27,702 matches
-
pe care o trecuse cu bine. Avea nevoie de limpezime în judecată și nu-și putea permite să se lase copleșit de dor. Știa că n-o să poată controla sentimentul întru totul; nici măcar nu-și dorea asta, dar era de preferat să nu se repete prea curînd o zi cum fusese cea dinainte. Era încătușat în încercarea pentru care optase benevol și nu sosise încă momentul să asculte celălalt glas al inimii, care-l chema către Hana. Credea că o să ia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-și poată stinge cumva mînia, dar tot ce reușea era s-o înăbușe. Așa, minunat! Aduna: căldură, oboseală, leșin, neștiință și acum, mai nou, otrăvitoare furie. Grozav traseu! Își recăpătase cunoștința în secunda imediat următoare leșinului. Și parcă ar fi preferat să n-o fi făcut așa repede! Să stea acolo, întins, sub privirile perplexe ale interlocutorilor, fără să fie obligat să ia o decizie despre care nu putea să nu creadă că e cel puțin stupidă. Se întorcea și el
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Era convins că tatăl său știe mai bine ce au de făcut amîndoi. Fu suficient să se relaxeze cîteva secunde, pentru ca pînza viselor să-i învelească trupul obosit. Dură ceva vreme pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate din pierduta-i comoară... O zi, și înc-o noapte apoi, dormiră neîntrerupt călătorii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atunci. Dar, stupoare! Captivii nu făcură nici un pas. Rămaseră ghemuiți la pămînt, lipsiți de orice intenție de a fugi. Căpătaseră curajul de a-și privi atacatorii în ochi. Și, dacă limbajul le era de neînțeles, privirea spunea totul: lupii captivi preferau să rămînă! Aici era casa lor. Asta era viața lor. Fuseseră cîndva obligați; dar acum alegeau de bună voie să-l slujească pe Om! După ce se asigură că nici unul dintre supuși nu-i încalcă indicațiile, Arus îl căută din priviri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de totdeauna niște mari neînțeleși. Acasă, operația de descărcare a făcut-o tot fără ajutor. Soția și copilul erau plecați la mare de mai bine de o săptămână. Nu-și mai petreceau concediile împreună cam de pe vremea apariției primei cărți. Prefera să rămână singur, ca să lucreze. Intrase într-un fel de febră creatoare. Când îți începi cariera artistică după 35 de ani, timpul trebuie folosit la maxim. De fapt, dacă și-aduce bine aminte, și modestul funcționar francez Gauguin tot pe la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pentru sine, cu ziarul local în față: „Angajăm urgent scriitor cu studii...” Nu și-a dat seama de ce angajatul său a dat repede din cap, ca și cum ar fi alungat un vis urât. Se pare că, între vis și realitate, o prefera pe aceea din urmă. Nu uita niciodată că lumea îl cunoscuse drept un redutabil scriitor realist (și, se înțelege, socialist!). Așa se face că, și când lucrează la timpul probabil, oricât s-ar dovedi acesta de fantezist, este hotărât să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dat oamenilor rechizite, gume de șters aspectele negative din viața județului nostru și creioane ascuțite, să înțepe obrazul acelora care nu ne fac cinste... (... cu un coniac, cu un uischi - adaugă același Chiracu, la urechea colegului său Vasile Șovăilă, care preferă să nu-l audă, conform dictonului sfânt: Nu mă bag, nu mă amestec!). Am și greșit, dar din greșeli am învățat...”. Cine să pună la îndoială vocația de „întemeietor” a tovarășului Perju, acest om intangibil la răutățile lumii, înălțat pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întrec numai cu mine însumi. „Ai fost mereu plin de tine” mi-a reproșat mai zilele trecute. Dar nu cu tonul sever-dezaprobator de altădată. „Ai făcut mereu paradă de principii... Când știi bine că viața le contrazice tot timpul! Eu prefer să-mi direcționez viața după împrejurări. Știi: viața e numai a mea, principiile - ale oricui!” „Bravo, Pandelică! O dai și tu pe filosofie!...”. Dar nu i-am spus-o. Nu voiam să-mi povestească din nou episodul scoaterii sale din
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Trăsăturile specifice întreprinzătorilor, în viziunea lui J. G. Burch: * dorința de a reuși: de a rezolva problemele și de a crea inițiative noi; * muncă foarte multă: mulți întreprinzători sunt considerați dependenți de muncă; * dorința de a munci pentru sine: întreprinzătorii preferă să lucreze pentru sine și nu pentru o organizație sau altcineva; uneori accept să lucreze pentru altcineva doar pentru a căpăta experiență pentru a produce, ulterior ei înșiși produsele sau serviciile respective; * calitatea de a susține: disponibilitatea de a conduce
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
controlului foarte redus asupra prețurilor. c. Accesul la capital. Existența unor programe de finanțare a afacerilor facilitează dezvoltarea antreprenoriatului. Totuși, întreprinzătorul are dificultăți în a accede la capital, în special în fazele de început ale afacerii. De cele mai multe ori băncile preferă să acorde împrumuturi firmelor mari, stabile, întreprinzătorul trebuind astfel să se bazeze în mare măsură pe resursele interne ale firmei. În plus, firmele mici, prin natura lor, nu pot avea acces la surse externe de capital, cum ar fi emisiunea
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
de înduioșare postoperatorie, îi vârî pe sub ușă numărul de telefon de la cabinetul psihologului Bogdan Urmuzescu. Însă aspectul din ce în ce mai lucios al căpățânii domnului Dumitrescu dovedea în mod categoric că acesta nu dă doi bani pe bunele ei intenții, încăpățânându-se să prefere cabinetul avocatului. Între timp, Melania, făcând abstracție de toanele, isteriile și dereglările hormonale ce se făceau vinovate de depresiile și postdepresiile ce îi traversau viața, se hotărî să aștearnă un roman în versuri, romanul vieții ei, romanul cu „r“ mare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
împingeau pe aceștia către un act oarecum sinucigaș. Căci, pentru a putea așterne ceva pe pânza cu pricina, trebuia să stai agățat între un pervaz și o margine de balcon și să te ții cu o mână de balustradă, de preferat cu stânga, firește, asta în cazul dreptacilor. Pânza devenea din ce în ce mai pestriță și, cu toate că mesajele inscripționate pe ea stăteau mărturie că oamenii din sectorul 5 trăiau cel puțin la fel de intens ca per so najele ce populează Legendele Olimpului, cu o conștiință
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de întâlnire, ci și o atitudine, un act doveditor că ești un cetățean activ al societății și garanția ta în fața celorlalți că îți pasă de viața colectivității. Cei câțiva care încă se mai fofilau de la responsa bilitățile impuse de majoritate, preferând să-și dea întâlnire în locuri nepurtătoare de conotații cetățenești, cum ar fi „la birtul din colț“, „la ceas“ sau, pur și simplu revoltător, „la mine/tine/el/ea/noi/voi/ei/ele“ erau priviți cu suspiciune și riscau pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
amintească de confortul unui duș, ori măcar al unui closet, de moliciunea unei canapele ori de bucuria abstractă de a-ți întinde picioarele pe o pernuță în fața unui televizor. Obiectele care îl înconjurau erau cu siguranță mult mai puține, de preferat de dimensiuni mici, cât să încapă în buzunare. Dacă, de exemplu, pentru oricine altcineva a avea o masă era un lucru de la sine înțeles, pentru Plescăială nu ar fi fost decât un balast, un obiect sinistru, greu de cărat și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și nu reușea să se hotărască asupra ținutei. Toate i se păreau prea țipătoare pentru felul ei discret de a fi. Era adevărat că în scopul obținerii postului pe care și-l dorea trebuia să atragă atenția asupra ei, dar prefera să o facă prin ceea ce știa, nu printr-o ținută nepotrivită. Oare ce fusese în capul ei când cumpărase asemenea absurdități? Din dulap scotea doar haine numai bune de mers la un carnaval, din punctul ei de vedere, atât de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
te-ai prezentat la interviul de angajare. - Și ce-am rezolvat? Dimpotrivă, am primit o nouă porție de suferință. - E un pas înainte și fiecare experiență ne învață ceva. - Da, să nu ai încredere în oameni și că bărbații vor prefera întotdeauna femeile manechin. - Nu, ai înțeles că e nevoie de o schimbare în viața ta, o schimbare pe care ți-o dorești și tu. Nici ție nu-ți place cum ești, mereu cu un pas în spate. Cum te-ai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Sunt egoistă, știu, dar nu aș putea să împart omul iubit cu altele. Asta înseamnă că ceea ce sunt, ce pot eu oferi, nu-i suficient pentru el. Și atunci, mereu ar încerca să completeze lipsurile mele în brațele altei femei. Prefer să nu fie al meu, prefer să-l pierd decât să mă gândesc mereu că e cu o alta. Are nevoie de libertate, nu vreau să-l constrâng cu nimic. Am supraviețuit și am învățat să trăiesc fără iubirea lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putea să împart omul iubit cu altele. Asta înseamnă că ceea ce sunt, ce pot eu oferi, nu-i suficient pentru el. Și atunci, mereu ar încerca să completeze lipsurile mele în brațele altei femei. Prefer să nu fie al meu, prefer să-l pierd decât să mă gândesc mereu că e cu o alta. Are nevoie de libertate, nu vreau să-l constrâng cu nimic. Am supraviețuit și am învățat să trăiesc fără iubirea lui. - Poate fi singura ta șansă să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și să trăiesc cu frică, cu senzația că o altă femeie îl răsfață atunci când nu suntem împreună? Sunt posesivă. Nu vreau să împart ceea ce iubesc cu nimeni. Gelozia mea nu ar face decât rău relației. Am ajunge să ne urâm. Prefer să păstrez în amintire doar faptul că l-am iubit. De fapt l-am și urât de foarte multe ori. Deja... - Poate că nu e așa cum crezi tu. - Știu ce am văzut, iar nevoia lui de libertate spune același lucru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sunt așezați oameni, iar în mijlocul ei se află un vas cu mâncare, dar din care oamenii nu se pot hrăni pentru că lingurile sunt prea mari și atunci hotărăsc să se hrănească unii pe alții. Despre acest ajutor e vorba. Tu preferi să mori de foame. - Nu ofer pe cât primesc? Nu știu să fiu recunoscătoare? - Nu atât pe cât primești. - Te înșeli. - Ești mult prea rezervată în a manifesta această recunoștință. Dumnezeu o vede, știe de intențiile tale bune, dar oamenii au nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ținea cu grijă în timp ce un grup de copii veseli năvăliră pe aleile parcului, aproape dărâmând-o. Deci, salvarea tot din exterior venea, dar ea trebuia să fie dispusă să o accepte, să fie deschisă. Nu mai putea accepta jocul lui. Prefera să se simtă goală, pustie decât să mai treacă prin noi și noi dezamăgiri. Ieși în stradă pentru a ajunge la stația de autobuz. Voia să se întoarcă acasă. Zgomotul traficului mult prea intens o obosi imediat, contrastând puternic cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-i o perioadă prea veselă în viață când după ce bați la ușa medicului, te duci la farmacie și acolo ori nu găsești medicamentul indicat, ori n-ai bani ca să-l cumperi!... Plânsul ne descarcă de energie; râsul ne încarcă; de preferat e să fim cât mai mult timp cu „bateriile” încărcate! Dorințele neîmplinite ne răvășesc gândurile și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
care „cade”, doar noi( de) cădem „când ne pierdem echilibrul.” Pentru liniștea și binefacerile zilei de mâine, trebuie să deschidem ochii foarte atent astăzi pe obrazul cui punem ștampila în cabina de vot. Când întrebi pe cineva ceva, e de preferat să ai pregătit un răspuns al tău care să te mulțumească! E mai ușor să strigi „hoțule” celui de lângă tine decât „hoțului” din tine. Nu se știe dacă, răbdând de foame, devii mai înțelept decât atunci când ești ghiftuit. Parfumul florilor
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Andrei Ionescu, afirma, în 1973, în Prefața Don Quijote ideal, voință, creație, la traducerea lucrării Viața lui Don Quijote și Sancho: "Din caracterul special, prefilosofic al gândirii sale, provine prudența lui Unamuno în a afirma natura filosofică a operelor sale, pe care preferă să le situeze în domeniul literaturii. În repetate rânduri atrage atenția că ceea ce scrie nu este "poate" decât "poezie sau fantasmagorie, în orice caz, mitologie". În această scurtă Prefață, nu vom insista mai mult asupra autoironiei lui Unamuno, căci cititorul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la prima mea idee. Am gândit apoi să bifurc romanul pentru a ajunge la o oarecare măsură, să împart paginile în două și să pun pe două coloane două concluzii diferite pentru ca între ele să aleagă cititorul pe care o preferă, artificiu care deja știu că deloc nu ține de original, ci de comod. A bifurca romanul nu ar fi un dezavantaj așa de mare, cum pare la prima vedere, pentru că dacă este sigur că istoria nu se produce decât ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]