2,539 matches
-
curții, și nu dinaintea casei, fapt care ne indică direcția centrifugă din care este receptat spațiul respectiv. Cu alte cuvinte, punctul în care se situează subiectul (receptorul) care denumește pridvorul este înăuntrul locuinței, în „centrul” (vatra) casei. Vatra, casa și pridvorul sunt înconjurate de ogradă (grădină, ocol), împrejmuită, la rândul ei, de un hotar material - gardul (hortus oclusus). Următorul spațiu, tot (pseudo)circular și (pseudo)concentric, este cel al satului propriu-zis, compus din totalitatea gospodăriilor, caselor, vetrelor (un arhaic indicator demografic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau la oamenii de rând, ci la cei care ar trebui sa fie răspunzători de această mizerie. Într-o lume globalizată literaturile minore vor deveni și mai minuscule iar cele majore vor avea mult de suferit Cum se vede din pridvorul casei tale minunate din Boppard, de pe Valea Rinului, poziționarea literaturii române în Europa? Din păcate se întinde un voal de tristețe de pe Valea Rinului până în cele mai îndepărtate colțuri ale Europei. Literatura română face parte din culturile minore ale Europei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Este neapărată nevoie să intercalez aici, încă odată, povestea "țații Ioana de la Mănăstirea Cozia", o țigancă bătrână, spovedită de mine și căreia îi dedesem un canon de ispășit și să aprindă o lumânare două în cinstea dumnezeirii. Țiganca, trecând în pridvorul mânăstirii unde era zugrăvit raiul cu îngeri și pe de altă parte iadul cu draci, aprinsese o lumânare în aripa unui înger și alta în cornul unui drac: Bine, țață Ioana, cum pui dumneata lumânările? Nu vezi că asta e
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
făcut explicații și de alți învățați și rabini. 219 Acest fapt îmi amintește o întâmplare petrecută acum trei ani, la mănăstirea Cozia. Ea dă nota exactă a majorității creștine de azi, care, încă nu și-a lămurit credința: Pe perete pridvorului mănăstirii, cum intri în pronaos, este zugrăvit raiul, la stânga și iadul la dreapta. Raiul abundă-n grădini cu pomi și... avuzuri cu apă țâșnitoare, apoi îngeri mulți și de toate gradele, cum și Sânul lui Abraham în care sunt primiți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce vremuri! La fel făcea și cu mine. Era atât de cocheta, de frumoasă . . . Mi-aducea aminte de când mă însoțea la cursuri de matematici, de dragul meu. Mă iubise oare?” Gros-plan: Chipul lui Ștefan; ochi înlăcrimați. Plan de ansamblu: Încăperea: un pridvor, împodobit cu flori; predominantă coloristica excesivă (albastru). Traveling în spate: Se insistă sugestiv asupra unei flori (zorea albastră). Bandă sunet: Se intensifică zgomotul vocilor. Plan scurt: Ochii Elei de un albastru pătrunzător. Gros plan: Mărirea planului scurt duce la crearea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
ale Arhiepiscopiei, a rupt oarecum legătura cu satul, vizitându-l destul de rar. Părintele Teodor este mândru, de altfel, că slujește la biserica care a fost începută de Nectarie (lucrare care nu a mai apucat să o termine), în al cărei pridvor este pictat primul ctitor al acestei biserici, nimeni altul decât mitropolitul Nectarie Cotlarciuc. Bineînțeles că au existat și guri rele care au avut de contestat anumite lucruri la adresa mitropolitului. Cele mai multe dintre aceste injurii îi erau aduse încă de când era în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și purta o mantie roșie. Lui Oană i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se ascunseră În spatele unei ridicături de pământ și culcară caii. Ceilalți porniră mai departe, spre voievod. Tropotele lor fură auzite de iscoadele turcești, care făcură semn comandantului că Apărătorii au părăsit moșia Brăneștilor. - Și acum, căpitane, spuse spahiul, coborând treptele pridvorului, ne vei Însoți Într-un loc În care vom avea multe de discutat... Avem drum lung de făcut. - Ai promis că mi-l lași mie! strigă tătarul, cu o expresie de furie pe față. Ai promis! Am organizat totul numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi adevărat. Ridică din nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de sânge. Făcu un pas spre primul rând de ieniceri, care se retrase tot cu un pas. Mai făcu unul. Din pridvor se auzi strigătul spahiului: - Nimeni nu intră În luptă cu căpitanul! Chiar și rănit, va ucide prea mulți dintre voi! Retragerea cu un pas! - Doamne... Doamne... repetă Simion, În neștire. Îl omoară pe căpitan... Spune-mi Doamne ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
i-ar pica mai bine, după atâta drum. - De vin știu că ai să te Îngrijești tu... Tăcură din nou amândoi, așteptând parcă ceva. Dar nu se mai Întâmpla nimic. Se auzi doar un cal fornăind afară. Erina ieși În pridvor, privind codrii acoperiți de zăpadă. În lumina torțelor de la intrare se vedeau câțiva fulgi ușori căzând parcă În joacă. Aceeași zi, ora 19.00, Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au blocat și drumul pe care am venit. Avem și mesaj de la Istanbul. Cinci sute de Cuceritori au pornit spre Balcani, sub comanda lui Amir Baian. Fără luptă nu mai putem ieși. - Nici nu mă așteptam... spuse Angelo, ieșind În pridvor și privind zările apăsate de nori plumburii și de apropiata Înserare. Nici nu mă așteptam... 17 februarie 1476 , Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mă privește, nu Înțeleg nimic. - Să-l auzim, spuse Oană. - Albastru de Voroneț. * Masa se prelungi cu Încă o cupă de vin. Oaspeții aveau să rămână acolo peste noapte, căci signor Gianluca Fontanelli dorea să cunoască locurile. Alexandru ieși În pridvor, privind cum soarele cobora Încet spre asfințit. Fusese o zi senină și călduroasă, dar căderea serii aducea o adiere răcoroasă. În spatele lui veni Ștefănel. - O nouă călătorie... murmură Alexandru. - Ești nebun, spuse la fel de Încet Ștefănel. Se află la capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și-n livezi e promoroacă, In depărtări s-aud bătăi de clopot și de toacă, O jale mare mă apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate sunt doar nostalgii și vechi povești De care cu durere-ți amintești. In urmă eu privesc tăcut, La casa
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
permitea ca Înainte de Începerea slujbei, să mergem acasă la «părintele» să ne spovedească. Cu un astfel de prilej avea să mi se zdruncine Încrederea În ceea ce mi se Înrădăcinase În minte despre credința În Dumnezeu. După ce am bătut la ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a camerei am putut constata cu mare surprindere că părintele se ospăta cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
astfel de prilej avea să mi se zdruncine Încrederea În ceea ce mi se Înrădăcinase În minte despre credința În Dumnezeu. După ce am bătut la ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a camerei am putut constata cu mare surprindere că părintele se ospăta cu o friptură cu un miros extrem de ademenitor pentru noi, care nu mai mîncaserăm așa ceva de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ar fi trebuit și acesta, ca și ugerele vacilor, descântat? Ce căuta acum la poarta ei? Evadase cumva din lumea umbrelor ce se animau pe micul ecran și coborâse În lumea celor vii, ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau cărțile sale de joc pe care, mânuindu-le, le prefăcea În lapte? Babulea se aprinsese, Necuratul Îi tulburase mințile, că altfel nu s-ar fi Încumetat În vecii vecilor să ia numele Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înălțându-și barba albă, despicat În două, și privindu-i cu ochi severi. Știau că nu trebuie să greșească nici o notă, așa că se străduiau din răsputeri să rotunjească frumos fiecare silabă, fiecare cuvânt. Banii strânși pe colind Îi Împărțeau În pridvorul bisericii. Fiecare dintre copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vedea poezii argheziene reduse la un tip de artă inferioară; sau la un tip cunoscut de poezie: Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu; atât de nul este efortul de construcție în Arghezi. Astfel: "Ațipit-a ziua-n ramuri. Porumbeii albi, la rând, Pe pridvoare și sub geamuri Se trezesc din somn visînd." (Mînăstirea) amintește începutul San Marinei, dar și procedeele lui Alecsandri din Pasteluri. Iată acum materialul și armonia Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
considerați ca o familie respectabilă și onestă. Casa lor era o casă veche pe care domnul Brădescu o cumpărase în urmă cu foarte mulți ani aproape douăzeci, dar foarte îngrijită și bine întreținută. Casa avea trei camere cu pivniță și pridvor din lemn unde în fiecare vară găseai cele mai frumoase flori, la fel de îngrijite erau atât curtea cât și grădina cu care domnul Brădescu se putea mândri. Radu îi spuse tatălui său că ar dori să se ducă puțin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
îi limpede cine a refăcut schitul.” Am priceput, părinte. Creștinii l-au făcut și cred că vodă a venit doar cu... „Cu icoanele, catapeteazma și odăjdiile bisericești. Despre pictură nu poate fi vorba, pentru că schitul nu a fost pictat niciodată. Pridvorul a fost făcut abia în 1936 de O. Bichiu.” Ca bătrânul să nu mi-o ia mereu înainte, răscolesc cu grabă prin vraful de manuscrise. Când am pus mâna pe unul care mi s-a părut de luat în seamă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu are nimic. Hei! Mă auzi? Cu tine vorbesc, te doare ceva? Cum te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]