2,756 matches
-
v-au inspirat? Ce personalități marcante ați cunoscut? Ce ne spuneți despre prietenia literară? Mai întîi pe mama Casandra și pe bunica Ana (care știa cîteva sute de poezii pe de rost!), apoi pe Costică Oancea, bibliotecarul, (râde) pe cîțiva povestitori de la apa Ozanei, unde am copilărit, și mai pe urmă scriitori, pictori, cîntăreți. Ca student la Facultatea de filologie bucureșteană am cunoscut pe aproape toți poeții generației 60, pe Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Ion Gheorghe, Petre Stoica, Marin Sorescu, Grigore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mari, adevărați monștri marini, am adus unul acasă, am scos și ușa din balamale că nu încăpea în bucătărie". Povestea cu atâta patos și seriozitate, în jur toți râdeau, și mie îmi venea, dar... Eram tare curioasă să stau în preajma povestitorului, să îl descos, să îl întreb de una, de alta, cum și de ce a scris literatură pentru copii. Avea răbdare cu mine. Ne-am așezat confortabil și până a început lansarea am tot vorbit. Dar ce frumușică ești tu, măi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
coperta fascicolei de față o rectificare în portretele lui Creangă, dând după însăși fotografia originală a lui Creangă (executată în atelierul Bernhard Brand din Iași și astăzi în posesia dlui Artur Gorovei, Fălticeni) înfățișarea autentică și atât de expresivă a povestitorului (mai înaintat în vârstă). În scrisoarea comitivă (din 10 martie 1925) cu care dl Gorovei ne trimite fotografia (Vezi și articolul Pentru istoriografia lui Creangă în Glasul Bucovinei An. VIII 1925, No1876) D-Sa subliniază: „Mie așami stă în minte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care li se cuvin” - completa cantorul Petru Șuhari. „Cantorul numit de popor și „dascăl” nu este numai persoana care cântă tropare și psalmi în strana bisericii, ci mai este un om a cărui profesie are un trecut destul de bogat... Scriitorul povestitor Ion Creangă și-a primit primele învățături de la un dascăl. Primii oameni de cultură ai satelor noastre au fost preotul și dascălul.” Astăzi, alături de învățător și medic, de preot, dascălul se alătură intelectualilor satelor, argumenta Petru Suhari și susținea că
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
contrastant al unuia dintre cele mai briliante efecte dramatice ale lui Ibsen. Deoarece eu nu cred deloc că nuvela despre care tocmai am vorbit se concentrează pe Hedda Gabbler. Este doar o întâmplare că motivul triunghiului, folosit la nesfârșit de povestitorul modern, a căpătat o anumită asemănare cu dispunerea lui Ibsen, căci nodul gordian se desface într-un mod cu totul diferit. Pe de altă parte, este evident că ultimul capitol al Nopții de Sânziene este conceput în analogie cu ultimul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
împrumutat Saxo în ediția lui Holder, de la biblioteca Columbia. M-am închis în camera mea de la Butler Hotel cu un cotlet și un whisky. Am citit cu uimire frumoasele istorii ale lui Saxo, cu adevărat unul dintre cei mai mari povestitori ai Evului Mediu, nu, ai tuturor timpurilor și locurilor. Dar când am ajuns la povestirea Bravallensis pugna, am avut o comoție - recunoșteam această povestire, o mai citisem înainte, dar unde? Trebuia s-o recitesc și să meditez asupra ei înainte de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ce denotă o profundă cunoaștere estetică, își va denunța admirația față de înaltele virtuți artistice ale operei lor. Sadoveanu, spune Pamfil Șeicaru, s-a conturat, încă de la primul volum, așa cum va fi în tot ce a publicat ulterior, ca "un neîntrecut povestitor, un liric evocator al peisajului Moldovei". Nemilosul pamfletar ține să precizeze: Problema moralității în artă este de multă vreme înlăturată din examinarea și valorificarea unei opere, dar tendințele, atitudinea scriitorului în fața vieții sociale pot fi prea bine clasate drept reacționare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știu dacă vreo dată corpul meu mă va mai lăsa să fiu ceea ce am fost. Aici nu e program, aici cântăm cât putem și cum putem, ne întrerupem când dorim și povestim sau le citim literatură. Suntem și actori, și povestitori, și clovni, dacă e nevoie. Orice numai să putem readuce un zâmbet pe chipurile lor ostenite și îngrozite. Orice să le putem alunga fricile și gândurile și imaginile care îi terorizează, și să poată dormi măcar o noapte liniștiți. N-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ani, trecuse un întreg deceniu fără să se mai întâmple ceva asemănător. Cartea mă făcuse bogat și faimos, dar nu voiam să mă mai apropii de ea. Acum mă copleșea din nou, mă simțeam în pielea lui Patrick Bateman: un povestitor neverosimil, deși știam că nu eram așa. Totuși, nu puteam să nu mă gândesc: dar el, era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
idei ce ne-a legat la București. Iată despre ce-i vorba! Muzeul nostru, patron și al Bojdeucii, are obligația de a face o strânsă documentație referitoare la Ion Creangă. Vom Încerca să Închegăm o arhivă imagistică referitoare la viața povestitorului, ca semn că am trecut și noi prin lumea asta și că am iubit pe oamenii acestor pământuri. Ușor de zis, greu de făcut!! Nici unul din noi nu cunoaște Îndeajuns de bine Fălticeniul pentru a nu „bâjbâi” săptămâni prin el
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ce nu lasă nici o îndoială asupra efectelor utilizării gazului devastator. În fața unei atât de fidele reconstituiri, imaginația șomează. O altă sală a fost transformată în cinematograf. Un film documentar alb-negru, proiectat pe pânza unui cort de campanie, compune fundalul unor povestitori angajați în evenimentele relatate: militari, reporteri, locuitori din Ypres, medici și infirmiere. Realitatea războiului văzută din unghiuri și de persoane diferite, aparținând ambelor tabere; istorisirea se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la fel în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spre deosebire de milioane, au privilegiul talentului și al artei, trebuie, cum o spuneam, să aibă și „curajul mărturisirii oneste”, oricât i-ar „costa” uneori acest lucru. Altfel, tăcerea este de o mie de ori mai onorabilă!... Deoarece creditul meseriei noastre, de „povestitori sau cântăreți”, stă nu numai în „tehnica” perfectă a artei noastre, dar și în ceea ce s-ar putea numi „credibilitatea persoanei”, a mărturiei. Aici, însă, intrăm în incidența unei discuții aproape catastrofice care domină „imperiul literelor române” după revoluție, discuție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cel mai bun de săpat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poiene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu cea din Neculcea (O samă de cuvinte); Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți." Cu suita de povestiri din Hanu-Ancuței, anul literar 1928 înregistra o operă de patrimoniu. Prozatorul era la apogeul realizatorilor lui: "Cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dat, pe când trenul trece pe lângă un lan de sfecle, fata întreabă: "Ce sunt acestea, tată? Acestea? sfecle. Și ce se face din ele? Zahar. Și ale cui sunt? Ale lui Ellenberger. E evreu? Nu, e creștin. Păcat!" Vezi, îmi zice povestitorul (Scurei, profesor bătrân din Câmpulung) asta înseamnă patriotism. Dacă, trecând pe lângă o casă frumoasă, vei întreba, vei afla că e a unui român și nu te vei bucura; dacă trecând pe lângă alta mândră, vei afla că e a unui străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pervi pe când basarabeanul asistă la tragicul sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cel mai bun de sapat o fântână. Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până la mine lătrături de câni... Apa aceasta se vede că e bogată în pește. Satele, înainte de Rostov, destul de rare. Așezările samănă cu cele de la Dunăre. În cele două zile cât am călătorit cu vaporul, am cunoscut pe un agronom bun povestitor, care ne-a povestit lucruri surprinzătoare despre Iacuți și alte neamuri Siberiene. Era vânător și pescar și istorisirile lui din acest domeniu se asemănau cu ale tuturor acestor ahotnici de care e plină și țara noastră. Când l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
samă că avea dinți ca romanițele. Avea și ochi drăcoși. Am întors urechea, ca s-aud cântarea. Ce să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-am poftit-o la scaunul meu. Vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-aud cântarea. Ce să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea. Cercul de oameni care împresura pe povestitor asculta cu plăcere. Badea Chirilă se întoarse cătră soți clipind dintr-o geană. Povestitorul era încă în aburul ahotei lui, nedesfăcut deplin de farmecul nopții. Iar i-am mulțămit, a adaos ungureanul, ș-am poftit-o la scaunul meu. Vin nu? întreb. Nu! îmi răspunde. Atunci primește încă o hârtiuță de douăzeci-și-cinci de lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
luminoasă latentă în protagonist este capabilă să construiască edificii strălucitoare, de parcă ar fi scăldate în razele astrului. O ipostază solară hiperbolică prin multiplicarea lăcașului sacru apare într-un basm din Fundu Moldovei, Suceava, unde poartă marca existenței în contemporaneitate a povestitorului: „Cîn s-o uitat afară, o văzut un oraș care/ pe sfîntu soare t’e put’și uita,/ dară pe orașu cela ba!”. Aceeași copleșire a simțurilor omenești diminuează luminozitatea solară în alt basm: „dădură de niște case, de la soare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
existențial. „Nouă este măsura gestațiilor, a căutărilor fructuoase și simbolizează încununarea eforturilor, desăvârșirea unei creații”. Într-un basm din Bughea-de-Sus, Argeș, cei nouă ani ai pruncului smuls de un vânt ursit pentru a fi supus inițierii devin o justificare din partea povestitorului pentru plâns: „pă unde călca, numai bolovani; unde punea picioru, numai bolovani. A-ncepu să plîngă șî iel pîn munți, copil mărișor, dă noo ani, cunoștea tot”. Chipăruș refuză să se nască, asemenea pruncului din Tinerețe fără bătrânețe și viață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frați mai mari atâta aduceau cu Șperlă, cât aducea ziua cu noaptea și nici atâta. Aceia erau brazi nu altceva, voinici să frângă pământul în două și mintoși să-ți spuie pe degete tainele lumii”. Împărați ei, dar oameni asemenea povestitorului și receptorilor, părinții și frații remarcabili în condiția profană judecă superficial personalitatea mezinului, „pi-acel mic l-avea di prost” (Izvoare - Soroca) ni se spune într-un alt basm. „Ăla mic era mai șmecher” (Izvoare - Soroca) și, în ciuda tuturor batjocurilor îndurate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a dispărut. Odată povestirea ajunsă la intrarea în munte imaginea devine foarte vie prin invocarea privirii și prin reluarea obsedantă a elementului de peisaj. Piatra devine cer în sintagma „seninuri de piatră” și ascultătorul simte tactil izolarea în rocă. Când povestitorul consideră descrierea prea abstractă, el compară planul sacru cu cel familiar, dar are grijă să le delimiteze precis „la noi aici în Rumânia”. Același informator, solicitat peste o lună să spună povestea din nou, renunță la trimiterea în profan, dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
găsirea alesului, desigur, un fiu de împărat, care o va lua de soție. Firul apei mari curge dinspre infernal spre universul ordonat, alimentându-l cu energii în formă primară ce au nevoie de un cosmocrator pentru a fi îmblânzite. Încercarea povestitorului de a crea senzația familiarului - apa dintre lumi poate fi chiar Mureșul - este un simptom al imaginarului arhaic, și anume absența unei „rupturi existențiale pentru român între lumea de aici și lumea de dincolo, între vremea de acum și veșnicie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cuminece din puterile lor. Revenind la tânăra cu emblemă astrală, năpădită acum de pilozitate facială (fața este expresia spiritului), descoperim că aparența ei nu respinge, dimpotrivă, feciorul ales i se adresează cu „fată frumoasă”. Aspectul „ca de maimuță” este superficial (povestitorul subliniază că „tatuajul” minunat se păstrează pe pielea ei) și poate fi lesne abandonat de fata inițiată: „Dom’le, când își ia p-al treilea rând dă [h]aine și să-mbracă (...) vedem cum îș’ dă tot păru acela după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]