Galen este creator de școală, fiind și autorul a 500 de opere dintre care multe au dispărut la incendiul Templului Păcii în 192, în preajma căruia erau depozitate. Au rămas posterității doar 83, dintre care, cele mai traduse, mai circulate și cercetate sunt cele privind: pregătirile anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ființei umane și pentru atenția acordată psihicului în sănătatea omului. În acest temei putem afirma că afectarea psihicului poate condiționa sau determina sănătatea fizică, pe când suferința fizică nu întotdeauna afectează sufletul. Relatarea lui Socrate, preluată de către toți istoricii noștri, oferă posterității concepția medicală dacică rămasă foarte modernă. Tot din relatarea socratică, rezultă și nivelul superior al descântecului dacic, eliberat de obscurantismul înșelător, și convertit într-o sugestionare incantatoare, mobilizatoare de energii existente latent în om, în pacient. Mărturie despre plantele utilizate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]