2,866 matches
-
Deși poate că n-ar fi fost în stare să ortografieze Wittgenstein, darămite să explice filosofia acestuia, Tanchistul era un bun polițist, unul din vechea școală de polițai în uniformă, genul ferm dar corect, care aplică legea cu un box prietenos în urechea tinerilor violenți care tulbură liniștea publică, și care este mai puțin înclinat să aresteze un om și să-l zorească violent în celulă, decât să-i ofere o simplă poveste de noapte bună, în manieră eficientă și administrativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pereții, acolo unde se vedeau între panourile ușoare de stejar, erau vopsiți în alb, iar draperiile verzi erau toate trase. Camera asta avea un aer german clasic, care era același lucru cu a spune că era cam la fel de caldă și prietenoasă ca un cuțit din armata elvețiană. Rahn ne-a adus niște băuturi și ne-a prezentat pe mine și pe Hildegard celor din cameră. Mai întâi am zărit capul roșu al lui Vogelmann, l-am salutat, și apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos în sus printre pagini lama urcă, deschizând deodată o tăietură verticală, printr-o succesiune fluentă de decupări, ce cuprinde una câte una filele și le seceră; cu un foșnet vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oare cine o fi?” Și-a zis “Fir-ar să fie! Pleacă naibii!” Oare chiar există oameni să se bucure de musafiri neașteptați care trec doar să te salute sau să vadă ce mai faci? Pustnicii, probabil. Sau oamenii ăia prietenoși din Midwest pe care îi văzuse în serialul Big Love, dar pe care nu-i cunoscuse niciodată în realitate — da, probabil că pe ei nu i-ar deranja. Dar acum? Așa ceva era un afront. Serile de luni erau sfinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a lui Russell — înotătoarea — a venit în New York și stă tot weekendul, așa că el a rămas acasă cu ea în seara asta. — Am priceput. Asta e cea care îți place, nu? Leigh oftă. — Relativ, da, cred. E nemaipomenit de drăguță, prietenoasă, deschisă și grețos de perfectă. Seamănă foarte mult cu cealaltă. Emmy auzi zgomotul familiar pe care îl făcea Leigh când scotea o pastilă de gumă Nicorette din folie și o mesteca. Aproape că și simțea ușurarea prietenei ei. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la grătar, multe legume proaspete și vin alb. Clic. Clic. Clic. Emmy termină să se uite prin tot albumul, își analiză rapid nivelul de amețeli și se pregăti să o ia de la început. Avea să fie o noapte foarte lungă. Prietenoasă înseamnă de fapt singură și disperată — Adi, tocmai a sunat portarul să spună că a sosit mașina, anunță doamna de Souza din ușa camerei Adrianei. — OK, mormăi Adriana adunându-și toată răbdarea de care era în stare să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până acum, soarta îi era pecetluită. O s-o urască, ei, și? Adriana avea alte lucruri mai importante pentru care să-și facă griji decât pentru încă o femeie care o urăște. — Nu eram disperată, șopti Mackenzie. Încercam doar să fiu prietenoasă. Ah, chestia cu prietenoasă. Adriana se simți instantaneu transportată în trecut, pe vremea când era adolescentă și mama ei încerca s-o învețe aceste lecții importante, iar Adriana venise cu exact aceleași argumente. Aproape că-i veni să zâmbească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era pecetluită. O s-o urască, ei, și? Adriana avea alte lucruri mai importante pentru care să-și facă griji decât pentru încă o femeie care o urăște. — Nu eram disperată, șopti Mackenzie. Încercam doar să fiu prietenoasă. Ah, chestia cu prietenoasă. Adriana se simți instantaneu transportată în trecut, pe vremea când era adolescentă și mama ei încerca s-o învețe aceste lecții importante, iar Adriana venise cu exact aceleași argumente. Aproape că-i veni să zâmbească în momentul când își aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se simți instantaneu transportată în trecut, pe vremea când era adolescentă și mama ei încerca s-o învețe aceste lecții importante, iar Adriana venise cu exact aceleași argumente. Aproape că-i veni să zâmbească în momentul când își aduse aminte. — Prietenoasă, sociabilă, atrăgătoare, fermecătoare, cum vrei tu să-i zici, se traduce tot cu “singură și disperată” dacă tu ești cea care inițiază contactul. Mackenzie părea că se gândește, la un moment dat a vrut să deschidă gura să protesteze, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aștepta să vadă reacția cititoarelor. Adrianei i-a luat doar o după-amiază să compună jumătate de duzină de eseuri (cine s-ar mulțumi numai cu unul?), misive cu titluri de genul “Sex da, dormit nu” sau “Încercam doar să fiu prietenoasă și alte scuze tâmpite”. Era foarte convinsă că împărtășise din înțelepciunea ei cu greu dobândită, păstrând în același timp un ton simplu și amuzant, atunci de ce naiba insistase Elaine să se întâlnească cu ea? Mai precis, de ce nu sunase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Mintea ei refuza să proceseze cuvântul. — Da! În ediția tipărită a revistei. — Pe care l-a ales? — Adriana, nu cred că înțelegi ce spun. Le-a ales pe toate! Cred că vrea să înceapă cu “Nu doream decât să fiu prietenoasă”, dar până la urmă le publicăm pe toate. — Pe toate? — Unul pe lună. În fiecare lună. În funcție de reacția cititoarelor, care și eu și ea credem că va fi excelentă, o să facem o rubrică periodică. O s-o intitulăm “Ghidul braziliencei de manipulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bulgaria - băieții ăștia sunt înconjurați de prietene și soții americane superbe. Ca mai toate capetele încoronate aflate în exil, toți adoră să locuiască în New York, unde se simt importanți. (Se pare că europenii nu sunt nici pe departe atât de prietenoși pe cât suntem noi.) Aici nu-i pasă nimănui că prinții nu mai au regate. În New York, cei mai mulți cred că Savoia este un hotel luxos din Londra, dar tot îl adoră pe Eduardo. Nu contează „de“ unde provii, important este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fost „soft” în comparație cu cel taliban. Relația mea cu Vestul este cea de traducătoare între două lumi și două istorii. Cronica unei singurătăți alese este jurnalul meu american dintre septembrie 2003 și februarie 2004. Relația cu Westul este una adaptată, normală, prietenoasă. De această dată am trăit America mai curând ca o „localnică” democrată, supărată pe televiziuni și pe politica republicană, dar pe deplin integrată în leagănul orașului universitar și în colonia lui românească. Mihaela Miroiu Barză, brazdă, internet. Egografii e-mailate* Tatonări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele din urmă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să fie așa, dar uite că a fost cu putință. Iar eu am redescoperit cât de dragă, de adânc încastrată în afectele și celulele mele îmi este marea. Oceanul ca mare pare un pic diferit: mai nesfârșit, cu ape mai prietenoase sau radical mai neprietenoase, mai generos. Mai plin de vapoare uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri defilau avioane cu reclame despre cină la malul gârlei sau în croazieră. Existau și locuri tip Eforie Nord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toată. O, Doamne ! Ce s-a întâmplat ? Unde ești ? Toată lumea... Se oprește brusc. Nu... sunt în Londra. Pot să vorbesc cu Arnold ? — Sigur, e chiar aici. Glasul ei îi dă legătura lui Vivaldi, apoi se face iar liniște. — Samantha. Glasul prietenos și sigur pe sine al lui Arnold răsună în receptor. Fată mea dragă. Cum ai reușit, scumpa mea, să faci așa o dandana ? Numai Arnold ar putea să descrie paguba de cincizeci de milioane de lire a unui client drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul opus al localului, a început un joc de darts. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am fost într-un loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să rămânem aici. Hai să te ajut și eu ! Mă ridic repede de pe scaun și mă duc după tejghea. — Ai mai pus vreodată bere la draft ? Nathaniel mă urmează, amuzat. — Nu, zic, ridicând un pahar și punându-l sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Să-i povestesc despre viața mea. N-are cum să-mi reproșeze trecutul. Evident că nu. Și dacă o va face ? Dacă mă trezesc că-mi dă una ? — Scuze. Ca din senin, Nathaniel apare în fața mea, cu chipul cald și prietenos. Ești bine ? — Foarte ! zic cu veselie forțată. Mă distrez de milioane ! — Hei, Nathaniel, spune Eamonn, ștergând un pahar. Îmi face cu ochiul. Cum se numesc cinci mii de avocați pe fundul oceanului ? — Un început ! Cuvintele îmi ies din gură înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
caselor, cu draperiile trase. — Te-ai simțit bine ? Nathaniel pare ușor neliniștit. N-am vrut să stăm chiar toată noaptea... — Mi-a plăcut foarte, foarte mult, spun cu însuflețire. E un loc extraordinar. Și nu-mi vine să cred ce prietenoși sunt cu toții. Și că toată lumea te cunoaște ! Și despre spiritul de comunitate ce să mai zic... Tuturor le pasă de ceilalți. Se vede foarte clar. — Unde se vede așa de clar ? Nathaniel pare amuzat. — În felul în care fiecare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale trupului meu răspund deja la vederea lui. Ele nu sunt deloc confuze. Bună ! îi zic în clipa în care ajunge lângă mine. — Bună. Îmi aruncă o privire prietenoasă, dar nu face nici cea mai mică încercare de a mă săruta sau de a zâmbi măcar. Se mulțumește doar să se oprească și să se uite la mine. E ceva în privirea lui intensă și precisă care mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine. Le aud șoaptele înconjurând încăperea. Ceilalți membri ai personalului care servește s-au adunat ciorchine și mă fixează insistent. Peste tot se întorc capete, ca un magnet care atrage pilitură de fier. Și nicăieri nu există nici măcar un chip prietenos. — Iisuse Hristoase ! aud că spune cineva. Uitați-vă la ea. Dar are voie să fie aici ? exclamă altcineva. — Nu, zic, încercând să par sigură pe mine. Ai dreptate. N-am. Dau să plec, dar gloata mă înconjoară din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
datele problemei. Plus că de curând am citit într‑o revistă că cuplurile ar trebui să încerce să‑și rezolve problemele singure, fără să apeleze la alții. Însă în clipa în care m‑am uitat la chipul ei cald și prietenos, nu m‑am putut abține. Cuvintele mi‑au ieșit singure: — Luke se mută la New York. — Serios? zice Suze, neînțelegând care e problema. Fantastic! Doamne, îmi place New Yorkul! Am fost acolo acum trei ani și... — Suze, se mută la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mai mare cu câteva sute de lire, dacă se poate. Sau, dacă cumva puteți, și mai mult... — Înțeleg, zice Dawna pe un ton amabil. Vă trebuie pentru ceva anume? Sau doar, pentru nevoi generale? Pare atât de drăguță și de prietenoasă, că simt că încep să mă relaxez. — Ideea e că a trebuit să investesc destul de mult în cariera mea în ultimul timp și au venit niște facturi, care m‑au cam... luat pe nepregătite. Am înțeles, spune Dawna înțelegătoare. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu pot să nu îmi pese dacă i‑a reușit sau nu afacerea. Așa că, patru zile mai târziu, pe la șase după‑masa, mă apropii încet de ușile de la Brandon Communications, cu inima duduind. Din fericire, la ușă e portarul cel prietenos. M‑a văzut intrând de destule ori ca să‑mi facă și acum semn să intru, așa că nu sunt nevoită să‑mi anunț sosirea cu surle și trâmbițe. Ies din liftul de la etajul cinci și, spre surpriza mea, la recepție nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
într-o librărie, decis să-și respecte contractul cu editura care-i plătise avansul. Or, primul pas în scrierea unor memorii serioase este cumpărarea unui caiet corespunzător. Se duce glonț la raionul de papetărie și i se adresează unei vânzătoare prietenoase: — Domnișoară, aș dori să cumpăr un caiet. Ce fel de caiet? întreabă întemeiat domnișoara, ținând cont de oferta diversificată expusă în rafturi. — Habar n-am, răspunde sincer Lionel. — La ce vă trebuie? încearcă fata să-l ajute. — Vreau să-mi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]