2,626 matches
-
de un limbaj exegetic format și de un compas larg de cuprindere, orientare și selectare în vastul mate rial bibliografic existent, mizând întotdeauna pe ideile-forță ce-i slujesc demonstrației. UN DOSAR AL RECEPTĂRII (Iulian Costache) O panoramare a eminescologiei, până în preajma războiului, a întreprins D. Popovici într-o primă sinteză de anvergură. Nu se punea atunci problema unei istorii a eminescologiei, deși bogăția și consecvența cu care a fost urmărit marele poet, încă din timpul vieții, prezenta suficiente fapte (argumente) care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
reductiv, deci depoluant. Cu alte cuvinte, circuitul substanței se Închide. Dejecțiile umane sunt tratate asemănător: În groapa latrinei are loc un proces de fermentare, de asemenea oxidativ, deci mineralizant. Substanța minerală e preluată de rădăcinile plantelor, de regulă pomi, din preajmă. Recolta ogorului și a acestor pomi intră În circuitul descris, de astă dată ca hrană. Cu totul altfel se prezintă funcționarea celulei fundamentale În mediul urban. Ea se aprovizionează cu hrana necesară dintr’o zonă largă, de obicei fără să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vinul e o ființă: se naște, se maturizează și moare. Și, dacă e o ființă, are desigur și suflet, pe care-l ia de la omul care a Îngrijit via și a vinificat, acela pe care vinul l’a avut În preajmă, direct ori indirect, tot timpul. Poate de asta vinul e singura băutură care a fost personificată Într’un zeu și tot el poate Îndeplini euharistia, adică să devină sângele lui Hristos. Coca Cola nu. Dar are suflet și vinul obținut
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care devorează lemnăria casei - și asta fără insecticide, otravă ori capcane. Și, desigur, aceste ființe, adăpostite lângă noi, vor crea un cadru mult mai plăcut pentru noi, care rămânem totuși entități biologice, oricâte semne de civilizație ne-am aduce În preajmă. “Radiosfera”, 18 martie 1996, ora 11,45 74. Un năvod pentru Soare Omul s’a obișnuit cu gigantismul: clădiri, uzine, electrocentrale, drumuri. Dar acest gigantism e doar aparent. Pe lângă faptul că el e o altă expresie a evoluției, care urmărește
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unii vor fi observat că pomeneam de licheni În vârful muntelui, dar tot de ei, cu alte ocazii, peste tot. Și-i pomeneam ca iubitori de negentropie, mai mult, aproape incapabili a și-o crea dacă n’o au prin preajmă. Și de aceea preferă muntele, stânca semeață În general, chiar dacă e În vârful muntelui, la două mii de metri, ori e doar stâncăria de câteva zeci de metri Înălțime de care vorbeam deunăzi ori, În sfârșit, din ținuturile arctice chiar. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani care să se travestească în pacienți, să-și pună o pijama și să ciordească din saloane. Cretinul ăsta ar putea măcar să împuște ciorile care croncăne prin preajmă, sau câinii să-i căsăpească, să-și dovedească bărbăția, dar cred că n-a tras un glonț în viața lui. L-am întrebat: aveți pistol, dom’le? Vai de mine! Și e încărcat? Merge? Piedica aia, dacă se descarcă piedica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui chinuite. Curtea școlii aducea puțin a închisoare. Asta e bine de știut. Nu se auzeau decât niște murmure, litanii de deținut. Profesori care predau, ceartă, fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea din traiectoria ei spre geamuri. Impresia de pușcărie persista. Frig, când era frig, încă de atunci, făceam otită și nu mai auzeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Alături era cineva de aceeași vârstă cu mine, băiat, fată, oricum atunci nu contează suntem toți niște ființe asexuate. Ne jucam. Atunci nu contează dacă el, ea ți-e prieten, prietenă, pur și simplu se întâmplă să se afle prin preajmă și vă faceți de lucru împreună. Cu cât crești, selectezi cu mai mare grijă „tovarășii de drum“. Până la cinci-șase ani, toți suntem la fel. Apoi intervine ceva care ne separă. Prudență, neîncredere. Ne jucam în nisipul umed, așezat pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Casian ne-a invitat să vedem un film egiptean consacrat Sfântului Pavel Tebanul, pustnicul născut În anul 227 și care a trăit 114 ani, dintre care 90 i-a petrecut În pustie, fără să Întâlnească pe cineva, În afară de viețuitoarele din preajmă și de Îngerii trimiși de Dumnezeu. După atâta amar de vreme, Întâlnirea finală cu Sfântul Antonie, care l-a și Îngropat, ajutat de doi lei, a prilejuit, de fapt, o cunoaștere de ambele părți, atât viața primului, cât și a
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
obosiți și tensionați. S-au așezat pe un soi de laviță pe care au descoperit-o în încăpere: să-și tragă sufletul și să-și adune gândurile. Dacă partizanii lui Baldovin nu sunt aici, probabil sunt în altă parte, prin preajmă, și or să apară... Iar ei ce să facă, să pornească în căutarea grupului de rezistență? Bun, dar încotro, nu au nici un fel de date unde altundeva ar putea fi, plus că e riscant, umblând prin zone necunoscute pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
împărțit pe zile - le ajungeau pentru mai mult de o săptămână, dacă erau cumpătați: acceptabil. Apoi au plănuit care să fie prima lor acțiune: Victor a fost de părere să defecteze șina de cale ferată care trecea pe undeva prin preajmă, s-o defecteze cum văzuseră într-un film cu partizani, din al doilea război mondial, s-o defecteze într-o noapte când circulă marfarele cu grâne care merg în URSS. E bună ideea cu sabotajul, dar să avem grijă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Popa ieșea dimineața, la prânz și seara și strângea, în niște saci de plastic, tot ce aruncau locatarii pe ferestre și trecătorii pe trotuare. În unele zile, cum ar fi lunea, era atâta murdărie în jurul blocului și pe străzile din preajmă, că până la „Știrile de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina cu pungile, sticlele de plastic și chiștoacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din niște vinovați cărora li s-a pierdut pricina. Și, cum n-are rost să ne batem capul cu un lucru rău care a fost, cât a fost, dar s-a dus, e mai bine să nu-i avem în preajmă, să stea mai departe. Celui care, odată ajuns la putere, se poartă de parcă ar fi însăși veșnicia, îi uiți neroziile, nu însă și trufia. Boală grea e aroganța vedetei politice. E una dintre bolile înlăuntrului care nu se vindecă. Remisia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clandestin. Într-o campanie asiduă de „rinocerizare” a unei întregi epoci din istoria noastră contemporană, aceste noi epurări n-au vizat altceva decât „spălarea” imaginii nomenclaturii comuniste și au fost executate de români, fără consilieri politici și soldați sovietici în preajmă, ocultându-se, astfel, încă o dată, memoria culturală națională. Tot în Rădăuți sunt atestate documentar și alte biblioteci. Filiala Societății „Școala Română”, înființată la 19 mai 1884, se îngrijește de o bibliotecă de cărți didactice pentru „școlile poporale” și liceu, sprijinind în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
de împrumut venindu-i de la un buletin de identitate fals, sub care se ascundea de urmărirea Miliției. În zilele însorite mergeam cu tot tribul la scaldă într-unul din cele două râuri, „al Doamnei“ și „al Târgului“, ce curgeau prin preajmă, de o parte și de alta a casei. După căldurile și plictisurile bucureștene, era o viață cu adevărat paradiziacă... Iar într-una din zile, atrași de viziunea mirifică a muntelui Mateiaș, ce se înălța verde și piramidal pe fundalul albastru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
numesc „cel Mare“ (Ion Omescu). Iar eu făceam, după obiceiul meu, bonne mine à mauvais jeu și continuam să-l frecventez pe fostul meu prieten și pe toți amicii lui din necesitatea bolnăvicioasă și perversă de a le fi în preajmă. Când intru în casa ta, fără voie, mă simt stingher... Căci a murit greierele din ogeac! Trebuie să ne fie puțină milă de dânsul și să înțelegem, dar mai cu seamă să nu răstălmăcim adevărata natură a acestei tristeți... Nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
provincie spaniolă... Ați fost exclus din jocurile noastre. Nu mai sunteți decât o umbră... Singurătate Toată viața m-am jucat de-a viața... și, în nebunia mea, am vrut să-i fac și pe ceilalți să mi se joace în preajmă. Uneori - oamenii se lăsau furați de sminteala visurilor mele și mergeau alături. Până oboseau... Ori își dădeau seama de inutilitatea mitului și jocurile rămâneau neterminate... Dacă vrei să joci, trebuie să joci singur! Marea lecție a tinereții mele: credința profundă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam a cui frică se afla în cutare loc, pentru că ne cunoșteam deja de mult. Adesea nu ne puteam suporta, pentru că depindeam unul de celălalt“1. Anchetatorul mă întreba la interogatoriu cu dispreț: „Cine-ți închipui că ești?“. Nu era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și foarte pistruiată a mușcat din nadă și a cumpărat-o. După care prietenul meu s-a apucat să agite imitația ungurească (căreia îi spunea „cămașa de curve“), strigând: „Frumoasă și gingașă ca spuma mării“. Când nu erau clienți prin preajmă, ne strâmbam de-atâta râs. Până la urmă, cămașa de curve a cumpărat-o o bătrână cu un dinte de aur. Ce lume anapoda, a remarcat prietenul meu, cămașa mai sobră a luat-o tânăra, iar cămașa de curve a ajuns
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau de unde vin. Adeseori mai sunt în preajmă și alți clienți, care și-apleacă un picuț pieziș capul și se uită la mine. Imediat după asta, mergând pe stradă îmi imaginez cum ar fi dacă toți clienții dinainte și de după mine ar trebui să spună și ei de unde
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de usturoi și dozajul optim al cărnii de oaie. Balcanii au forme speciale de rivalitate, pe cât de inutile, pe atât de ascuțite și cu final neașteptat. Micii au doborât barierele interculturale. În timp ce-i preparam împreună cu Yannis, helveți pofticioși locuind în preajmă, atrași de mirosul irezistibil, ne întrebau politocoși dacă pot încerca și ei această "specialitate". Eram nevoiți să-i refuzăm, din păcate, dar am simțit o stranie satisfacție. Răzbunarea cărnii tocate asupra la fondue, mâncarea națională a Elveției, brânză topită de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toți cei care muncesc în ogoare, în fabrici, în institute științifice, în asociații literare și artistice, pentru români, maghiari, germani și alte naționalități, Republica Socialistă România fiind patria și scutul tuturora.“ (Luceafărul, 2 decembrie 1972) „De la înființarea sa și până în preajma celui de al doilea război mondial, partidul nostru comunist a urmărit, cu o consecvență ce-i este proprie, realizarea programului său revoluționar menit să smulgă puterea din mâinile burgheziei și ale monarhiei - care din 1938 a instaurat dictatura regală - pentru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dai cu pușca în niște ținte de carton de două ori, poc-poc, și să te faci din când în când că alergi. Locotenentele nu ne frecau, erau niște femei cumsecade. Fumam și stăteam întinse pe iarbă, dacă nu era în preajmă vreun vizitator. Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost. Ne-a chemat pe toate în careu și, roșu de indignare, ne-a muștruluit, adăugând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se aprinsese la cafea, liftul care se blocase în drumul spre sală și mai ales ființele ce respirau în preajmă: anesteziștii care nu-și mișcau curul, asistentele care aterizaseră acolo de la șantan, pacienții care-și rupseseră oasele de boi ce erau. N-am aflat decât cu două zile înainte de a părăsi sala că rezistența mea în tandemul operator fusese un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tragă din țigară sau să ia o dușcă de țuică - li se păreau imposibil de suportat. Una plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că doară nu-s oase dă zamă“.) Fără creșă, soacre sau bone în preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]