3,372 matches
-
o fractură la picior. Așa că se limita la plimbări, însoțită fie de tante Doro, fie de una din doamnele pe care le cunoscuse la hotel. Drumurile le purtau prin sat și sus, pe coline, până la pădurile de brazi. Mama savura priveliștea care se deschidea înspre vale și către crestele munților, unde în zilele cu vizibilitate mărită se putea zări până și vârful la poalele căruia își petrecuseră vacanța atunci cu Curt și familia lui. Se gândea la iernile în care călătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
locuit cu două etaje și cu geamuri înalte, cum se construiau la începutul ultimului secol. Fațada ei simetrică, purtând patina intemperiilor și a vârstei, se ridica în spatele unor tufișuri sălbatice și al unui pâlc de brazi, fiind, de fapt, o priveliște odihnitoare pe care mama o iubea în mod deosebit, pentru că îi amintea un pic „de ceva de demult“: ea, care era întru totul perfectă, prețuia imperfecțiunea din spatele unui gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
format din trei case țărănești în mijlocul ogoarelor. Strada se întindea ca o panglică albă prăfoasă, de-a lungul pârâului și al plopilor, se pierdea în umbra deasă a unei coline împădurite - și noi regăseam în perspectiva aceea, într-un fel, priveliștea din S. așa cum fusese ea la început, de parcă o recâștigaserăm, chiar dacă dintr-o poziție situată mai sus. La inaugurarea casei tata și-a invitat prietenii; aceștia s-au înghesuit în camera de zi, dotată cu trei trepte, o încăpere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o nuanță aurie, cu desene lejere, voioase: mănunchiuri de crengi presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile de crengi, frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
comandă niște vin, iar eu am băut primul pahar repede. Ceea ce mi-a amintit că mai băusem vreo două pahare și acasă cât timp mă pregăteam. Mi-am spus că ar trebui s-o iau mai ușor. Nu e o priveliște plăcută când mă-mbăt. Vorbesc prea mult, spun ce nu trebuie. Dar după prestația mea de până acum, cât de rău ar putea fi? Răspunsul: mult, mult mai rău. — Fii atent! Confecționasem cea mai populară creație a mea: câinele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bucurat de influența artelor, a circulat În societate (Într-o iarnă a cinat În oraș de 107 ori) și este proprietarul unei căsuțe vechi dar fermecătoare din Rye, ca și al contractului pentru acest spațios apartament londonez, cu o minunată priveliște către Tamisa. A Întreținut prietenii profund răsplătitoare atât cu femei, cât și cu bărbați. Dacă nu a avut nici o experiență sexuală, aceasta a fost În urma propriei opțiuni, spre deosebire de mulți dintre tinerii din Flandra, care au murit virgini fie pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi să reteze trunchiul găunos În bucăți care puteau fi făcute lemne de foc. Dar priveliștea ca atare a hoitului dezmembrat al copacului iubit, la umbra deasă și foșnitoare a căruia stătuse atât de des În veri trecute, era cu totul altceva. — E un simbol, Burgess, spuse el mohorât. Un simbol și o prevestire. Întâi bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o canapea cu rotile fixate sub picioare, cu ajutorul căreia Henry poate fi mutat cu ușurință din dormitor În salon. Burgess Împinge canapeaua lângă fereastră, pentru ca să se poată uita la vasele și barjele care Încrețesc apele cafenii ale râului. Este o priveliște care i-a plăcut Întotdeauna și pe care pare să o găsească alinătoare, de aceea mutatul la fereastră intră În rutina zilnică. Se uită pe geam ceas după ceas, tăcut și aparent mulțumit, cu Burgess stând liniștit alături, oferindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
peste câmp și sfârșiră, ca de obicei, prin a se așeza pe banca pe care o ocupaseră cu ocazia primei vizite, când Du Maurier Îi relatase povestea vieții sale. Nu era amplasată pe nici o Înălțime și nu avea dinainte vreo priveliște care să Îți distragă atenția, ci stătea ascunsă Într-o alveolă, mărginită de pini scoțieni, cu fața spre sud și ferită de vânt, o poziție care Îndemna la confidențe. De aceea, Henry o botezase „Banca confidențelor“. Când Își felicită prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bucura nestingheriți unul de compania celuilalt. Părea natural să cineze Împreună la aceeași masă, Într-unul sau altul din apartamente. După cum sperase Henry, ea acoperi cu laude bine cumpănite Prințesa, netezindu-i orgoliul scriitoricesc cam șifonat. Vremea era blândă și priveliștile minunate. Când Fenimore trebui să ia În stăpânire apartamentul din Casa, Henry se mută jos, În oraș, ocupându-și locul În caruselul social al comunității de expatriați, dar continuând să se vadă des cu ea. Era decis să Își prelungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a.m.“ și „p.m.“. Elaboră un raport autocompătimitor pentru Fenimore, care Îi propuse cu generozitate să se Întoarcă la Florența, menționând că În Casa Brichieri erau apartamente libere. Îi urmă sfatul și imediat după aceea Începu să se simtă mai bine. Priveliștea de la ferestrele Casei, asupra acoperișurilor Îngrămădite, a domurilor și turlelor orașului, tăiate În două de apa cafenie a râului Arno, era ea Însăși ca un tonic, la fel ca și strălucirea soarelui toscan. Nici el, nici Fenimore nu mai pomeniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unghi artistic asupra misterului și capriciilor din viața intimă a femeilor, o comedie de moravuri din care se năștea pe neașteptate o tragedie sentimentală. Recunoscu de Îndată locul acțiunii ca fiind varianta vag ficționalizată a Villei Castellani din Bellosguardo, cu priveliștile ei minunate și balcoanele amețitoare, unde un grup de expatriați americani flirtau și tânjeau, fiecare În felul său. Dorothy, o tânără americancă atrăgătoare, cu aer de Daisy Miller, surprindea pe toată lumea căsătorindu-se cu Mackenzie, bogat dar Între două vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În lemnul mesei. Asta dacă am norocul să am vreun cititor. Vacanța italiană fu reușită. Siena era Încântătoare, Încă „nedescoperită“ de la fel de mulți turiști ca Roma sau Florența, În timp ce Veneția aglomerată, străbătută de vaporetti, mai oferea adăpost, comori și priveliști incomparabile vizitatorului cu gust, mai ales dacă avusese norocul de a locui Într-un palazzo pe Canal Grande, cu o gondolă Întotdeauna la Îndemână pentru a-l purta până la o biserică nefrecventată sau o insulă neatinsă din mijlocul lagunei. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se auzi chemarea Înăbușită. — Mulțumesc, Smith, mormăi el ca răspuns. Câteva secunde mai târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule, observă el, cu un vânt pișcător. Dar era de așteptat În ianuarie. — Numai să nu ningă, Îi răspunse Henry. O ninsoare puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
E nou? — Nu, Îl am de ani de zile, zise Herbert. Doamna Alexander și invitata ei, actrița Lily Hanbury, nu Își părăsiră loja În pauză. Era loja specială a lui Florence Alexander, rezervată Întotdeauna pentru ea la premiere, cu o priveliște excelentă asupra scenei și a sălii. Un decor minunat, Florence, și costume superbe, ca Întotdeauna, spuse dra Hanbury. Ai contribuit cumva la rochii? — Da, le-am dus lui Savage și Purdue niște desene din epocă, să le dau idei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se ridica drept de la nivelul câmpiei și al mlaștinilor Romney, privind către marea aflată la câțiva kilometri distanță. De pe terasa pe care petrecea ceasuri numeroase și unde cina În majoritatea serilor, datorită vremii neobișnuit de frumoase, se bucura de o priveliște ce ar fi putut ieși de sub penelul unui maestru flamand sau italian. În dreapta orașul Rye, Împrejmuit de zidul străvechi, cu secțiune conică, deasupra căruia se Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apropierea bisericii cunoscute sub numele de Vechiul Vicariat. Era mai degradată decât cea a lui Blomfield și nu dispunea de instalațiile sanitare ale acesteia, dar era mai spațioasă și avea o grădiniță În spate, din care puteai vedea parțial aceeași priveliște și, dacă ridicai capul, zări pescărușii care se roteau țipând pe deasupra. Aici Începu lucrul la o povestire nouă, care dădea toate semnele că avea să crească, devenind roman, despre o fetiță pe nume Maisie, care devenea victima, martorul și pionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl alocă imediat ca Încăpere de corespondență pentru oaspeți, scara În arc de cerc, care ducea către Salonul Verde (botezat astfel după lambriurile vopsite), luminoasă și aerisită, din care, pe o fereastră, se vedea grădina și, pe cealaltă, o minunată priveliște a orașului Winchelsea; și dormitorul mare, denumit Dormitorul Regal pentru că George I dormise acolo timp de patru nopți, după ce nava sa fusese Împinsă de furtună pe plaja Camber Sands din apropiere (cu ce satisfacție Își imaginase imediat cum se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi Împinge iritat mâna la o parte când Încearcă să Îi arate numele și semnăturile de la sfârșitul lor. În cele din urmă, renunță la efortul neproductiv și Îi cere lui Burgess să mute canapeaua lui Henry lângă fereastra salonului, unde priveliștea vaselor care se perindă, despicând neobosite apele maronii ale Tamisei, Își face obișnuitul efect calmant. În ziua următoare sosește Peggy, fiica dnei James, care a plecat cu vaporul din New York În Ajunul Crăciunului. Faptul că a fost dispusă să Înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci când, la începutul lui 1956 sau chiar înainte să se termine 1955, încărcaserăm deja în micuța camionetă închiriată lăzile care ne țineau loc de mobilă, roata de olărit și salteaua de două persoane, ea nu se mai putea despărți de priveliștea din dreptul ferestrei, cu hățișurile din grădină, cu vila ruinată din vecinătate și cu asfințiturile de soare primite pe gratis; atât de temeinic se cuibărise ea acolo. În timp ce dinspre vest lumina soarelui se strecura oblic pe fereastră, ea a măturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vă aflați la cel puțin două sute de mile de cea mai apropiată porțiune de uscat. Norman privi la orizontul plat, În continuare albastru și lipsit de neregularități. „De necrezut“, Își zise el, rostind apoi cu glas tare: — Nu te plictisește priveliștea asta? — La drept vorbind, nu, domnule. Sunt chiar bucuros să văd cerul așa de liniștit. Cel puțin avem vreme bună. Dar nu va dura mult. Am auzit că se formează un ciclon În Insulele Amiralității și va ajunge aici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
biolog marin are rău de mare? — În orice caz, e nefiresc. — Mulți dintre noi avem acest defect, spuse Levine, privind În larg. Uită-te În jur. Mii de mile de Întindere netedă. Nimic altceva. — Ăsta e oceanul. — Pe mine unul, priveliștea mă-nfioară. — Așadar, ce părere ai? spuse Barnes când se aflară din nou În biroul său. — Despre ce? — Despre echipă, pentru Dumnezeu! — Este echipa selecționată de mine acum șase ani. În fond, e un grup bun, cu siguranță foarte capabil. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe ceilalți cum respiră, Îi simți și pe ei nervoși. — OK? Toată lumea prezentă? se interesă Barnes. — Așteptați să pregătesc camera video, domnule, spuse Edmunds. — Bine, așteptăm. Se aliniară toți lângă ușă, purtând Încă pe cap căștile. „N-o să fie o priveliște prea grozavă“, Își spuse Norman. Edmunds: - Merge banda. Ted: - Aș vrea să spun câteva cuvinte. Harry: - Doamne, Ted. Chiar n-ai putea să renunți? Ted: - Cred că e important. Harry: - Dă-i drumul, fă-ți numărul. Ted: - Salut. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu cred că e gol. — Dar nu se vede nimic. — Așa e, dar nu e gol. Ne lămurim imediat... iată! Deodată, În centrul ecranului apăru o aglomerație albă și densă de stele. Roiul de stele se Întindea văzând cu ochii. Priveliștea Îi produse lui Norman o senzație stranie. Încă se mai vedea un gigantic inel negru care se Întindea spre marginile ecranului și care delimita stelele din exterior față de cele din interior. Era ca și cum ar fi zburat printr-un uriaș covrig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]