3,904 matches
-
ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă, dar și câtă fecunditate, pe care o plătești însă scump. A avea monopolul suferinței este a viețui suspendat deasupra unei prăpăstii. Și orice suferință adevărată este o prăpastie. Câtă lașitate în concepția celor care susțin că sinuciderea este o afirmație a vieții! Pentru a-și scuza lipsa de îndrăzneală, inventează diverse motive sau elemente care să le scuze neputința. În realitate, nu există voință sau hotărâre rațională de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e profund în lumea aceasta nu poate răsări decât din boală. Ceea ce nu răsare din boală n-are decât o valoare estetică, formală. A fi bolnav înseamnă a trăi, vrând-nevrând, pe culmi. Dar culmile nu indică neapărat înălțimi, ci și prăpăstii, adâncimi. A trăi în culmile disperării este a atinge cele mai groaznice abisuri. Nu există decât culmi abisale, deoarece de pe adevăratele culmi te poți prăbuși oricând. Și numai în asemenea prăbușiri atingi culmile. Grația reprezintă o stare de mulțumire și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în confuzia primordială, în vârtejul de început al lumii. În noi să crească un avânt înspre învolburarea cosmică, înainte de apariția formelor, înainte de individuație. Simțirea noastră să pâlpâie de acest efort și de această nebunie, de aceste văpăi și de aceste prăpăstii. În interiorul nostru să dispară legile lumii, precum și toate consistențele ei, toate cristalizările și toate structurile, pentru ca, în această topire și dezechilibrare, accesul vârtejului absolut să fie deplin. Nemaiexistând legi și ființe individuale, putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură. Și atunci întunericul nu va mai fi o atracție irezistibilă și nu te vei mai ameți la viziunea prăpăstiilor și adâncimilor. Dar ca să ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile și limitele beatitudinii, dematerializat de raze și purificat de seninătăți, trebuie să fi scăpat definitiv de dialectica luminii și a întunericului, să fi ajuns la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
culcate pe umere străluceau în aer... lănci de coase cari-n urmă erau să devie spaima inamicilor. Din creștetele munților românii slobozeau roți înfășurate-n paie și aprinse, cari se rostogoleau cu o repejune demoncă până se pierdeau hăulind în prăpastiile adânci, în inima pământului. Buciumele sunau din vârfuri astfel încît ți se părea că sufletele de aramă a munților se trezise și suna a moartea lumei. Culme cu culme ardea, atâția uriași ochi roșii, câte unul pe o frunte de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apoi se - nalță rotindu-se în sus, în nori, speriat de prezința mea. Românul și-ntinse flinta și punctul cel negru, ce plutea, din aer și dete foc - atunci, rostogolindu-se prin aer, căzu vulturul cu turturică cu tot în prăpastie. - Răzbunarea! murmurai eu. De ce să mor pîn-a nu-l răzbuna. După aceea am vreme și de murit și de trăit de voi vrea. Împlui groapa cu țărână, frânsei o ramură verde dintr-un arbor și-o aruncai peste mormânt - și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce oscila între stilul occidental al sociologiei și ideologia comunistă. Pentru sociologia loială programului comunist, realitatea era privită ca un proces în tranziție care conține elemente încă nereformate (rămășițele vechii realități), împletite cu elementele noi ce prefigurează realitatea comunistă viitoare. Prăpastia în adâncire dintre programul construcției comuniste și societatea reală a exclus dezvoltarea unei sociologii loiale proiectului comunist. Ea a mai subzistat o perioadă în iluziile unui grup redus de susținători sinceri ai programului comunist. Pentru sociologia reformistă, programul comunist de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
putere efectivă în administrarea societății, bucurându-se, din acest motiv, de o anumită încredere a populației, nu se grăbise să construiască noi partide. Constituirea noilor partide nu în cadrul tehnocrației, ci în afara ei nu a făcut decât să producă o adâncă prăpastie între cele două blocuri politice: pe de o parte, blocul tehnocraților, caracterizat de o anumită solidaritate internă difuză, având însă controlul asupra puterii în stat, confruntați cu dificultăți interne de a produce structuri politice diferențiate; pe de altă parte, mulțimea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
trucate de investiții precum FNI) a unor segmente largi de populație; • corupția prin jefuirea cetățeanului prin intermediul diferitelor instituții publice - autorități publice, justiție etc.; • diminuarea cheltuielilor sociale publice cauzată de jefuirea bugetului. S-a produs o adâncire tot mai dramatică a prăpastiei dintre câștigătorii tranziției - nu cei care în conștiința colectivă ar fi fost îndreptățiți - și pierzătorii tranziției - masa mare a colectivității. A fost spulberată încrederea naivă în capacitatea pieței libere de a asigura o prosperitate echilibrată și echitabilă. Insatisfacția de tip
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de masificat oameni îi face tot mai iraționali și face imposibilă guvernarea lor prin rațiune, indiferent care-ar fi intențiile, uneori cît se poate de nobile, celor care țin pîrghiile puterii. Această asimetrie a politicii are trei aspecte: Mai întîi, prăpastia care separă cele două aspecte ale vieții umane. Gîndirea și practica rațională se cantonează în administrarea lucrurilor și a bogățiilor. Ele inventează unelte și instrumente tot mai impunătoare, mai eficiente, mai automatizate. Guvernarea oamenilor, deci puterea politică, vede, din contra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o relație de reciprocitate într-o relație de dominație, un raport de egalitate, într-un raport de inegalitate. O dată ajuns la putere, Napoleon, și chiar Stalin, nu și-a mai cunoscut prietenii, nu a mai avut decît subordonați sau rivali. Prăpastia imensă pe care-o sapă între el și ceilalți îl ajută să marcheze schimbarea. Altminteri, nu ar mai fi stăpîn pe decizia sa, nici nu ar mai putea comanda după bunul său plac. "M-am trezit obligat într-o bună
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dar există și un acord teleologic, în sensul că neîncrederea potențează teama, dacă nu cumva și invers. Dar aflăm din păcate și un dezacord, anume într-un cu totul alt sens: această nebunie, și această lașitate duce popoare întregi în prăpastie"273. Cu alte cuvinte, necesitatea unei ierarhii stricte este atît de imperioasă încît, lucru remarcabil, dacă minoritatea de sus ajunge să se supună iar majoritatea de jos să comande, puterea se dezechilibrează. Atunci se pune cu adevărat o problemă gravă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în gîndirea și conduita mulțimilor. Cu o diferență totuși. Dînd o importanță mare viitorului, cea mai mare parte a teoriei reprezintă evoluția ca fiind rezolvarea succesivă a problemelor unei societăți de-a lungul timpului. Trecutul este obstacolul care trebuie depășit, prăpastia de evitat. Psihologia mulțimilor pune accentul asupra acestui trecut, asupra repetării soluțiilor la problemele apărute de-a lungul Istoriei. Ea vede în el o resursă și o memorie fără de care nimic nu este posibil și face din el temeiul unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
secolului 20 era caracterizat printr-o cursă furibundă a înarmărilor, inclusiv a celor nucleare, prin definitivarea constituirii blocurilor militare, integrarea celor două state germane în alianțe internaționale opuse, adoptarea de către Statele Unite a doctrinei represaliilor masive și promovarea diplomației pe "marginea prăpastiei", ca răspuns la ceea ce era perceput drept amenințarea sovietică pentru Occident. De ambele părți, era un curs către confruntare de natură să ducă, probabil inevitabil, la criza rachetelor din Cuba (1962). Privind retrospectiv, această criză în care omenirea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mod accidental? Ce anume conferă alteritate fiecărei persoane în parte? Pentru Henry, diferențierea sexuală a corpurilor biologice creează mirajul atracției. Cu cât cineva percepe mai acut propria sa diferențiere sexuală în raport cu celălalt, cu atât el sau ea va aluneca în prăpastia angoasei. „În fața corpului magic al celuilalt, dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
antropologice moderne pot garanta noutatea unei priviri asupra umanității. Or, pentru Henry adevărul despre om se află doar în lumina revelației Vieții care este Hristos însuși, Fiul lui Dumnezeu. Această exigență nu-l lasă pe Henry să piardă din vedere prăpastia dintre implicațiile antropologice ale scientismului naturalist și, respectiv, cele ale fenomenologiei transcendentale din secolul XX. Totuși, în pofida diferențelor, cele două curente de gândire modernă au ancorat omul - aproape inevitabil și definitiv - în planul lumii care, din perspectiva Vieții, este o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
departe de echilibru. Am învățat la o vârstă fragedă că lucrurile care se întâmplă de fapt pot fi foarte diferite de așteptări și că perspectiva dominantă este adesea inadecvată condițiilor concrete. Distanța dintre percepții și realitate poate deveni o adevărată prăpastie. A început să mă preocupe această problemă. Dezvoltând conceptul de reflexivitate, am ajuns să văd erorile și alte concepții greșite drept factori cauzali în modelarea istoriei. Am supraestimat, într-adevăr, rolul interpretărilor subiective și distorsionate în influențarea evenimentelor. Am afirmat
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Criza energetică globală poate fi privită ca fiind reversul globalizării. Măsura în care ea reprezintă un pericol pentru civilizația noastră depinde de modul nostru de a o aborda. Omenirea a supraviețuit multor situații critice. Piețele financiare deseori ajung la marginea prăpastiei, după care revin la starea inițială. Rareori se întâmplă să întreacă limita, așa cum s-a petrecut cu criza din 1997 din Asia. Chiar și atunci, când centrul sistemului financiar global era amenințat, au intervenit autoritățile. De aceea este descrisă acum
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
asigura supremația unei clase îsau a unei rase ori a unui grup) asupra alteia, ea își poate îndeplini scopul în mod eficient. Dar, dacă obiectivul e să revină la condițiile idilice ale unei societăți organice, este sortită eșecului. Există o prăpastie între idealul unității sociale și realitatea exploatării de clasă. Pentru a o elimina, este nevoie de explicații sofisticate care, prin definiție, contrazic faptele. Principala sarcină și criteriul de succes al autorității conducătoare este impunerea universală a ideologiei. Cu cât este
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
î, î ca nerealizabil Reagan, Ronald, cum a fost influențată dezvoltarea globalizării de î, realitate prezentarea eronată a î de către administrația Bush, î ca dependentă de decizii, î în perioada Iluminismului, failibilitatea din î, eroarea fertilă separând gândirea de î, prăpastia dintre percepții și î, incertitudinea inerentă î, cunoașterea î, manipularea î, aspecte obiective/subiective ale î, cum se produce reflexivitatea în segmentul î, cunoașterea î drept condiție a succesului, gândirea ca parte din î, gândirea separată de î, rațiune abandonarea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunînd acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încît e de Înțeles de ce patosul negației unei astfel de constrîngeri duce și el la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentînd prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcînd totuși loc acelui public restrîns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît În aur - sensibilitatea cîtorva
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și sîngele nostru: poemul”. Dacă adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar În curînd, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni În puhoaie albe, și Înfățișările cu legi și cu formule vor fi duse În prăpastie”...), vom putea observa În ce măsură neoromanticul Voronca se apropie acum de programul avangardei suprarealiste, privit altădată, din perspectiva „constructivismului”, cu suspiciune. Chiar dacă nu numește direct „automatismul psihic pur” și „dicteul automat”, poetul le aproximează totuși În expresii similare, Înscrise pe orizontul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, „În unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul [e] ca o carte uitată În cîmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite În perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc Încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, „În trup casele suie ca plutele pe Bistrița”, „bivolii se-nalță ca orge-n Încîntare / cu boturile ude În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
muncii, i se alocă din nou un spațiu în lumea femeilor și în povestea Sarei. Deși Sara este o profesionistă, munca ei poartă amprenta hranei afective și protecției presupuse de natura meseriei și locația apropiată de casă a școlii. Semnificația prăpastiei dintre lumea bărbaților și spațiul femeilor este rezumată cel mai bine de faptul că Sara nu are permis de conducere, iar mașina familiei este folosită în exclusivitate de soțul ei. În aceeași ordine de idei, Sara va vorbi despre prietenul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
familiei și creșterii copiilor, păstrându-li-se totuși suficiente opțiuni în sferele sociale și ale relațiilor de familie, ale carierei și investirii în gospodărie (Levinson, 1996). Acest lucru ar putea explica trăsăturile multiaxiale ale structurilor intrigilor lor5. La vârsta mijlocie, prăpastia dintre graficele bărbaților și cele ale femeilor se micșorează din nou. E posibil ca acest lucru să aibă loc deoarece solicitările multiple din viața tinerelor femei încep, la vârsta de mijloc, să se diminueze ca intensitate și, odată cu tranziția spre
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]