4,003 matches
-
nicăieri, Ignatius. — N-ai decât să vii afară după mine în cămașa aceea zdrențuită de noapte și să mă prinzi, răspunse sfidător Ignatius, scoțând limba lui roșie și mare spre ea. — Întoarce-te-năuntru chiar acu’, Ignatius. Hei, voi doi, potoliți-vă! strigă domnișoara Annie, dindărătul jaluzelelor. Nervii mei s-au dus dracului. — Uită-te la Ignatius, îi strigă doamna Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian Greene —1A Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia de dincolo de obloane se potoli, dar foarte puțin. O ușă se deschise dincolo de alee și Dorian Greene veni spre poartă. — O, Doamne! exclamă el când văzu cine era afară pe trotuar. Unde naiba ai fost până acum? Mi-e teamă că startul începe să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fetelor, țipă Dorian la Frieda și Betty care se luptau și ale căror maiouri începuseră să se umezească de transpirație. Se înjurau și gâfâiau, trăgând de scaun în jurul camerei, trântindu-se una pe alta de pereți și de chiuvetă. — Gata, potoliți-vă! țipă Liz la prietenele ei. Oamenii aceștia or să creadă că sunteți niște necioplite. Luă și ea un scaun și se băgă între cele două combatante. Apoi izbi cu scaunul ei în cel pentru care se luptau Frieda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grăbit cerând să fie date afară. Mișcările politice sunt nevoite să accepte bani din orice sursă. Fetele astea au neîndoielnic un farmec întunecat de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în negru, cu o pălărie neagră de cowboy pe care fusese nevoit să și-o tragă pe ochi, din cauza urechii retezate. Știa că arăta ca personajul negativ dintr-un film prost cu cowboy. Asistenta lui nu-l ajuta, nu-l potolea pe copil și nici nu-l împingea înainte, și știa că puștiul avea să o ia la fugă, dintr-o clipă-n alta. Vasco trebuia să preia controlul. Întinse mâna după armă, dar acum și mai multe femei ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
exterioriza starea emoțională interioară. Aici, la Fereastra Oblică, cina nu ținea atât de arta culinară cât de filozofie, iar actul de mânca era considerat ca fiind călăuzit nu de nevoia primordială de a-ți umple stomacul sau de a-ți potoli foamea, ci de un dans sublim cu catarsisul. După numeroase Încercări nereușite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush a ales tartar de ton ahi cu crustă de susan și foie gras yakiniku, iar Matt a decis să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zburat mult, tare mult, Micul Porumbel Rătăcit s-a simțit obosit și Însetat și s-a așezat pe o creangă acoperită de zăpadă ce aparținea unui rodiu care sta să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să plângă după părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dansul Sfîntului Guy, care constă În mișcări continui, neregulate și involuntare. Pe Vișnu! Dansul Sfîntului Guy! M-am pomenit Într-o ambulanță care, cu sirena În funcțiune, m-a condus Într-un spital psihiatric militar. Între timp, tahicardia mea se potolise de la sine, nimănui nedîndu-i prin cap ideea de a-mi face o injecție intramusculară cu Valium. Nu e nimic mai agreabil decît de a fi transportat cu ambulanța militară. E o mașină foarte spațioasă, cu două paturi. Pe celălalt pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dacă tata ar fi fost psihanalist! Oare de ce nu le făcusem cunoștință cu zece ani În urmă? Poate că aș fi aflat că tata spunea oricui voia să audă: „Nu sînt eu răspunzător de fantasmele fiului meu!“. Asta ar fi potolit spiritele. Teama că puteam afla că tata citea articolele despre cartea mea camufla sentimente care atingeau un grad de complexitate mult mai mare decît Îmi imaginasem eu la Început. Nu era vorba doar de a mă teme că furia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pofta de mâncare și care îl făcea să se simtă supus și letargic. Începea însă să simtă efectul stimulant al cafelei și se întreba de ce îl lăsase pe Zakhar să ducă sturionul înapoi. Își aprinse o țigară pentru a-și potoli foamea și pentru a-i ajuta la concentrare. Dar chiar și fumând, nu se simțea în stare să facă o analiză textuală a cărții de filozofie franceză și a traducerii acestei. Fără tragere de inimă se uită și peste celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încă la punctul acela în care ar fi fost nevoiți să-și ridice vocea unul la celălalt. Fără a se întreba ce face, Tokachenko scoase inelul gros de chei din buzunar și căută cheia la camera lui Govorov. Clinchetul cheilor potoli discuția din interior. Dar Tolkachenko se mișcă repede, și băgând cheia în ușă, o încuie. Apoi o scoase de pe inelul cu chei și o puse înapoi în broască, întorcând cheia în ușă astfel încât aceasta să nu poată fi împinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
apetitului remanent, pe care niciodată nu l-ar nega, nu mâncarea îl preocupa pe Găsit în acest moment, ce voia el era să i se dea un semnal despre ce voiau de la el. Îi era sete, evident și-o putea potoli în multele bălți de apă pe care ploaia le lăsase în jurul casei, dar îl reținea ceva, dacă am vorbi despre sentimente de oameni, n-am ezita să vorbim de scrupule sau delicatețe de maniere. Dacă i-au pus alimentele într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Sunt de acord, Știu c-o să ai grijă de el ca și cum ar fi al dumitale, O să-l îngrijesc mai bine decât dacă ar fi al meu, pentru că e al dumitale. Fără să se gândească ce face, poate pentru a-și potoli nervii, Cipriano Algor trăsese de zgarda câinelui. Cred c-ar trebui să cer scuze, spuse, De ce, Pentru că nu am fost întotdeauna bine-crescut față de dumneata, Memoria mea își amintește alte lucruri, după-amiaza când ne-am întâlnit în cimitir, ce-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a rămas în urmă, deodată, fără veste, i s-a strâns inima lui Cipriano Algor, el știe din viață, amândoi știu, că nici o bucurie de azi nu va micșora amărăciunea de mâine, apa din acest izvor nu-ți va putea potoli setea din deșertul acela, Nu am de lucru, nu am de lucru, murmură, acesta era răspunsul pe care ar fi trebuit să-l dea, fără alte podoabe sau subterfugii, când Marta l-a întrebat din ce va trăi, Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să se potolească toate zgomotele, să se stingă luminile și atunci puneam la punct planurile mele cutezătoare. Când m-am socotit pregătit, m-am hotărât, profitând de împrejurarea că tata era ocupat cu Luchi, să trec la fapte. M-am strecurat, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsând-o singură în fața cafenelei; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată, Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
motiv de îngrijorare. Nu cumva trebuia să plătească și el pentru prostia mea? I-am explicat cum am putut mai bine ce fusese în capul meu. Și acum ce ai de gând? m-a întrebat el. — Aștept. — Ce? — Să se potolească psihoza. Și dacă nu se va potoli? — Adică tu crezi că... — Eu nu cred nimic, mă întrerupse, nervos, Dinu. Te-ai jucat cu lucruri cu care în general nu te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plătească și el pentru prostia mea? I-am explicat cum am putut mai bine ce fusese în capul meu. Și acum ce ai de gând? m-a întrebat el. — Aștept. — Ce? — Să se potolească psihoza. Și dacă nu se va potoli? — Adică tu crezi că... — Eu nu cred nimic, mă întrerupse, nervos, Dinu. Te-ai jucat cu lucruri cu care în general nu te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului mai puternică decât teama de un blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răbdare!” Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... „Stai că vin, potolește-te!”... N-are cine să fie altcineva. Și va trebui să ies de sub pături, pe frigul ăsta, văd că nu renunță, bate întruna, fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și oamenii rîd și strigă În gura mare, de parcă ăsta ar fi cel mai nostim lucru pe care l-ar fi rostit cu voce tare. Copilăria iese la iveală. E bine. Maggie zîmbește. — EVZTLUCRȚICRZVZT! Wakefield așteaptă ca zgomotul să se potolească de la sine. Acum au Încredere În el. Cred că știu cu ce se mănîncă chestia asta. Unii dintre tipii ăștia vin de pe Coasta de Vest: și-au Împărtășit sentimentele, s-au ținut de mîini, au stat În saună Împreună, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așteaptă, inclusiv Doris, care Îl Îmbrățișează energic și Susan, care Îl sărută pe amîndoi obrajii și Îl și Îmbrățișează. Machiajul Îi este un pic pătat de lacrimi, dar zîmbește. Nici urmă de fosta ta nevastă, Îi spune. Cred că ai potolit-o. Wakefield nu Îi spune de Întîlnirea cu noua Mariană. — Putem merge și noi la recepție, spune Doris, dar ne-am gîndit că poate ți-ar plăcea să te scoatem de aici. Ne dai voie să te invităm la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
starea tatălui ei s-ar putea agrava și o îngrozea perspectiva de a face nunta fără ca el să fie de față. Deodată simți că i se făcuse o foame de lup. Și era genul de foame pe care o putea potoli doar un baton de ciocolată sau o gogoașă cu unt. Așa, își dădu seama uimită se simțeau probabil femeile însărcinate. V-ați gândit la o dată pentru nuntă? Camilla își strânse picioarele lungi și grațioase sub ea, pe canapeaua acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cât putură de repede spre ieșire, unde lăsaseră mașina lor. — Mulțumim pentru ajutor, domnule polițist, își exprimă Fran recunoștința față de tânărul agent care le deschidea poarta. — Nu-mi mulțumiți mie, spuse el vesel. Eu n-am reușit deloc s-o potolesc. Celălalt domn, cel care era cu fiul lui, a convins-o. S-a descurcat admirabil cu ea. Lui ar trebui să-i mulțumiți. Fran se se uită în urmă, dar nu-l mai zări nici pe Jack, nici pe fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
perioadă după ce ne-am certat atuncea cu ei, p-ormă ei căuta tot timpul să se certe cu noi. A luat cu ei atuncea o bătaie așa, micuță, dar nu a fost suficient. Și, dac-am văzut că nu se potolesc și am zis: „Vedeți-vă de treaba voastră, noi nu la voi ne gândim, ne gândim la oamenii ăștia de conducere, că nu trebuie să le facem greutăți, probleme. Suntem și noi amărâți, avem pedeapsa care-o avem și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]