6,389 matches
-
câteva referințe pe care antropologul le comunică puțin câte puțin le ajung din plin ca să le permită să intervină În polemica dintre două cărți interioare, polemică pentru care piesa lui Shakespeare servește și de o parte și de alta drept pretext. Și cum ei fac referire În principal la cartea lor interioară, intervențiile lor la Shakespeare, ca și cele ale studenților mei În circumstanțe similare, pot să Înceapă la fel de bine Înainte de a ști despre ce carte e vorba, ea fiind oricum
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o altă formă a celei dintâi: dacă nu e de nici un folos să deschizi o carte ca să vorbești despre ea, asta se Întâmplă din pricina faptului că toate părerile sunt posibile și argumentabile și că, redusă la această stare de pur pretext, cartea și-a Încheiat existența, Într-un anumit fel. Această dublă Încălcare este semnul unei pervertiri generale În care orice carte și orice comentariu sfârșesc prin a echivala cu altele, părerile fiind de o reversibilitate infinită. Doar că discursul care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
știu nimic. Tocmai de asta e interesant. Nu e nevoie să ne interesăm de relația lor de până acum. Așa cum suntem noi Împreună, nu contează decât această clipă. Ceea ce contează la o carte Îi este extern, pentru că ea funcționează ca pretext și mijloc pentru momentul discuției. Să vorbești despre o carte privește mai puțin spațiul acestei cărți decât momentul discursului despre ea. Aici, adevărata relație nu stă În cele două personaje ale cărții, ci În cuplul „cititorilor” săi. Or, aceștia vor
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fac apel la ele. Pagină nouă de dreapta CAPITOLUL IV VORBEȘTE DESPRE TINE ÎN CARE HOTĂRÂM, ÎMPREUNĂ CU OSCAR WILDE, CĂ DURATA PERFECTĂ DE LECTURĂ ESTE DE ȘASE MINUTE, ALTFEL RISCĂM SĂ UITĂM CĂ ACEASTĂ ÎNTÂLNIRE ESTE MAI ÎNAINTE DE TOATE UN PRETEXT DE A-ȚI SCRIE AUTOBIOGRAFIA. Obligația de a vorbi despre cărți necitite nu trebuie să fie resimțită la modul negativ, În angoasă sau În remușcări. Pentru cel care știe să trăiască optimist, care reușește să se descarce de greutatea vinovăției
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de cele mai bune materiale pentru a ajunge la perfecțiune În arta lui. Orice servește scopului propus.” Opera comentată poate fi, așadar, complet lipsită de interes și asta fără a dăuna totuși exercițiului critic, pentru că ea nu servește decât ca pretext: „Așa cum Gustave Flaubert a creat un roman devenit clasic și a făcut o capodoperă a stilului din amorurile sordide și sentimentale ale nevestei unui doctoraș de țară din Yonville-l’Abbaye, de lângă Rouen, așa cum sunt tablourile inspirate din subiecte de importanță
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de cauză, textul critic trebuind să fie evaluat prin tratamentul pe care Îl aplică acestei cauze, nu prin fidelitatea sa. Acest caracter secundar al obiectului criticii o apropie de artă - care, la fel, nu trebuie să folosească realitatea decât ca pretext - și instituie În același timp superioritatea criticii care tratează operele de artă cum tratează ele la rândul lor realitatea. Din această perspectivă, textul critic nu se sprijină pe operă mai mult decât o face Flaubert cu realitatea. Pe acest pe
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
critice, și totul trebuie făcut din această prismă, pentru a proteja critica de puterea operei, ca să-i permită să nu se Îndepărteze de acest țel. De aceea, din punctul de vedere al lui Wilde, opera literară redusă la statutul de pretext („Pentru critică, opera de artă nu este decât un pretext pentru o operă proprie pe care nimic nu o obligă să semene cu subiectul aceleia”), poate cu ușurință să se transforme Într-un obstacol dacă nu suntem atenți. Și asta
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
proteja critica de puterea operei, ca să-i permită să nu se Îndepărteze de acest țel. De aceea, din punctul de vedere al lui Wilde, opera literară redusă la statutul de pretext („Pentru critică, opera de artă nu este decât un pretext pentru o operă proprie pe care nimic nu o obligă să semene cu subiectul aceleia”), poate cu ușurință să se transforme Într-un obstacol dacă nu suntem atenți. Și asta nu numai pentru că multe opere moderne nu prezintă nici un fel
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Între operă și tine Însuți, plecând de la câteva informații accesibile. Titlul operei, locul său În biblioteca colectivă, personalitatea celui sau celei care o amintește, atmosfera care se instaurează În momentul respectiv În schimbul oral sau scris, sunt, printre alte multe posibile, pretextele despre care vorbește Wilde, permițându-ți să vorbești despre tine Însuți fără să zăbovești prea mult asupra operei. Căci ea dispare oricum din discurs și face loc unui obiect halucinant transient, unei opere-fantome, În stare să absoarbă toate proiecțiile și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
țâțoasă, și lăptoasă, și devreme acasă. (Cel care manifestă pretenții exagerate trebuie să se pregătească de surprize neplăcute.) Ambiția Îmbată la fel ca și vinul. (Pentru ambițiosul incurabil, care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce la incompatibilitate: „Nu pot Încăpea două săbii Într-o teacă și nici doi Domni În țară săracă”.) Dorința promite mai mult decât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
te batjocorește.” (M. Sadoveanu) Vinovatul totdeauna se teme. (Un alt proverb ne lămurește: „Frica Îl urmărește pe cel care trăiește necinstit”.) „Oamenii sunt cei care vor să te urâțească, sau urâțenia e În tine și Îi iei pe ei ca pretext?” (C. Noica) Unde este puterea, acolo-i și dreptatea. (Egalitatea În fața legii continuă să fie, din păcate, un deziderat; aceasta din cauza abuzului manifestat de cei puternici: „Cine Împarte parte-și face”.) Educație, educatori, educațitc " Educație, educatori, educați" Copacul strâmb trebuie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
interese, dar le și provoacă, cu abilitate.) „Suntem oameni și purtarea noastră trebuie să fie umană.” (Euripide) Cine slujește la doi stăpâni, pe unul dintre ei o să-l mintă. Fidelitatea nu poate fi, Într-adevăr, Împărțită, dar poate fi disimulată.) „Pretextul obișnuit al celor ce pricinuiesc nefericirea altora este că le vor binele.” (Vauvenargues) Chipul omului e oglinda sufletului. Pentru că, remarcă un alt proverb, „Fața spune ce ascunde inima”. Sinceritatea fizionomiei este contrazisă adesea de elaborările conștiente ale gândirii.) Dar la fel de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comportament ale copiilor, dacă nu sunt sancționate la timpul lor, se transformă În vicii la vârsta maturității. Dar, pornind de aici, nu Înseamnă că ei trebuie să „caute cu lumânarea” aceste deficiențe din comportamentul copiilor sau că trebuie să caute pretexte pentru a face neapărat o pedagogie preventivă. Μ Unii oameni sunt Într-atât de siguri de ei Înșiși, Încât reduc Înțelesul procesului de educație la cel de autoeducație. Dar o astfel de optică le limitează formarea personalității numai la ceea ce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tradiționalismului clerico-liberal, dacă putem folosi această definiție pe cât de inedită, pe atât de evidentă. Acest aspect al restaurării (care însă, în contextul nostru, apare ca un termen impropriu, dat fiind că, în realitate, nu se restaurează nimic important) este un pretext comod pentru a ignora celălalt aspect, mai profund și mai real, ce scapă oricărui tip de interpretare cu care ne-am obișnuit. Este surprins în mod empiric și fenomenologic de către sociologi sau biologi, care, evident, înlătură orice judecată sau o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poate vorbi despre „datoria” unei intervenții politice. În 1968 și în anii care au urmat, motivele pentru a lua atitudine, pentru a lupta, pentru a urla erau profund corecte, dar, la nivel istoric, ele nu erau mai mult decât simple pretexte. Revolta studențească s-a născut de pe o zi pe alta. Nu existau rațiuni obiective, reale pentru a lua atitudine (decât poate gândul că revoluția se putea înfăptui atunci sau niciodată, dar aceasta este deja o presupunere abstractă și romantică). În
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iertării și înțelegerii. Acest lucru aruncă o lumină plumburie și confuză asupra tuturor. Și nu văd nimic mai puțin religios, ba chiar mai respingător, decât asta. Tempo, 1 martie 1974 Închisoarea și fraternitatea iubirii homosexualetc "Închisoarea și fraternitatea iubirii homosexuale" Pretextul intervenției mele este un articol apărut într-un ziar ce aparține aceleiași ideologii instituite ca opoziție căreia îi aparțin și eu; și se datorează probabil vreunui colaborator complet nevinovat, ce nu și-a dat seama de enormitățile pe care le
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
există posibilitatea de a lupta împotriva a toate acestea, pur și simplu nu m-aș afla aici printre voi ca să vă vorbesc. Rinascita, 27 septembrie 1974 Fascist 1tc "Fascist1" (...) Există astăzi o formă de antifascism arheologic ce constituie un bun pretext pentru a-ți procura o adeverință de antifascism real. Este vorba despre un antifascism facil ce are drept obiect și obiectiv un fascism arhaic ce nu mai există și nu va mai exista niciodată. Să pornim de la recentul film al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sunt strămoșii noștri. Este suficient pentru a înțelege că acel fascism nu se va mai repeta. Iată de ce o bună parte a antifascismului de astăzi sau măcar a ceea ce este numit antifascism este ori naiv și prost, ori invocă diverse pretexte și e de rea-credință, deoarece se bate sau se preface că se bate cu un fenomen mort și îngropat, arheologic, ce nu mai poate să sperie pe nimeni. Pe scurt, este un antifascism avantajos și comod. (...) Eu cred, și cred
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vitală. Acea speranță pe care puterea își propune, întotdeauna și în fiecare caz, s-o suprime și s-o distrugă, înlocuind-o cu surogate oribile care îi poartă numele. Nu există predică a lui Dom Franzoni care, luându-și convențional pretextul din Evanghelie sau din Epistolele Sfântului Pavel, să nu ajungă implacabil să atace puterea în delictul său suprem și inevitabil, în toate părțile lumii (este pentru prima oară când, astfel, Biserica se prezintă concret ca fiind universală). Nu există predică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
locația - în interiorul firmei și cu formare outdoor (două ședințe); metodele și tehnicile utilizate - prelegerea clasică combinată cu metode neconvenționale de formare (studii de caz, joc de rol, teste situaționale, administrarea unor instrumente de psihodiagnostic cu adresabilitate largă - pentru a obține pretexte pentru intervenția terapeutică -, psihoterapie de grup ce îmbină elemente ale mai multor orientări terapeutice etc.). Conținutul ședințelor de antrenare: 1000-1200 - expunere teoretică, participanții beneficiind de un suport de curs; 1200-1215 - pauză; 1215-1630 - exerciții aplicative. Expunerea teoretică avea următoarea desfășurare: debuta
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
incitarea la lectură, dar mai ales dirijarea lecturii către interpretarea creativă a mesajului. Textul suport trebuie să constituie o provocare dar și să întrunească criteriile de adresabilitate: să exploreze universul copilăriei, să fie atractiv, original și motivant. Exemplificam, folosind ca pretext literar textul în versuri intitulat „Spre tărâmul celălalt” de Marin Sorescu din volumul „Cocostârcul Gât-Sucit”, editura „Ion Creangă”, București 1987. Etapele demersului didactic s-au structurat pe patru paliere: Incitarea la: a. Cunoaștere (a textului, mesajului...) prin lectură b. Imaginație
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
dar de fiecare dată, ne întoarcem la cotidian, la real. Imaginea este pentru vârstă școlară mică un mijloc de comunicare, un suport pentru dezvoltarea creativității. Imaginea fotografică reprezentând chipul expresiv al unei fetițe de vreo șase șapte ani a fost pretextul unei activități la cercul de creație „Armonii”. Chipul fetiței se zărește parțial, ascunzându-se după un colț. Demersul didactic a fost structurat pe următoarele coordonate: Formulări pentru elevi (lucru în echipe, pe clase): Soluții (notate pe tablă) A. Investigarea complexă
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
deducțiilor succesive, limpezind inevitabilele complicații și dificultăți apărute pe parcurs. Totuși, adevărul pe care ofițerul de miliție îl descoperă nu poate avea consecințe în plan imediat, datorită unor interese politic-strategice care minimalizează importanța cazului. Schema detectivistică reprezintă mai curând un pretext narativ pentru dramatizarea și personalizarea unor psihologii și identități. Axat pe căutarea adevărului personal, ca și pe gravitatea singurătății comunitare, romanul acordă numai în aparență pondere mediului. În fapt, ceea ce primează sunt natura lirică, adică apăsat individuală, a personajului, și
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
Principate etc.). Cu toate acestea, cartea e foarte greu, dacă nu imposibil de povestit. Trama ei epică poate fi rezumată în câteva vorbe. Tache Vlădescu (zis de Catifea), Boier Lăpai și Piticul deambulează fără grabă, din popas în popas, sub pretext că vor să se înroleze în armata lui Tudor. Călătoria se dovedește însă o finalitate fără scop, ocazie de taifas nesfârșit și de plutire în infinitul posibilului. Romanul consacră o tehnică epică amenințată în scrierile ulterioare să alunece în manierism
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
metri („mai la stînga tovarășe”) (p. 284). Cu asemenea urmăritori „bandiții” aveau, fără Îndoială, timp să „vină la pescuit” (p. 286). La arestările făcute noaptea au fost cruțați cîinii din gospodării, ademeniți cu carne și momeală (p. 239), În timp ce, sub pretextul fugii de sub escortă, oamenii erau omorîți În păduri, administratorii Închisorilor fiind grijulii să le parvină hainele celor asasinați (p. 328). Au fost situații cînd familiile celor uciși au primit, abia după mulți ani și insistențe, actele de deces, „fabricate” chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]