9,158 matches
-
țară. Există mulți nebuni pe lumea asta, dar asta nu Înseamnă că-și taie toți urechile. Ce zici de modul ăsta de gândire? continuă bărbatul luând o Înghițitură de Jack Daniels. Îți amintești de pilotul ăla japonez care s-a prăbușit În golful Tokio, acum ceva vreme? Din analizele medicale efectuate În urma accidentului a reieșit că suferea de stres psihosomatic. Eu cred că era mai degrabă vorba de o obsesie. După părerea ta, de ce crezi că se teme cel mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În urma accidentului a reieșit că suferea de stres psihosomatic. Eu cred că era mai degrabă vorba de o obsesie. După părerea ta, de ce crezi că se teme cel mai tare un pilot de avion? Exact, ca nu cumva să se prăbușească. Spaima e un produs al imaginației noastre, În primul rând. Pilotul probabil că nu mai putea scăpa de spaima aceasta nici când era la masă, nici când mergea la veceu. Era terorizat zi și noapte, Încât a ajuns să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la veceu. Era terorizat zi și noapte, Încât a ajuns să creadă că nu mai are decât o soluție ca să scape de tot calvarul acela. Știi care e aceea? Am simțit un fior lunecându-mi pe șina spinării. Să se prăbușească de-adevăratelea? — Întocmai. Dacă s-ar prăbuși, nu ar mai trebui să trăiască cu spaima că se va Întâmpla o dată și-o dată. Nu crezi că la fel s-a Întâmplat și cu Van Gogh? — Dac-ar fi așa, atunci și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Încât a ajuns să creadă că nu mai are decât o soluție ca să scape de tot calvarul acela. Știi care e aceea? Am simțit un fior lunecându-mi pe șina spinării. Să se prăbușească de-adevăratelea? — Întocmai. Dacă s-ar prăbuși, nu ar mai trebui să trăiască cu spaima că se va Întâmpla o dată și-o dată. Nu crezi că la fel s-a Întâmplat și cu Van Gogh? — Dac-ar fi așa, atunci și-ar fi scos ochii. — Corect și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de disperare care se citea pe fața lui Keiko Kataoka. Încercam În zadar să mă opun impulsului puternic și Întunecat de a mă târî În genunchi În fața ei. Cu toate că aveam impresia că acum urma să izbucnească În lacrimi, să se prăbușească În fața mea sau să Înceapă să urle, nu puteam să fac nimic pentru ea. Bariera de care se Înconjurase nu ceda câtuși de puțin, ba din contră, simțeam că, din cauza acelui sentiment de disperare ca de plumb, trebuia să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Martini sec, toarnă cu o mână sigură din sticla de gin, apoi din cea de vermut și nu se Înșală nici măcar cu o picătură. Domnișoară Noriko, mă Înțelegeți? Noriko Începuse să tremure din Încheieturi. Era pe punctul de a se prăbuși peste canapea și Întinse mâinile În căutarea unui punct de sprijin. Simțea cum tot ceea ce o alcătuia ca ființă se prăbușea ca piesele de domino. Noriko era conștientă de așteptările pe care le avusese când a intrat În această cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu o picătură. Domnișoară Noriko, mă Înțelegeți? Noriko Începuse să tremure din Încheieturi. Era pe punctul de a se prăbuși peste canapea și Întinse mâinile În căutarea unui punct de sprijin. Simțea cum tot ceea ce o alcătuia ca ființă se prăbușea ca piesele de domino. Noriko era conștientă de așteptările pe care le avusese când a intrat În această cameră de hotel. Probabil că Își imaginase o mulțime de lucruri. Fără Îndoială că dorise să discute cu vagabondul despre ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva? Nu vă simțiți bine? Vreți să vă Întindeți un pic pe pat? Să vă ajut până acolo? Noriko Înclină afirmativ din cap, apoi Încercă din nou să se ridice, sprijinindu-se de Keiko Kataoka, dar se clătină și se prăbuși, răsturnând paharul de gin tonic și frapiera cu gheață de pe masă. Ochii i se umplură de lacrimi și rămase blocată. Keiko Kataoka o Împinsese intenționat deasupra mesei. — Vai, dar ce-ai făcut, Noriko? S-au udat toate documentele!, spuse Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare crem i se ridică, scoțându-i la iveală pulpele albe, cu pielea molatică. — Ai grijă să nu lași nici un cub de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nimic dacă ar fi protestat, așa că Încuviință din cap. Majoritatea oamenilor nu-și dau seama că momentul În care Își recunosc plăcerea Înseamnă totul. Bărbatul Învățase că În clipa În care și-ar da acordul, În clipa aceea s-ar prăbuși totul, voința i-ar fi Înfrântă. El reușise să-și afirme forța, aceea energie pe care ți-o poate da doar o imaginație bizară, excentrică. Învățase toate acestea după ce făcuse multe lucruri nechibzuite. — Clitorisul tău este complet expus vederii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din aceea lungă, probabil În drum spre Wall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acum stăteau la pândă, fiecare la locul lui, așteptând să apară următoarea pradă. Nu aveam nici un motiv să resping acest raționament. Pur și simplu urmau să mă tortureze puțin câte puțin. Fragmentele care mă alcătuiau ca identitate Începuseră să se prăbușească una câte una. Dacă stau să mă gândesc bine, avusesem nenumărate ocazii să-mi dau seama de asta. Însă nu mai aveam unde să mă ascund ca să-mi salvez pielea. La celălalt capăt al firului se afla Keiko Kataoka, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui, un Parabellum cu țeava lungă, și am urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu să-și ridice brațele ca și cum ar fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos din rana de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis cu răsuflarea tăiată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
l-a omorât sau voi face să fii împușcat într-o oră. — Lanz a făcut-o. Cu Rahn. Otto i-a ținut brațele, în timp ce Kindermann... l-a înjunghiat. A fost groaznic. Groaznic. L-am lăsat înapoi jos pe scaun. Se prăbuși înainte pe masă și începu să suspine pe braț. — Știi, Reinhard, te cam afli la mare ananghie, i-am zis aprinzându-mi o țigară. Faptul că ai fost acolo face din tine complice la crimă. Și mai e și faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amatorul de băieți, iar Protarh pe șef, guvernator. Ironia lui Platon transpare clar în alegerea acestor două nume de botez, căci unul dă numele dialogului, desigur, dar apare o singură dată pentru a spune că pleacă imediat, pe când celălalt se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
periferia filosofiilor oficiale) și o transformă într-o enclavă de rezistență. Să te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii, ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi, iată ceva ce ne face să ne gândim la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre ea încă de la cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nevoie de acest legământ în apă, care este botezul. Nu-i înțelegeam întru totul semnificația. Atunci Dumnezeu a produs un seism în viața mea, de n-a mai rămas piatră pe piatră. ?n momentul acela, evenimentele prin care am trecut prăbușiseră absolut tot ceea ce era în viața mea. ?n disperarea aceea am hotărât: mă împac cu Dumnezeu și închei legământul în apă. Așa am luat decizia. La 1 august '93 am încheiat legământul cu Domnul, devenind o fiică a Sa. Reporter
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]
-
găsi acolo rădăcinile bune și vei putea să-ți rezolvi problemele”, Biblia spune: „Avem nevoie de Cristos care să ne ridice din păcat și din mocirla.” Râul Cionca: - Am căutat foarte mult în mine însumi. Reporter: - Poți doar să te prăbușești atunci cand cauți în tine însuți. Râul Cionca: - Chiar am căutat în mine însumi, dar nu am văzut prea multe porniri frumoase și pure. Eu cred ca puritatea, curăția, lumina și tot ceea ce-i frumos vine doar în momentul în care
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
spaniolii. Gitanii Spaniei sunt cu mult mai civilizați decât rromii României... Simțea cum sângele îi pulsează puternic în tâmple. O durere nelămurită îl strângea puternic în gheare și avea senzația că tot trupul îi tremură și e gata să se prăbușească. O durere ce-l năucea și care s-a transformat în ură și dorință de răzbunare. A cerut tipului care preluase coletul să-i dea băut: - O sută de votcă sau coniac, baștane, ce ai p’aci! Ceva tare să
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
spiritualității. În anul 1973 se adresează Patriarhului. În anul 1974 lansează un manifest: „a trăi și a nu minți” în care arată că singura cale pentru salvare e schimbarea internă, din temelii. Arată că orice situație cât de perfectă se prăbușește odată ce omul se prăbușește în interior. În mesajul din anul 1989 apără, de altfel de multe ori, libertatea religioasă, aceasta fiind singura cale de salvare a Rusiei. O face el, ca intelectual, o atitudine ce mustra letargia clerului rus... Pune
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
se adresează Patriarhului. În anul 1974 lansează un manifest: „a trăi și a nu minți” în care arată că singura cale pentru salvare e schimbarea internă, din temelii. Arată că orice situație cât de perfectă se prăbușește odată ce omul se prăbușește în interior. În mesajul din anul 1989 apără, de altfel de multe ori, libertatea religioasă, aceasta fiind singura cale de salvare a Rusiei. O face el, ca intelectual, o atitudine ce mustra letargia clerului rus... Pune accentul pe reconstrucția morală
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Obscuritatea încăperii învăluia fiecare umbră într-un veșmânt de taină. Perdele groase atârnau noaptea din vârful tavanului, sfâșiând cu brutalitate parcă, orice geamăt de lumină care s-ar fi prăbușit din greșeală printre fisurile cortinei uitată în căderea de prea multă vreme. Lumina nu mai avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea camerei în greutatea unei cumpene lăsate să
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
se odihneau în veșmântul tăcerii. În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]