5,618 matches
-
Învierea, Daria - printr-un examen teatrologic minuțios al textului, care, în lumina evoluției teatrului universal, dezvăluie în timp calități dramatice și scenice nebănuite. Urmărind concomitent ecoul critic al pieselor și al puținelor spectacole realizate pe baza lor, lucrarea vizează demontarea prejudecăților care au blocat viața teatrală firească a acestor creații. Exegeta evidențiază structurarea ca teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
aceștia să-l descifreze și să decidă dacă e valid sau nu. Iar decizia lor, în proporție covârșitoare, este preluată ca atare și de către ceilalți. Această informație a fost foarte importantă pentru echipa de proiect, și ne-a distrus o prejudecată care este, de altfel, destul de încetățenită, aceea că oamenii de la sat nu sunt informați și nu doresc să se informeze. Se dovedește că această afirmație este doar parțial adevărată, referindu-se doar la acea categorie de populație rurală care a
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
theologicae? Rezultat al unor insomnii netratate, născute din dialogul cu prietenii din vremea studenției, aceste schițe depășesc rareori limitele unor contingențe epistolare. Bufnița din dărâmături își propune redescoperirea tonului profetic în ambientul urban al teologiei. Pe acest drum, provocarea unor prejudecăți postbizantine și a unor reflexe pietiste s-a dovedit inevitabilă. Printr-un spontan efect retoric, multe dintre eseurile de față n-au scăpat de „capcanele” generalizării. Totuși, n-am vrea ca hiperbola să spună mai mult decât poate susține o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
legii. Nu asistența pasivă și nedumerită la slujbele Bisericii articulează trupul mistic al lui Hristos, nici o mărturisire toantă a Crezului nicean. Dacă ortodoxia este radicală și paradoxală, atunci slujitorii Bisericii ar trebui să se preocupe de cultivarea rădăcinilor și contrarierea prejudecăților. Fără să fie aduși la izvoarele sfințeniei, nici românii, nici țiganii nu vor putea recunoaște validitatea certificatelor de botez ortodox. Pentru țigani, trecerea prin apele botezului nu a însemnat întotdeauna, ca și pentru românul de rând, lepădarea tuturor practicilor păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu” devine un obiect inert într-un discurs căruia îi lipsește, prin definiție, orice putere de convingere. Tradiția vestică a suflat demult praful de pe ochelarii de cal ai unei asemenea „științe”. Teologia răsăriteană a rămas însă închistată sub greutatea vechilor prejudecăți. Îl „învățăm” pe Dumnezeu mecanic, după categorii moarte 1. Vorbim despre dogmele ortodoxiei ca despre un sistem închis de propoziții axiomatice. Ca să nu ajungi eretic, totul este să înveți bine distincțiile dintre „ființă” și „energie” ori „esență” și „persoană” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Această experiență lăuntrică a schizofreniei este reliefată cel mai bine de clivajul crescând între conștiința dogmatică a Bisericii și aventurile mistice ale autorilor moderni. În lumea artei, de asemenea, tradiția nu mai este pentru creator decât un cuib otrăvit cu prejudecăți. Subiectivismul - și mai ales cultul geniului - pare o fatalitate. Tradiția ca disertațietc " Tradiția ca disertație" Proiectul totalizant al Iluminismului este configurat de idealul progresului în cunoaștere care contaminează imediat științele umaniste. Metoda devine normativă pentru orice căutare a adevărului, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sine stimulată de succesul unui tip privilegiat de cunoaștere (cea tehnică). În această ordine, presupozițiile modernității iluministe par a fi multiple. Orice cunoaștere exclusivă a unei singure lumi are drept consecință faptul că acesteia i se atribuie necritic superlative. Numai prejudecățile reziduale ale tradiției creștine l-au putut face pe Leibniz să creadă că trăiește în „cea mai bună dintre lumile posibile”.) Drept urmare, modernitatea declanșează procesul de evaluare critică prin separații orizontale ale diferitelor culturi, plecând de la ideea că prin operațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
orașelor”) devine una din bolile cronice pentru dictaturile moderne. Viteza de schimbare a aparențelor vieții sociale întărește încrederea nu atât în creativitatea minții omului liber, cât în puterea mașinilor de a constrânge în condiții de maximă precaritate. Necesitatea prejudecățilortc " Necesitatea prejudecăților" Utopia anulării oricărei ancore a tradiției și revitalizarea kitsch-ului modern s-au coalizat în geneza limbajului neomarxist, „corect din punct de vedere politic”. Ele văd în aderarea la tradiție o periculoasă supunere față de logica „prejudecăților”. Tradiția este, între altele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
precaritate. Necesitatea prejudecățilortc " Necesitatea prejudecăților" Utopia anulării oricărei ancore a tradiției și revitalizarea kitsch-ului modern s-au coalizat în geneza limbajului neomarxist, „corect din punct de vedere politic”. Ele văd în aderarea la tradiție o periculoasă supunere față de logica „prejudecăților”. Tradiția este, între altele, fondul de vitalitate lingvistică ce întărește logica discriminării minorității. Putem adera însă la utopia reinventării de sine? Răspunsul se găsește în Școala hermeneutică germană 1. Prefigurate de analizele lui Edmund Husserl (1859-1938) asupra dimensiunii antepredicative a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
laic, vizionară. Dispare deci iluzia epistemologiei iluministe: cunoașterea obiectivă și exhaustivă a unui obiect sau a unei persoane rămâne un deziderat imposibil de realizat nu doar de un singur subiect cunoscător, ci de o întreagă comunitate pe parcursul unei întregi istorii. Prejudecățile relevate de analiza fenomenologică a structurilor de anticipație ale comprehensiunii demonstrează natura culturală a prejudecăților, derivate dintr-un comerț abia subînțeles cu tradiția. Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a unei persoane rămâne un deziderat imposibil de realizat nu doar de un singur subiect cunoscător, ci de o întreagă comunitate pe parcursul unei întregi istorii. Prejudecățile relevate de analiza fenomenologică a structurilor de anticipație ale comprehensiunii demonstrează natura culturală a prejudecăților, derivate dintr-un comerț abia subînțeles cu tradiția. Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o prezență vie în procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție, comprehensiune și explicitare a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a experienței sacrului în istoria umanității ar putea solicita acel tip de generozitate hermeneutică pe care nu puțini cărturari ai Bisericii, de la Clement Alexandrinul (150-211/216) la Serghei Bulgakov (1891-1944), l-au exersat. Într-o epocă a uitării, dominată de prejudecăți și stereotipii, o asemenea confruntare ar putea revela criteriile teologico-politice ale identității (pentru care distincția prieten/dușman este greu de eliminat) și vocația universalității Bisericii. Un asemenea parcurs în imprevizibila desfășurare a economiei divine - pentru care livrescul ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de dezbatere a adevărului, ci instrumente de educație a unor cetățeni loiali credințelor seculare ale statului. În acest context al derutei, când discernământul spiritual e vândut pentru talanții calofiliei, tu îmi spui: „Lasă mărturisirile!”. Dacă aș vrea să-mi întăresc prejudecățile, ți-aș răspunde: „Se vede că vorbești din Franța”. De două sute de ani, mai toți șoimii acestei la Patrie se uită încruntați spre creștini și le fac rechizitoriul: de ce vă trebuie capele în Universități (în pofida memoriei lui Robert de Sorbon
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
demonstrabilitate Aristotel s-a îndoit, arătând caracterul vicios al regresului logic la infinit 2. Scepticii au mers mai departe, punând la îndoială posibilitatea cunoașterii în genere, în timp ce stoicii și epicureicii au admis-o din perspectiva postulatului evidenței percepției. Prolepsis - sau prejudecata, în termeni moderni - a fost acceptată ca o componentă indispensabilă a oricărui discurs (la această concluzie revenind în secolul trecut hermeneutica fenomenologică)3. Clement Alexandrinul a văzut un simplu act de credință în recursul filozofilor la întemeierea principiilor ultime pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai intens ca niciodată de atavismele identității sale. Pasiunea cunoașterii trecutului continuă să facă victime, fiind, de la Adam încoace, cea mai profundă rană în trupul umanității. Modernitatea ne-a dovedit, după lungul secol al formării națiunilor, cât de stabile sunt prejudecățile, forța demenței și viclenia sentimentelor, în bezna cărora europenii și-au pierdut de atâtea ori cea mai bună zestre. Revoluția tehnologică ne-a arătat cât de ușor și bulversant este să treci granița între fantezie și realitate. Catastrofa ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de fapte care pentru modesta minte omenească apare drept o simplă contingență. „În parte cunoaștem, în parte prorocim” (I Corinteni 13, 9). Există o tentație a sistematizării istorice care sacrifică detaliul pentru o imagine de ansamblu capabilă să valideze numai prejudecățile. „Mizeria istorismului” are ambiția de a spune că știm nu ceea ce în principiu nu putem ști (cum ar fi cauzalitatea profundă a unui eveniment din trecut). Istoria trebuie să rămână un discurs prin definiție deschis viitorului și, deci, surprizei. Relativismul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea ieși de sub stigmatul inautenticității care configurează, cel mai adesea și cel mai ușor, raporturile dintre oameni. Distanțarea de alteritatea alterată de anonimat (das Man) este, de aceea, un act incomplet de violență, care nu epurează efortul interpretării de multiplele prejudecăți. J. Derrida - care a întreținut cu Gadamer o interesantă polemică pe tema „logocentrismului” - va refuza orice echivalență între caracterul aparent imediat al vorbirii și gândirea total transparentă. Evitând identificarea caracterului nemijlocit al rostirii cu „prezența pură” (autoconsistentă) a sensului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teza despre conflictul sau tensiunea dintre „intelectualii” și „țăranii” deșertului egiptean 3. Această teză revine, en passant, în introducerea cu accente anecdotice la noua traducere românească a Patericului 4. Această ipoteză de lucru are credibilitate? Nu cumva putem identifica o prejudecată modernă, îndatorată canonului iluminist reprezentat cu inegalabilă savoare de istoricul britanic Edward Gibbon (1737-1794), care credea că educația în republica literelor coincide cu elevația spirituală? În ceea ce îi privește pe monahii primelor veacuri, apartenența la o anumită clasă socială sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Adevărului. Calea e însăși Viața. Dimpotrivă, lumea este un montaj de umbre mișcătoare. Irealitatea aparenței camuflează apariția nemijlocită a esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm ticurile unui biet mim de circumstanță. O prejudecată pioasă ne spune că, pentru a dobândi virtutea smereniei, este suficient să imităm manifestările exterioare ale unei persoane smerite: un fel de a vorbi, un fel de a păși, un fel de a te ruga, un fel de a tăcea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
II Eseuri critice Predania uitată 113 Momentul oportun 113 Critica din interior 115 Nunc pro tunc 116 Constituția hermeneutică a tradiției 118 Etica revoluționară 118 Tradiția gestantă 119 Tradiția amputată 120 Tradiția ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136 Scriitura: între formă și conținut 136 Localizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și capacitățile lor în cadrul procesului muncii. Aceste idei au fost formulate în contextul în care se observase că persoanele care se distingeau prin calitățile lor față de majoritatea personalului erau uneori excluse, iar alteori foarte rău tratate ca urmare a unor prejudecăți, a unor obiceiuri tradiționale sau chiar a unor simple rutine de muncă. Pe piața muncii de astăzi, în contextul organizațiilor omogene cultural, a fi diferit de alții poate fi înțeles adeseori ca un defect, ca o sarcină suplimentară, ca un
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
și anumite idei considerate eterne, deși nici ele nu pot scăpa istoricității, fiind ale unui anume timp-loc; rațiunea ultimă a atașamentului bloomian pentru cultura - și, în genere, lumea - elină nu poate fi în nici un caz această pur și simplu banală prejudecată a filozofilor „fără organ” pentru istorie. Altele trebuie să fie argumentele unuia care susține relansarea modelului paideic al Eladei în plină (post)modernitate. Din fericire, Bloom însuși le oferă, deci îi putem trece cu vederea diversele idiosincrazii și erori categoriale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ei, drept o hrană aleasă, dacă n-ar fi atît de abundentă; dar cînd te așezi la masă în fața unei plăcinte cu carne, lungă de aproape o sută de picioare, îți piere pofta. Numai niște oameni cu totul lipsiți de prejudecăți, cum era Stubb, mai mănîncă în zilele noastre carne de balenă gătită; eschimoșii, însă, nu sînt atît de pretențioși. Știm cu toții că se hrănesc cu balene și că-și fac rezerve de ulei fin, extras din grăsimea lor. Zogranda, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcută de unii, că meseria de vînător de balene ar fi o meserie murdară, este o afirmație calomnioasă, lipsită de orice temei. Rămîne însă de respins o altă afirmație: se spune că balenele miros totdeauna urît. Care e originea acestei prejudecăți infamante? După mine, ea își are obîrșia în perioada sosirii la Londra a primelor baleniere trimise în apele Groenlandei, cu peste două veacuri în urmă. Căci vînătorii aceia nu fierbeau pe atunci, cum nu fierb nici acum, grăsimea chiar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care pot fi concretizate, începând de la absența trăsăturilor înnăscute și până la competențele didactice formate eronat în perioada de pregătire inițială. Formarea inițială a cadrelor didactice din învățământul secundar și superior a fost neglijată și disprețuită în trecut din cauza unei vechi prejudecăți evocate de noi anterior și transcrise de Émile Planchard în următorii termeni: „Știința și inteligența scutesc candidatul la profesia didactică de orice pregătire profesional pedagogică” (Planchard, 1992). Afirmația anterioară poate fi combătută lesnicios prin apelul la o varietate argumentativă, debutând
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]