5,783 matches
-
de-a lungul secolelor, alte popoare din peninsulă au intrat în anonimat, etruscii au lăsat în istoria comparată a popoarelor europene, urme și semne de întrebare între care unele se înscriu istoriei medicinei. Grija lor pentru sănătate nu era elitistă, privilegiată ci, avea caracter de masă și preventiv: hrană, mișcare, curățenie. Farmacologia etruscă și dragostea lor pentru medicină, respectiv pentru omul sănătos, a reținut atenția vecinilor mai apropiați și mai îndepărtați. Theophraste, în Istoria plantelor relevă referirile lui Eschil, în Elegii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anume a produs pentru ca să fie lăudat? Prostii de toate felurile: libertatea de gândire, gravitația, electricitatea, tolerantismul, inocularea, chinina, Enciclopedia și dramele..." Scriitorii epocii Luminilor, pentru care civilizația este un factor de progres, tratează drama ca pe un mijloc de acțiune privilegiat, ca pe o unealtă capabilă să șlefuiască moravurile. Voltaire nu încetează să insiste asupra acestei misiuni educative a teatrului, fie în versurile pe care le scrie cu ocazia Morții lui Adrienne Lecouvreur (La Mort d'Adrienne Lecouvreur, 1730), fie în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autorul dramatic își va revendica la modul deschis un drept de a decide asupra regiei. 2.4.3. Sensibilitatea comediantului Chestiunea sensibilității comediantului constituie obiectul unei mari dezbateri de-a lungul întregului secol al XVIII-lea, care acordă un loc privilegiat emoției. Actorul trebuie sau nu să simtă ceea ce joacă? Arta sa, care le apare unora ca fiind produsul unei alchimii magice, suscită și analize raționaliste, cea a lui Diderot în special. Științele care încearcă să exploreze psyché-ul, psihiatria, fenomenologia, psihanaliza
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puternică la operă, unde muzica este mai copleșitoare decât la teatru. Întâlnirea sa cu muzicianul Kurt Weill (1900-1950), hotărât antiwagnerian, este determinantă. Kurt Weill, împins de o dorință de reformă democratică, atribuie operei, care nu va mai fi rezervată claselor privilegiate, o funcție socială. În colaborare cu el, Brecht își scrie operele epice în care leitmotivele sunt abandonate pentru song-uri. Muzica trebuie să servească drept contrapunct parodic textului, după cum explică Brecht în Despre arhitectura scenică și muzica teatrului epic (1935-1942
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
burlesc, umor grotesc, umor satiric, ironic, sarcastic, absurd. Așadar umorul este calificabil și prin atribute desemnând categorii comice specifice, în afara celor care tautologic marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
benzilor desenate) pentru eficienta manipulare și îndoctrinare a ,,omului nou" din cadrul fostei societăți socialiste multilateral dezvoltate românești. ( Ideea este excelent prezentată și argumentată de Gelu Teampău în partea ultimă a cărții de față). Întradevăr, mitul și banda desenată întrețin ,,relații privilegiate" în sensul că banda desenată reprezintă o formă populară și de mare succes prin care mitul devine manifest în lumea modernă. Mitul nu este originea benzii desenate. Nu o explică. O folosește ca mijloc de reactivare eficientă a unor fantasme
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
li se adaugă benzi desenate din spațiile australian, canadian și din cel indonezian. De ce? Pentru a se argumente permenenta dependență a motivelor expuse prin mijlocirea benzilor desenate de tradiție, context politic, economic, religios și, nu în ultimul rând, financiar. Personajul privilegiat al cercetării lui Gelu Teampău din această carte este super-eroul, cel care a prins cel mai pronunțat contur în cuprinsul benzilor desenate. Al treilea capitol din teza de doctorat are ca subiect Banda desenată românească în comunism. Este prezentat foarte
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
am considerat oportună încercuirea întregii discuții privitoare la banda desenată ca segment important al culturii de masă din perspectiva analizei mitului, deoarece, poate chiar mai mult decât alte forme de comunicare și de artă, banda desenată întreține cu mitul relații privilegiate. Pericolele însă sunt mari, mai ales când se aduce în discuție mitul, direcțiile de analiză care se deschid din acest punct fiind virtual nelimitate. Ispita de a te lansa în deducții, în șiruri de asocieri ori pure speculații este de-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
periferie nu are de ales și trebuie să joace după reguli diferite.385 Mit, imaginar, imagine În final, având în vedere scopul prezentei încercări, consider că sunt utile câteva considerații privind relațiile dintre imaginarul mitului și imagine, aceasta fiind suportul privilegiat al simbolului, care, putem spune că fără excepție, susține ideea eroului (care atinge acest statut doar în măsura în care îndeplinește anumite funcții simbolice). Imaginarul este o realitate independentă, afirmă Lucian Boia, cu propriile structuri, logică și dinamică, un produs al spiritului care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
derivă", "o excursie personală în jurul reperelor conceptuale", care servesc drept fundament mesajului, și nu trebuie să se substituie textului pentru transmiterea unor cunoștințe precise, nefiind doar un discurs la modă în care se articulează o oarecare cunoaștere, ci un instrument privilegiat care permite "reintroducerea în pedagogie a invitației adresate fiecăruia de a-și explora propriile limite".522 Departe de a constitui un divertisment facil ori chiar un instrument de păstrare a consumatorului într-o stare de analfabetism, banda desenată este un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în viață, afirmă criticul, adolescenții dispun de un libido ce trebuie canalizat în direcția "justă" de către factorii "responsabili", sentimentul "sublim" al creșterii puterii și al elecțiunii, dar și nevoia de identitate, de certitudini absolute, de apartenență la o comunitate simbolică privilegiată constituind "motoarele" adeziunii juvenile; dacă în societățile "consumiste" occidentale această energie este îndreptată înspre idolatrizarea vedetelor culturii pop-rock sau a super-eroilor justițiari hollywoodieni, sistemul comunist le impunea adolescenților, în vederea potențării mândriei identitare, exemplul eroului ilegalist, al eroului aflat în lupta
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asupra importanței contextului, a detaliului, pentru care relevante sunt procesele și transformările. Miza întregului demers a constituit-o trasarea fundalului pe care să se deruleze argumentația ipotezei că banda desenată, ca fenomen al culturii de masă, întreține cu mitul relații privilegiate, într-o simbioză culturală eficientă și fascinantă. Lucrarea are în substrat teoria lui Arthur Asa Berger, conform căreia cultura se comportă ca o ceapă, cu straturi succesive de mituri sedimentate în timp. Mitul (povestea sacră) ar constitui, conform acestei viziuni
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mă bătu pe spate. — Bucky e un as. Și deștept, și cu cojoñes. I-ai povestit lui Ellis despre mărturisire? — Ellis îi spun cei de la gradul de locotenent în sus, mârâi Vogel. Lee izbucni în râs. — Eu sunt un personaj privilegiat. În plus, tu-i zici pe la spate târtan și ovreiaș, așa că ce-ți pasă? Vogel se înroși ca racul. Koenig se uită în jur, cu gura căscată. Mișcarea îi dezveli piepții cămășii, care erau pătați cu sânge. Vogel spuse: — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în fața atriului cu patru coloane, faimoasa intrare în palatul imperial, păzită cu strictețe. Câțiva îngrijitori veniră în fugă, într-o liniște ireală. Gajus sări de pe cal fără ajutor. Tribunul îl privea. Intrară. „O mare de marmură“, spuneau cu emoție vizitatorii privilegiați. Marchetării splendide se întindeau pe podea și pe pereți până în tavan, care se sprijinea pe patru coloane enorme. Interiorul era complet gol, se vedeau numai Augustinienii de gardă. Gajus observă că, fără să-și schimbe poziția, îi urmăreau cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adesea în mâna unor funcționari rapace sau corupți; mărturisi că spera în ajutorul senatorilor pentru a-l ușura și aminti întreprinderile tatălui său, Germanicus. Spuse că, până atunci, acordarea „cetățeniei romane“ fusese limitată și împărțise populațiile imperiului într-o minoritate privilegiată, protejată, și o mare majoritate lipsită de apărare. — Vom lucra împreună pentru a o extinde. Avem nevoie de cetățeni, nu de supuși. Anunțurile veneau unul după altul, fără să lase timp de gândire ascultătorilor. Se contura însă imaginea unei guvernări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el, care, cu tainică nerăbdare, aștepta din zi în zi manumissio, eliberarea, importanta funcție de libert imperial. Dar Sertorius Macro spuse că merita mai mult, „inclusiv pentru a-l putea folosi mai bine...“ Propuse să i se dea libertatea prin rara, privilegiata formulă a lanțurilor nu desfăcute, ci sfărâmate pe nicovală, declarându-se astfel că, prin legea romană, nu fusese niciodată sclav - o ștergere a trecutului care îi îngăduia să ajungă la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Asta și făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obișnuia să-i citească din pasajele mai lizibile și, împreună, încercau să construiască povești plecând de la ele. 12 Octombrie 1883. Am găsit și celălalt picior în hambarul lui Slaggardy. Marturia lui Cotton Williams e astăzi. Dat fiind acest statut oarecum privilegiat (și, de ce nu, salariul, care era mai mare decât în alte departamenteă, era neobișnuit să vezi că femeile aveau mai multe șanse să promoveze aici, în Biroul de Detectivi, decât în orice alt loc din NYPD. Dacă Thomas Byrnes era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tare, iar Ben i se alătură. — Ești ciudat rău, tată, îmi zise, rânjindu-mi peste masă. E ca un fel de călătorie a lui Pygmalion, sau așa ceva. Ce naiba speri să obții? Am ca scop să comunic cu cineva mai puțin privilegiat decât dragul de tine, iubitul meu fiu. Provocarea mea, am continuat eu, în vreme ce râdeam mai tare ca oricând, este să creez un pic de fericire în- cum să-i zic? - viața acestui specimen fizic „supraadecvat“. Când mă gândesc cum vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la Shanghai nu o văzuseră niciodată - Îl intrigau pe Jim, dar Într-un fel Îl plictiseau. Doar pentru că discutau mereu despre Londra antebelică, familiile britanice mai vîrstnice din lagăr se pretindeau privilegiate. Jim Își aminti un vers dintr-una din poeziile pe care doctorul Ransome Îl făcuse să o memoreze: „un cîmp străin ce-mi este Anglia pe veci...“. Dar aici era Lunghua, nu Anglia. A boteza cărările murdare de scursori dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
indescifrabilă, dar aveai ceva ce recunoșteam. Tu ai furat aproape toate trăsăturile mele, Angela. Ai lăsat deoparte frumusețea mamei tale, pentru a-ți însuși figura mea prea puțin atrăgătoare, care a găsit în mod misterios în tine trăsături și forme privilegiate. Nu ești o frumusețe modernă, agresivă. Ai un chip desuet, de o gingășie infinită, larg și liniștit. Un chip fără crepuscul. Am găsit întotdeauna că ești specială. M-am ghemuit lângă, tine strângându-mi picioarele ca un făt. Aveai doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ghișeu din sticlă, de asemenea roșu. Accesul la această stație de benzină se făcea pe o bandă vălurită din beton, de culoare deschisă, iar mașina care trecea pe acolo și oprea sub acoperișul oblic în fața pompelor putea să se considere privilegiată, chiar importantă, fiindcă îl făcea pe omul în salopetă albă și cu șapcă pe cap să iasă din cabină, să-i facă plinul, să măsoare nivelul uleiului de sub capacul radiatorului, ca după aceea să curețe parbrizul. În tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Aripile porumbiței și Potirul de aur. Trebuise să se mulțumească doar cu prefețele la nefericita ediție newyorkeză a Colecției de romane și povestiri, cu amintirile din copilărie și tinerețe, și cu alte opere relativ minore. Cu toate acestea, se considera privilegiată pentru a fi Împărtășit atât de intim existența creatoare a unui autor atât de distins, chiar și În anii amurgului lui. — Cred, domnișoară Bosanquet, că ar trebui să o informezi pe doamna Wharton de... ăă... nefericita mea stare, murmură Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de alinare a sentimentelor lui rănite după cronicile dezamăgitoare la Americanul și după anularea spectacolului cu Calea doamnei Jasper și era Încântată să scape de repetarea acestei Îndatoriri. Îl admira enorm pe Henry ca romancier și critic și se simțea privilegiată că se putea considera prietena lui, dar relația dintre ei cunoscuse o jenă permanentă, inseparabilă de felul În care se vedeau unul pe altul ca făcând parte din lumea teatrului, mai exact de faptul că, În sinea ei, se Îndoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry arătând către mulțimea de oameni care se strânseseră În fața bisericii. — Da, a avut mulți prieteni. Dar tu ai ocupat un loc special În inima lui... Henry (ezită la numele mic și roși puțin rostindu-l). S-a considerat Întotdeauna privilegiat pentru că a putut spune că un scriitor atât de distins Îi e prieten. — Prostii, murmură el. — E adevărul. Gerald se numără printre primii cu care vorbi acasă la Ainger. Venise În ziua aceea de la Bristol, unde se juca Trilby. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a gării din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]