95,170 matches
-
al frumosului... „Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții,/ Ce sfântă-i ca un bob de mir/ Pe frunte la-nceputul vieții./ Deși te știu în cimitir/ Trecută-n pârgul tinereții,/ Mă plec degrabă să-ți admir/ Privirea-n roua dimineții.” Ca un Orfeu contemporan, autorul cântă frumusețea lui Euridice a sa: Te-admir cu ochii bătrâneții,/ În bluza-ți fină, de cașmir./ Îți simt parfumul și-l inspir,” ce-l invadează aducând, parcă, în actualitate, povestea din
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
În bluza-ți fină, de cașmir./ Îți simt parfumul și-l inspir,” ce-l invadează aducând, parcă, în actualitate, povestea din mitologia greacă, dându-i o semnificație orfică: „Dar e deschis drumul tristeții/ Și capu-mi plec să îți admir/ Privirea-n roua dimineții...”. Și totuși, din cuvinte se întrupează Euridice, din cuvinte se întrupează și iubita autorului Marian Malciu, draga-i soție și mamă a copiilor săi, vorbindu-i peste timp, prin întruchiparea unei făpturi pure, alături și împreună cu cele
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
n-avea habar că-n vară o vădană l-a nimerit la gârlă despuiat spălându-și goliciunea de băiat și-a cam poftit ca orișice cucoană dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate de ce îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia c-o înving fiorii stupit-a-n sân și s-a întors în fugă ispita și-a învins-o cu o rugă dar a umplut tot satul de istorii nedumirit
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
de Cel de Sus și intră pe poarta cea mare a cetății. Erau oameni mulți care mișunau pe ulițele strâmte și întortocheate, oameni cu chipuri africane, cu fețele de abanos, cu păr cârlionțat, ochi mari, frumoși și strălucitori. Sute de priviri curioase se îndreptau spre el, uitându-se la el ca la ceva nemaivăzut. Mergea înainte prin cetate, până ajunse într-un loc deschis ca o piață, unde se așeză pe un trunchi de copac, ce părea o băncuță de lemn
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
Nu o pauză. O împunsătură adâncă. Hăul. Punctul despărțitor” (italicele îi aparțin autoarei). Vom nota că ideea fracturii lăuntrice, a sciziunii, este reluată, și întărită, printr-o sugestivă mise en abyme, mai târziu, la internarea în spital: “Corina își fixă privirea în tavanul crăpat exact pe mijloc, de parcă ar fi trebuit împărțit, din cine știe ce motive, în două”. După o atare descoperire (cea a tainicului punct interior), individul se desparte de sine însuși, se lasă în urmă și ia asupră-și canonul
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MAREA EGEE Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului MAREA EGEE Nu poți,tu,Mare Egee Să-mi dai frumusețea mie Și-ochii tăi albaștri poate Ce priviri străine-mbie! Să-mi dai liniștea din seara-n Care prima dată te-am văzut Și m-ai mângâiat pe gleznă Și mi-ai dat primul sărut Nu vrei tu,Mare Divină Să mă-nveți visul să-l duc, Iar
MAREA EGEE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382760_a_384089]
-
Toate Articolele Autorului MARTIE Mi-am pus cu grijă capu-n firul ierbii Și-am stat acolo mult în nemișcare Să văd cum vin să se adape cerbii Și cum frământă pământul în picioare Copacii prind pe ramuri mlădițe,mugurași Privirea liniștită străbate,se desfată Ai vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te alături niciodată! Printre brazii înalți lumina se revarsă O,câte lucruri le lăsăm pierdute! Câți mor cu inima de doruri arsă
MARTIE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382758_a_384087]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIVIRI STINSE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ați observat privirea unui om batrân? Blajină, tristă, așteptând un semn Cum că i-ar fi anii un îndemn Să-și spună sieși: Mai
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PRIVIRI STINSE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ați observat privirea unui om batrân? Blajină, tristă, așteptând un semn Cum că i-ar fi anii un îndemn Să-și spună sieși: Mai rămân! Ați observat strigătul din ochii lor? E disperat, tăcut, dar cu ecou În inimile celor ce stimează un
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
mângâie ei zarea, Uitând de tot ce e în jurul lor, Suspin chemând în ajutor Un suflet alungând însingurarea? Iar când, prin lacrimi lung prelinse, Răzbate, trist, câte-un oftat, E semn că dorul lor s-a înălțat, Spre ceru-mpodobit de priviri stinse... 07.12.2016 Referință Bibliografică: Priviri stinse / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
e în jurul lor, Suspin chemând în ajutor Un suflet alungând însingurarea? Iar când, prin lacrimi lung prelinse, Răzbate, trist, câte-un oftat, E semn că dorul lor s-a înălțat, Spre ceru-mpodobit de priviri stinse... 07.12.2016 Referință Bibliografică: Priviri stinse / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
ultimul timp, așa că suntem singuri-singurei în toată casa. Simte-te ca la tine acasă, dragul meu oaspete, până merg la frigider după o sticlă cu cel mai bun vin băut de mine de când sunt în Dobrogea. Săndica își plimba curioasă privirea prin interiorul camerei lui Mircea, rămânând plăcut impresionată, apoi aflând, că sunt doar ei în toată casa, a luat camerele la inspectat. Era uimită de condițiile confortabile din întreaga locuință, de mobilă nouă și modernă, de dotări. Însemna că moștenitorii
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Sper să mă simt atât de bine, încât să doresc să revin. - Cu plăcere. Oricând vă poftește inimioară, domniță, veți fi bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
o sărut. Cât de mult te iubesc în clipa aceasta. Ești perfectă, scumpo, și ai cei mai delicioși sâni pe care i-am întâlnit vreodată la o femeie. Cred că așa trebuie să arate o femeie fermecătoare, care să încânte privirile unui bărbat dornic de a avea lângă el cel mai divin corp feminin. Oare cum ți-ar sta cu acești sâni superbi plini cu lapte matern și cu un prunc micuț alăptându-se la ei? - Nu vorbi de „funie în
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Mi-e greu, mă simt al nimănui, Mă simt un oarecare. Pierd nopțile gândind la noi, Zilele-s reci și infinite, Tânjesc la tine, la noi doi, Trezești dorințe nebănuite. Azi am citit scrisoarea așteptată, Un fulger mi-a însoțit privirea, Mă rog la cer să fii iertată, Mi-ai înșelat cu zel iubirea. Autor,Gabriel Stănciulescu Referință Bibliografică: MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de
MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382788_a_384117]
-
puțini dintre ei râvnitori a cuceri steaguri, dar mulți apărători și veneratori ai propriului blazon, mândri și ceremonioși în fața personalităților localnice. Așa se face că Maria Șalaru nu se poate ivi într-un spațiu public nicio secundă fără să atragă priviri admirative în orașul Bacău, al poetului îngândurat iremediabil, nici el purtător de căciuli cu pene de curcan, dar scriitor de vers intim lin și suspinător, ce i-a conferit rang august între oamenii de cultură din toate timpurile, ai urbei
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PE ARIPA VISELOR Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ar trebui să adorm, să mă desprind de înflăcărarea gândurilor ce mă țin trează până în târziul privirii, să-mi feresc inima de prinderi seculare în tăcerea vreascurilor. Cu pleoapele în rugăciune, ar trebui să o culc mereu în palma Lui Dumnezeu. Dimineața mă vor întâmpina cu plămada zămislirii, noi fâșii de lumină. Mă voi ridica din viață
PE ARIPA VISELOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382794_a_384123]
-
-Veniți cu bucurie, să vă-nveselesc nițel ! Un pâlc de viorele-n verdele din lunca S-a îmbrăcat de-a primăverii gală, În catifea cerului-nveșmântate cu viața, Zâmbesc luminii, dis-de-dimineață! -E iarăși, primăvara! Șoptește o brândușa, Ridicând vioi spre soare privirea-i grațioasa, Salută pădurea cu parfum și voce delicată Deschizându-i petala galben, mov și albă. -Iubiți vestitorii: brândușe, ghiocei și viorele! Sunt glasul primăverii ce-n suflet renaște, Eu le-am închinat din inimă vers, cu plăcere, Tu doar
-IUBITI VESTITORII: BRÂNDUŞE, GHIOCEI ŞI VIORELE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382798_a_384127]
-
2000, 350 pagini, preț nemenționat. "Marea oglindă a lumii..." Într-unul din eseurile sale, Montaigne apela, dacă nu mă înșel, la formula "marea oglindă a lumii" pentru a desemna nu introspecția, ci mișcarea opusă, încercarea de a capta oblic, prin intermediul privirii celuilalt, prin reflexia împrejurărilor și a ocaziilor, realitatea subiectivă. În mod similar, volumul coordonat de Ștefan Borbély (Experiența externă, Editura Institutul European, Iași, 2001), se naște din dorința de a înțelege mai bine cealaltă realitate, din încercarea de a transforma
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
e posibil. Dar, iată, el e cu putință și Andrei Oișteanu a descoperit, se pare, secretul analizei detașate, nepărtinitoare, a unor idei care niciodată n-au fost tratate cu suficientă detașare. Analiza comparativă se desfășoară pe patru direcții importante: o privire diacronică, ce urmărește evoluția în timp a clișeelor care structurează "portretul-robot" al evreului; o contextualizare geoculturală ce presupune comparația cu imaginea evreului în alte culturi tradiționale est și central europene; o comparație etnică care are în vedere statutul pe care
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
Se numește "Narcis". Reprezintă, în mărime naturală, un adolescent, cu capul perpendicular pe propriu-i umăr drept, care privește, cu o concentrare maximă, nu într-un punct, ci într-un plan. Un plan imaginar, imaginat, la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
într-un punct, ci într-un plan. Un plan imaginar, imaginat, la baza soclului. E o privire de o siderantă fixitate, îndreptată spre ceva ce nu se vede. Statuia e atît de ireală, universul e atît de înmănuncheat într-o privire, care, pentru noi - ce, din afară, asistăm - e nevăzută (chiar dacă știută) fiindcă se îndreaptă în jos, încît îmi pare limpede că tînărul cel dăltuit de Benvenuto nu poate avea drept referent un om, fie și mitic, ci o plăsmuire. Imaginea
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
în aparență, secundare - evident, la trei. Într-o primă etapă, Aramis îi arată, simultan, omului ce va fi menit să poarte o mască de fier - o oglindă și un portret al fratelui său geamăn. Iar Philippe îi aruncă portretului o privire ucigașă, încercînd să îl devoreze. Dar astfel, în plan simbolic, el se autoaneantizează. Căci portretul e identic cu imaginea sa din oglindă. Și își distruge și orice șansă posibilă a unei substituții viitoare. Fiindcă numai prin asemănare ar fi putut
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
acestei inițieri - reușite și ratate, în același timp - sînt aproape simultani. Ne aflăm în momentul confruntării celor doi. Deci al oglindirii "în direct" și chiar cu spectatori. În clipa în care se confruntă/se înfruntă, cei doi gemeni își azvîrl priviri ucigătoare, "de parcă ar fi gata să se arunce asupra dușmanului". Însă dușmanul e și Celălalt și propriul eu. Textul nici nu mai trebuie să o precizeze. E prea evident. În faza ultimă, aflăm că "Ludovic nu prevăzuse acest obstacol". Desigur
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
mustățile lui înflorate, în infraroșu", "nopțile îmi călăresc insomniile ca pe iepe nebune de conchistadori", fereastra e "un acvariu înspre văzduhul de jos" etc. etc. Aurelia Mocanu își găsește liniștea cultivând în textul-grădină o floră de percepții, senzații sau simple priviri de o uimitoare vitalitate. Lumea mică, cu surplusul ei de grație, este o oglindă perfectă a celei mari. Senzația este una de ușurință dezarmantă, deși e nevoie de o privire "orientală" deprinsă cu arta microscopicelor înflorituri de pe bobul de orez
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]